Spălarea banilor: Cum pot firmele să se ferească de parteneri de afaceri care trezesc suspiciuni

Articol scris de Teodora Moțatu, Partener, Biriș Goran.

Misiunea pare să devină tot mai dificilă, ținând cont că tehnicile de spălare de bani s-au rafinat și au evoluat substanțial, astfel că, anual, conform Organizației Națiunilor Unite, spălarea banilor reprezintă între 2% și 5% din PIB-ul global, însumând între 800 și 2.000 de miliarde de dolari. 

Unele fapte sunt mai ușor de recunoscut, fiind mai evidente și ușor de identificat, pentru că există niște indicatori obiectivi de suspiciune, care derivă chiar din legislație (Legea 129/2019), cum este cazul tranzacțiilor în numerar cu sume mari de bani de peste 10.000 de euro, fie că vorbim de una singură sau mai multe care au legătură între ele.

Majoritatea faptelor de spălare de bani, însă, nu sunt atât de evidente, iar societățile trebuie să facă eforturi de analiză și să documenteze riguros întreg procesul de evaluare, astfel încât, puse în fața unui control al autorităților, să poată demonstra că au fost maxim de diligente și că au luat toate măsurile să evite astfel de practici derulate prin intermediul lor. 

Evaluarea riscului de spălare de bani este cu atât mai dificilă cu cât indicatorii de suspiciune sunt mai degrabă subiectivi și trebuie analizați de la situație la situație. Aici vorbim, de exemplu, despre veridicitatea sau suficiența datelor pe care societățile le au despre beneficiarii reali ai tranzacțiilor pe care le derulează cu partenerii lor de afaceri, substanța economică a acelor tranzacții sau jurisdicția fiscală unde acești parteneri își au sediul activităților economice.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a publicat mai multe documente prin care oferă un cadru de analiză societăților, care să le permită maparea relațiilor comerciale și identificarea celor care pot servi ca paravan pentru spălarea de bani. Oficiul numește mai multe tipuri de indicatori de suspiciune, care pot fi luați în calcul de companii în analizele lor pentru a-și da seama dacă unul dintre partenerii de afaceri sau tranzacțiile derulate cu acesta prezintă un risc ridicat de spălare a banilor. 

Pe de-o parte, este vorba de indicatori generali, care sugerează un risc crescut de practice nelegale: relația de afaceri se derulează în circumstanțe neobișnuite; clienții au reședința sau sediul într-o jurisdicție în care se practică fie un nivel de impozitare foarte scăzut, fie un nivel de impozitare spre zero; admnistrarea unor active personale se face prin persoane juridice sau entități fără personalitate juridică; societățile au acționari aparenți sau acțiuni la purtător; activități comerciale presupun rulaje mari de numerar; structura acționariatului societății pare neobișnuit sau excesiv de complexă, prin raportare la activitatea derulată.

Apoi, potrivit ONPCSB, societățile se pot orienta și după câțiva indicatori de risc care vizează produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție ale partenerilor de afaceri, cum ar fi: se tranzacționează produse sau tranzacții care pot favoriza anonimatul; se derulează relații de afaceri sau tranzacții la distanță fără măsuri de identificare; apar plăți primite de la terți necunoscuți sau neasociați.  

Riscuri ridicate de spălarea banilor prezintă, conform ONPCSB, și tranzacțiile cu petrol, arme, metale prețioase, produse din tutun, obiecte de artă, precum și tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoane expuse public sau cu clienți ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public.

Există și o serie de indicatori legați de localizarea geografică a unui partener de afaceri, ce pot arăta că o activitate prezintă risc ridicat de spălare a banilor. Statele considerate problematice sunt cele cu un nivel ridicat al corupției sau care sunt lipsite de sisteme efective de combatere a spălării banilor, precum și cele care nu aplică standarde internaționale de prevenire și combatere a spălării banilor sau care sunt cunoscute ca fiind necooperante.

Indicatorii prezentați anterior sunt mai degrabă orientativi, iar evaluarea riscului de spălare a banilor trebuie să se realizeze ţinând cont de o multitudine de variabile care vor influenţa într-un final şi măsurile preventive pe care o societate trebuie să le ia pentru a stopa aceste practici.