avocatnet.ro 
OUG nr. 130/2021 a fost cea care a readus, din martie 2022, în Legea evaziunii fiscale, reincriminarea neplății, în maximum 60 de zile de la scadența legală, a impozitelor și contribuțiilor reținute la sursă. Conform specialiștilor, inclusiv în cazul practicării muncii nedeclarate există riscul unui dosar penal pentru reținerea și neplata taxelor salariale, precum și în cazul muncii subdeclarate, unde diferența de bani primită de angajat direct în buzunar este nefiscalizată.
Reincriminarea stopajului la sursă, ca principiu, a fost primită cu reacții ambivalente în mediul de afaceri. Cele mai aprige critici au fost pe seama că nu se face distincție între angajatorii de rea-credință și cei care se află în situații proaste din punct de vedere financiar, uneori chiar cauza statului, care e restant la rândul său către compania respectivă cu rambursări ș.a.m.d. Alții au criticat modul prea tranșant de a pune problema - direct un dosar penal - chestiune care, de fapt, nu ar rezolva problema și că nici pe angajați nu-i ajută măsura într-un final.
După toate discuțiile, inclusiv aceea că măsura nu ar fi trebuit reintrodusă prin OUG, ci printr-o lege dezbătută și adoptată în Parlament, la jumătatea lui februarie, cu puțin înainte de intrarea în vigoare a reincriminării reținerii și neplății dărilor fiscale cu reținere la sursă, la Finanțe apărea un nou proiect de OUG care să atenueze puțin din efectele OUG 130 și care ar fi intervenit direct pe Legea evaziunii, de la 1 martie, astfel încât să nu se mai pună problema unui dosar penal în cazul angajatorilor de bună-credință, cu temporare probleme financiare și care au bani de recuperat de la stat.
A trecut deja mai bine de o lună de la 1 martie - intrarea în vigoare a reincriminării - iar proiectul acela de ordonanță a fost doar trimis la Consiliul Economic și Social pentru avizare (Consiliul nu s-a pronunțat până la 5 aprilie pe seama lui) și nu am mai auzit nimic despre el de atunci în privința parcursului său legislativ. Între timp, ca toate ordonanțele, OUG 130/2021 se află în Parlament, la adoptarea sau respingerea prin lege. Proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței a trecut rapid de Senat, fiind adoptat tacit, iar acum se află la deputați, unde trebuia depuse amendamente până pe 3 martie și raportul ar fi trebuit să vină acum două săptămâni. Chiar dacă nu putem spune cu certitudine dacă raportul și votul final la deputați vor veni luna asta sau următoarea, firesc este ca măsura ce vizează reincriminarea stopajului la sursă să cunoască aici eventuale modificări, iar nu printr-o altă ordonanță a Guvernului. Avansul proiectului în Parlament ar putea fi și motivul pentru care Finanțele au renunțat la proiectul de ordonanță din februarie.
Cert e că, la acest moment, OUG nr. 130/2021 este în vigoare și asta înseamnă și măsura privind incriminarea stopajului la sursă.
De ce în urma controalelor comune nu se urmărește neapărat deschiderea de dosare penale
Recent, Inspecția Muncii ne anunța că au demarat acțiunea-pilot de control pe câteva sectoare de activitate în care controalele se fac împreună cu inspectorii Fiscului (mai multe despre „Operațiunea Cronos”, aici). Controalele comune ale celor două instituții vizează în principal combaterea muncii nedeclarate și a muncii subdeclarate.
„Controalele comune ale IM și ANAF se vor derula pe întreaga perioadă a PNRR și au vedere asigurarea accesului angajatului la sistemele de asigurare socială și alte instrumente de protecție socială, prin plata contribuțiilor aferente și reducerea decalajului fiscal la contribuțiile sociale obligatorii și la impozitul pe salarii și declararea muncii în rândul tuturor categoriilor de contribuabili”, preciza Inspecția Muncii pe 1 aprilie, unde statua din capul locului că protejarea drepturilor angajaților din România este prioritatea acțiunii comune a inspectorilor.
La jumătatea lui martie, când anunța viitoarele controale comune, Inspecția Muncii transmitea că unele dintre activitățile ce urmează a fi desfășurate în baza planurilor comune de acțiune vor consta în: stabilirea unui eșantion de contribuabili reprezentativi din perspectiva riscului la conformare, pe baza analizelor de risc realizate asupra informațiilor/datelor disponibile, notificarea contribuabililor selectați cu privire la principalele obligații ce le revin pe linia utilizării forței de muncă și a consecințelor nerespectării acestora, urmată de demararea controalelor la nivel național la un eșantion reprezentativ de contribuabili dintre cei selectați și notificați.
În PNRR, în capitolul aferent reformei fiscale, regăsim câteva cuvinte despre cooperarea dintre ANAF și Inspecția muncii în domeniul protecției sociale și al muncii pentru a:
„1. înțelege posibitățile de evitare a declarării corecte a impozitelor și contribuțiilor pe veniturile de natură salarială;
2. interveni legislativ sau prin controale operaționale cât mai repede pentru a descuraja astfel de comportamente și pentru a sancționa, după caz;
3. iniția și dezvolta un cadru legislativ, astfel încât să fie încurajată declararea muncii la gri sau la negru între persoane fizice”.
Obiectivul destul de clar enunțat al inspectorilor nu se concentrează pe demersul de ultimă instanță, respectiv deschiderea unor dosare penale pentru angajatorii care nu plătesc impozitele și contribuțiile respective, ci pe aducerea banilor la buget și pe diminuarea, pe viitor, a fenomenului muncii nedeclarate și subdeclarate în România, unde nivelul este la cote înalte, în ciuda măsurilor de relaxare fiscală din domeniul construcțiilor, serviciilor și producției de textile. Acțiunea care e în desfășurare acum ar trebui să împingă firmele către zona de conformare, mai degrabă, scopul nefiind acela de a sancționa penal din prima angajatorii.