- Deși se fac eforturi considerabile, de ani de zile, pentru digitalizarea ANAF, rezultatele, cel puțin în privința reducerii gap-ului de TVA, se lasă așteptate în continuare.
- Taxarea inversă generalizată e una dintre soluțiile vehiculate periodic, în spațiul public, pentru rezolvarea problemei, deși nu toți fiscaliștii sunt de acord cu ea.
- Specialiștii par să fie mai degrabă în favoarea digitalizării, dar este clar că ANAF mai are efoturi suplimentare de făcut până a vedea o reducere mare a gap-ului de TVA.
„Este esențial să avem o înțelegere corectă și detaliată a structurii gap-ului de TVA, pentru a putea determina precis ponderea fraudei fiscale și a diferenția între cauzele reale ale decalajului de colectare - evaziune, neconformare, pierderi administrative sau factori statistici. Doar pe baza unor date exacte, corelate cu realitățile economiei românești, putem formula măsuri fiscale și operaționale eficiente, care să conducă la reducerea treptată a decalajului de colectare a TVA și la creșterea sustenabilă a veniturilor bugetare”, a explicat Adrian Nica, Președintele ANAF.
„Da, autoconsumul generează un gap de TVA. Asta e evident și normal, mai ales în zona rurală. Numai că zone rurale și autoconsum au și bulgarii, și ungurii, și polonezii, și nemții, și spaniolii, și italienii. Toți au. Dar niciuna dintre țările acestea nu are un gap de peste 30%. (...) Ce înțeleg eu de aici este că România încă nu știe, de fapt, care este structura gap-ului. Înțeleg că parteneriatul anunțat în primăvară de fostul ministru de finanțe, cu UBB și ASE, pentru calculul structurii gap-ului a rămas la stadiul de declarații, nu a produs rezultate. De ce nu avem astfel de calcule? Cum a putut Ministerul Finanțelor, condus de Marcel Boloș, să implementeze măsuri care ne-au costat multe miliarde, în scopul reducerii gap-ului, fără să știe de unde vine hoția?”, s-a întrebat Gabriel Biriș, Partener la Biriș Goran și Președinte la think tank-ul The Tax Institute.
Nici nu trebuie căutat prea mult pentru a identifica cel puțin una dintre cauzele majore ale decalajului de TVA. Conform celui mai recent raport anual al EPPO, la nivelul României, la finalul anului 2024 erau 380 de anchete active, cu un prejudiciu total estimat de 2,57 miliarde euro. Din acest total, 12 anchete active erau numai pentru fraude de TVA, cu un prejudiciu total estimat de 195 milioane euro. Majoritatea sesizărilor/plângerilor primite anul trecut au venit chiar de la autoritățile române (392), însă un număr considerabil a venit și din partea particularilor (196).
La finele lui 2024, la nivelul UE, EPPO avea peste 2.600 de anchete active pentru un prejudiciu de peste 24,8 miliarde euro, din care prejudiciul provenind din fraude de TVA era estimat la 13,15 miliarde euro. Cu alte cuvinte, fraudele de TVA reprezentau mai bine de jumătate din prejudiciul total estimat în curs de anchetare. Sursa citată atenționa că schemele de fraudare sunt într-o continuă evoluție, inclusiv ca urmare a anchetelor sale, astfel că de la clasica fraudă carusel se merge către scheme prin care TVA-ul este furat direct de la contribuabili.
„Frauda tradițională de tip carusel este înlocuită cu scheme de fraudă liniară mai fragmentate, în care TVA-ul este furat direct de la clienți în loc să fie solicitat ca rambursare de la autoritățile fiscale. În plus, gama de produse și servicii implicate s-a lărgit, ca urmare a cererii de pe piața UE. De regulă, aceste fraude sunt săvârșite de grupuri infracționale organizate, în cadrul unui ecosistem aparent fraudulos, care le permite să-și piardă urma printre comercianți legitimi și cunoscuți. Scopul acestor rețele infracționale sofisticate este să faciliteze interacțiunea cu antreprenori onești, dar și spălarea de bani proveniți din diverse infracțiuni, făcând ca aceste activități să pară legitime. Prin urmare, utilizarea fraudei în materie de TVA pentru spălarea de bani a devenit o metodă din ce în ce mai populară de spălare și obținere de venituri ilegale”, scria în raportul Parchetului European, fiind detaliate și tiparele întâlnite de obicei:
- achizițiile și frauda de tip carusel, săvârșite de grupuri infracționale organizate prin crearea și controlul unei vaste rețele de societăți multifuncționale;
- schema de fraudare a marjei de profit;
- facturarea încrucișată prin disimularea TVA-ului datorat prin credite de TVA artificiale;
- frauda în domeniul comerțului electronic;
- frauda în materie de TVA prin utilizarea abuzivă a regimului vamal 40 sau 42 cu amânarea plății TVA-ului;
- frauda în materie de TVA săvârșită de persoane fizice prin utilizarea de „societăți filtru” și de așa-numite „fabrici de facturi”;
- frauda în materie de TVA cu un prejudiciu sub 10 milioane euro.
