• CJUE a decis că statele UE nu pot refuza recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex încheiate legal în alt stat membru în timpul exercitării dreptului de circulație.
• Deși statele membre pot decide dacă permit căsătoriile între persoane de același sex, însă ele trebuie să respecte dreptul Uniunii și să recunoască efectele unei astfel de căsătorii.
• Nerecunoașterea căsătoriei încheiate în alt stat membru contravine libertății de circulație și dreptului fundamental la viață privată și de familie.
• Obligația de recunoaștere nu impune modificarea legislației naționale pentru a introduce căsătoria între persoane de același sex, ci doar recunoașterea statutului marital dobândit.

În cauza C-713/23, doi cetățeni polonezi s-au căsătorit în Germania în anul 2018, în perioada în care locuiau acolo. Ulterior, aceștia s-au întors în Polonia cu intenția de a trăi în continuare ca familie și au solicitat transcrierea actului lor de căsătorie german în registrul de stare civilă polonez, astfel încât statutul marital dobândit în Germania să producă efecte și în Polonia.

Autoritățile competente le-au refuzat acest lucru pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex. Soții au contestat refuzul, iar cauza a ajuns în fața Curții Administrative Supreme din Polonia, care a solicitat CJUE să clarifice dacă reglementarea națională care nu permite recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex încheiate într-un alt stat membru și nici transcrierea în acest scop a acestui act de căsătorie în registrul de stare civilă este compatibilă cu dreptul Uniuni.

În acest context, Curtea a subliniat că, deși aspectele legate de căsătorie țin de competența statelor membre, acestea sunt obligate să respecte dreptul Uniunii atunci când exercită această competență. 

Cu alte cuvinte, statele membre ale UE sunt libere să stabilească dacă permit sau nu căsătoria între persoane de același sex, însă au obligația de a recunoaște efectele unei astfel de căsătorii atunci când aceasta a fost încheiată legal într-un alt stat membru și recunoașterea este necesară pentru exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

Ca cetățeni europeni, soții beneficiază de libertatea de circulație și de ședere, precum și de dreptul de a-și continua viața de familie la întoarcerea în statul membru de origine.

CJUE a arătat că nerespectarea căsătoriei încheiate într-un alt stat membru poate genera dificultăți administrative, profesionale și private semnificative, punând cuplul în situația de a fi tratat ca necăsătorit în statul lor de origine. O asemenea consecință contravine libertății de circulație, dar și dreptului fundamental la viață privată și de familie.

Curtea a precizat că obligația de recunoaștere nu afectează identitatea națională și nici ordinea publică a statului membru. Aceasta nu implică modificarea legislației naționale pentru a introduce căsătoria între persoane de același sex, ci doar recunoașterea statutului marital dobândit în alt stat membru atunci când este necesar pentru garantarea efectivă a libertății de circulație. 

Modalitățile de recunoaștere sunt la latitudinea statelor, însă nu pot face procedura imposibilă sau excesiv de dificilă și nici nu pot discrimina cuplurile de același sex.

În urma acestei decizii, obligația de recunoaștere privește și România. Reamintim că, în 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul român trebuie să asigure un cadru de recunoaștere și protecție pentru aceste cupluri, iar argumentele Guvernului, inclusiv ideea că aceste persoane și-ar putea soluționa problemele prin instrumente contractuale sau faptul că relațiile lor nu se bucură de o largă acceptare socială, nu au fost considerate suficiente pentru a justifica lipsa unei protecții juridice efective la nivelul dreptului civil.