Prin OUG 38/2025, ce se aplică deja, este vizată, de fapt, modificarea Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

De pildă, sunt stabilite componente noi ale procedurii privind restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, respectiv introducerea unui criteriu obiectiv și cantitativ legat de această procedură. Astfel, dacă sporul de valoare adusă imobilului de către stat sau alte persoane depășește 50% din valoarea acestuia, imobilul este considerat substanțial modificat și este calificat juridic drept imobil nou.

Într-un astfel de caz, restituirea în natură nu mai este posibilă, deoarece imobilul care ar trebui restituit nu se mai află în aceeași stare de la preluarea abuzivă, ci într-una cu mult îmbunătățită.

Sporul de valoare este diferența dintre valoarea actuală a imobilului care trebuie retrocedat și valoarea pe care acesta ar fi avut-o dacă rămânea în starea sa inițială, respectiv cea de la data preluării abuzive.

În cazul terenurilor, prin spor de valoare se înțelege efectul modificării indicatorilor tehnico-economici sau de urbanism, iar în cazul construcțiilor, îmbunătățirile realizate asupra acestora.

“Rațiunea juridică a acestei reglementări este aceea de a proteja investițiile substanțiale realizate de către stat sau de către terți de bună-credință asupra unor bunuri imobile, de a evita situația în care fostul proprietar ar beneficia de un imobil care, în realitate, nu mai reflectă în mare măsură caracteristicile și configurația bunului preluat în mod abuziv, precum și de a respecta principiul echității și proporționalității în materie de reparare a abuzurilor regimului comunist”, după cum apare în nota de fundamentare a măsurilor.

Recunoașterea dreptului ca statul sau oricine a făcut investiții într-o astfel de clădire să își recupereze contravaloarea investițiilor urmărește și prevenirea îmbogățirii fără justă cauză a foștilor proprietari, care ar beneficia de un imobil semnificativ îmbunătățit pe cheltuiala statului sau respectivei persoane.

Apoi, prin noua ordonanță se clarifică procedura de evaluare a imobilelor, în condițiile în care atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au adus o serie de critici în legătură cu aceasta.

Mai exact, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă, ca și înainte, în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, dar se face prin raportare la zona și categoria de imobil din localitatea respectivă și cu aplicarea unor criterii stabilite prin ordonanța de față.

Criteriile ce sunt luate de acum în calcul în cazul construcțiilor cu destinația locuință sunt anul construcției (dacă sunt construite înainte sau după 1977), materialele folosite pentru ridicarea construcției și suprafețele din construcții care nu au destinație de spații de locuit.

“Anul 1977 a fost luat ca an de referință deoarece au avut loc anumite modificări și ajustări influențate de noile standarde edilitar-tehnice, evoluția tehnologică și politicile de industrializare și eficientizare a procesului constructiv. În perioada respectivă s-a accentuat utilizarea materialelor moderne, adecvate noilor cerințe de durabilitate, siguranță și fiabilitate, precum și de conformitate cu normele de protecție a mediului, fapt ce a condus la extinderea utilizării betonului armat, prefabricatelor din beton, a oțelului și a altor materiale industrializate și standardizate”, după cum scrie în motivarea apariției măsurii.

Apoi se stabilesc criterii pentru construcțiile cu destinația de spații comerciale sau industriale, dar și pentru terenuri.

În fine, deoarece, înainte, nu exista o situație centralizată care să poată pune la dispoziția instituțiilor și autorităților publice interesate datele necesare identificării problemelor apărute în domeniul acordării măsurilor reparatorii, prevăzute de legislația specifică, se introduce în sarcina unităților deținătoare/ entităților învestite cu soluționarea notificărilor/ cererilor depuse de persoanele îndreptățite a obligației de a întocmi și transmite către Prefectură o situație centralizatoare care să cuprindă o serie de date de identificare a fiecărui caz în parte.