avocatnet.ro 
Ca urmare a presiunii mediului de afaceri, au fost promovate de legiuitor reglementări prin care au fost anulate obligațiile fiscale stabilite în aceste spețe. În data de 31 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, care arată următoarele:
Articolul I: „(1) Se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, și neachitate.”
Revenind în prezent, aceste situații au început să fie verificate de organele fiscale în ceea ce privește anularea datoriilor, respectiv a modalității de recunoaștere a veniturilor de către contribuabil. În esență, spețele se pot reduce la următoarea întrebare: avea contribuabilul obligația de a recunoaște un venit din anularea datoriilor respective sau avea dreptul să realizeze stornarea operaţiunilor?
Prevederile pct. 435, alin. 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor 1.802/2014 arată că: „(1) Veniturile din exploatare cuprind: (...) e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.”
În fapt, procedurile de amnistie reprezintă o remitere de datorie. În acest caz, creditorul fiscal îl liberează pe debitor de obligaţia sa, respectiv creditorul renunţă pur şi simplu la a mai pretinde executarea obligaţiei de la debitorul său. Ca urmare a faptului că, prin această renunțare la datorie, sunt recunoscute alte tipuri de venituri din exploatare, iar, potrivit art. 54, verificarea regulii de ieşire din cadrul sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii arată că se iau în calcul aceleași elemente ca şi baza impozabilă, respectiv:
„(1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
d) veniturile din subvenții;
e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
e^1) veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
h) veniturile din diferențe de curs valutar;
i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
m) veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
n) dividendele primite de la o persoană juridică română.”
Iar aşa cum reiese de mai sus, „Alte venituri din exploatare” nu fac parte din tipurile de venituri scutite în cadrul regimului fiscal al microîntrepriderilor și rezultă că acestea sunt impozabile. Mai mult, așa cum am arătat, aceste venituri fac parte din veniturile ce se vor lua în calcul la determinarea respectării condițiilor de la art. 47, aşa cum arată art. 54 din Legea 227/2015.
Rezultă că efectul fiscal al amnistiilor (la modul general, deoarece raționamentul de mai sus poate fi extrapolat asupra tuturor rundelor de amnistie ce au avut loc din anul 2019 încoace) este că, pe de o parte, în cazul regimului microîntreprinderilor, aceste venituri ar fi trebuit impozitate, iar, pe de altă parte, aceste venituri trebuie luate în calcul la verificarea condițiilor privind plafonul veniturilor, existând riscul ca societățile respective să devină plătitoare de impozit pe venit.
Dacă din analiza textelor legale rezultă că organul fiscal ar putea să retrateze anularea obligațiilor fiscale ca un venit și să îl impoziteze (această concluzie se bazează pe faptul că a existat o anulare de datorii, nu o revocare efectivă a actului administrativ-fiscal sau o anulare în instanță), respectiv să analizeze respectarea condițiilor microîntreprinderilor, se ridică problema analizei intenției legiuitorului atunci când a acordat aceste anulări de obligații fiscale.
Deși, într-adevăr, nu a existat o revocare a actelor administrativ-fiscale emise (caz în care stornarea notelor contabile inițiale ar fi fost îndreptățită), respectiv ele produceau toate efectele legale, atât din notele de fundamentare, cât și din cadrul legal promovat a rezultat că se urmărește corectarea unor diferențe de interpretare a prevederilor fiscale.
Deci, tratarea acestor anulări de datorii ca venituri impozabile (cel puțin în cadrul regimului microîntreprinderilor) pare să se îndepărteze de intenția legiuitorului, respectiv cea de clarificare a unor situații interpretabile.
Din păcate, această abordare în cadrul procedurilor de control nu este una singulară, așa cum rezultă inclusiv din întrebările adresate în cadrul forumurilor de discuții.
cateldestept