Astfel, cheltuielile de procedura sunt cele avansate de stat, prin intermediul organelor penale in vederea desfasurarii activitatii procesuale, iar cheltuielile de judecata sunt cele avansate de partile din proces.

II.   Intrucat in practica procesual penala[2], exista tendinta ca sumele cuvenite expertului cu titlu de onorariu pentru expertiza judiciara, dispusa de instante sau de organele de urmarire penala, sa fie suportate, inainte de momentul pronuntarii hotararii, de partea vatamata sau de alta parte si nicidecum de stat, se ridica intrebarea daca aceste sume reprezinta fie cheltuieli de procedura fie cheltuieli de judecata.

   Codul de procedura penala reglementeaza distinct de celelalte cheltuieli judiciare sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului.

   Astfel, potrivit art.190 alin.5 C.p.p. sumele cuvenite expertului pentru indeplinirea insarcinarii date se plãtesc pe baza dispoziþiilor luate de organul care a dispus chemarea ºi în faþa cãruia s-a prezentat expertul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plãtesc expertului dupã ce ºi-a îndeplinit însãrcinãrile.

   Din redactarea textului reies urmatoarele concluzii:

i)   expertiza judiciara se dispune in procesul penal de catre instanta de judecata sau de organul care efectueaza urmarirea penala, chiar daca expertiza a fost propusa de una din parti;

ii)  fiind dispusa de instanta sau de organul de urmarire penala, indiferent daca din oficiu sau la propunerea uneia din parti (legea nu distinge, deci nici noi nu trebuie sa distingem), expertiza reprezinta un mijloc de proba care se administreaza in vederea desfasurarii procesului penal potrivit principiului statuat in art.3 C.p.p. si anume al aflarii adevarului, principiu pe care statul, prin organele sale abilitate, ca titular al actiunii penale, este obligat sa il puna permanent in practica;

iii)  actul prin care s-a dispus de catre instanta sau de organul de urmarire penala efectuarea expertizei reprezinta un act de procedura, astfel incat cheltuielile ocazionate de efectuarea acesteia, in speta onorariul de expert, constituie cheltuieli de procedura, prin urmare vor trebui avansate de stat, prin intermediul organelor penale, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat;

   In lumina acestor dispozitii normative, este nelegal sa se intemeieze suportarea cheltuielilor reprezentand onorariu de expert de catre una din parti, inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti, in baza careia sa se stabileasca cine va suporta in final totalitatea cheltuielilor judiciare, pe ideea ca cine a solicitat proba expertizei sau cine beneficiaza de proba suporta si costul acesteia.

   In primul rand nu trebuie uitat ca procesul penal are un scop ce depaseste simplele interese particulare ale participantilor procesuali, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractine sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, si in acelasi timp apararea ordinii de drept (art.1 C.p.p.).

   Considerand aceste dispozitii, cine beneficiaza de fapt de proba expertizei judiciare in procesul penal?

   Raspunsul nu poate privi vreo parte in proces in mod particular, ci intreaga societate si intreaga ordine de drept tulburata prin savarsirea unei infractiuni.

   Cine este dator sa apere societatea si ordinea de drept impotriva infractiunilor? Evident ca statul, prin organele sale competente, avand totodata obligatia ca cel putin pana la solutionarea procesului, sa suporte toate cheltuielile ocazionate de desfasurarea acestuia in scopul aflarii adevarului si restabilirii ordinii de drept.

   Mai mult, chiar daca prin absurd s-ar putea accepta practica avansarii onorariului de expert de catre una din parti, nu s-ar putea accepta insa stabilirea cuantumului acestuia prin negocierea directa dintre parte si expert fara controlul sau cenzura instantei sau organului de urmarire penala, intrucat exista pericolul ca rezultatul expertizei chiar sa fie partinitor, fara sa contribuie in mod real la aflarea adevarului.

   In concluzie, sumele cuvenite expertului pentru efectuarea expertizei judiciare dispuse in cursul procesului penal, intrucat reprezinta cheltuieli de procedura, trebuie avansate de stat, prin intermediul organelor penale, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. In cazul in care o parte se ofera sa avanseze aceste sume, fara sa fie obligata la suportarea acestora, organele penale trebuie totusi sa stabileasca cuantumul acestor cheltuieli, in limite rezonabile. 

   Stabilirea unilaterala de catre expert sau negocierea de catre expert si partea care se ofera sa avanseze cheltuielile a cuantumului acestora este nelegala.