Taxarea inversă generalizată, o soluție bună sau nu?
În spațiul public, fiscaliștii au venit cu mai multe propuneri prin care România ar putea reduce decalajul la încasarea TVA-ului. Una dintre acestea, taxarea inversă generalizată, apare periodic în discuții. De precizat că România deja aplică taxarea inversă la TVA, însă mecanismul este valabil doar pentru anumite operațiuni riscante, nu pentru toate operațiunile ce implică TVA.„Eliminarea fraudei mari ne-ar aduce, pe termen scurt, în plus la buget cel puțin două treimi din gap (plus 5-6 miliarde euro pe an), cu un cost neglijabil în primele câteva luni. Ar reduce semnificativ costurile de administrare pentru ANAF, dar și costurile de finanțare pentru companiile corecte. Ar îmbunătăți semnificativ calitatea mediului de afaceri în România. (...) Estimez că am putea reduce gap-ul la sub 10% în primul an de aplicare al taxării inverse generalizate. Trebuie, însă, să menționez aici că nu cred că putem introduce taxarea inversă generalizată fără un prag (similar cu pragul existent astăzi la telefoane mobile și calculatoare - 5.000 euro, fără TVA) din cauza unei practici foarte răspândite (și necombătute de ANAF) de a face tot felul de achiziții în scop personal, dar înregistrate ca cheltuieli pe firma proprie (se deduce TVA, se evită plata impozitului pe dividende etc.)”, ne-a spus, în cadrul unui interviu, Gabriel Biriș.
Totuși, există specialiști care cred că taxarea inversă generalizată ar fi o măsură neinspirată. Dincolo de necesitatea, pe termen scurt, a unor resurse suplimentare la bugetul de stat, pentru perioada inițială de aplicare a măsurii, există chiar riscul ca decalajul de TVA să crească.
„Taxarea inversă generalizată ar împinge colectarea TVA de la tranzacțiile pe relația B2B, adică între operatorii economici, dar nu către consumatorul final, ci către sistemul de retail. Întrucât bugetul de stat este alimentat în majoritate de plățile din TVA ale contribuabililor pe relația B2B, taxarea inversă ar necesita un așa-numit buffer pentru a ne stabiliza până sistemul s-ar echilibra. Or, România are nevoie de bani mâine. De unde să scoatem acest buffer? În concluzie, taxarea inversă generalizată ar presupune renunțarea la colectarea TVA de pe lanțul de vânzări și dispersarea colectării TVA de la peste 600.000 de operatori economici, ceea ar conduce la colaps - este imposibil de controlat și ar necesita un aparat de control imens. În prezent, circa 40% din veniturile din TVA sunt alimentate de marii contribuabili (circa 2.000). Nu văd cum n-ar conduce la un gol de venituri dacă, dintr-o dată, pierdem veniturile de la marii contribuabili pe relația B2B și ne bazăm pe veniturile colectate de la consumatorii finali de la 600.000 de operatori economici”, a punctat Mariana Vizoli, Consultant fiscal și fost Director în Ministerul Finanțelor.
„În contextul dezbaterilor privind îmbunătățirea colectării TVA, ideea introducerii taxării inverse generalizate revine periodic în discursul public. Cu toate acestea, atât studiile Comisiei Europene, cât și experiența practică a statelor membre arată că această măsură nu este o soluție sustenabilă și poate genera efecte adverse semnificative”, ne-a precizat, într-un interviu, și Adina Vizoli, Partener la PwC România. „În locul unei extinderi generale a taxării inverse, eforturile ar trebui concentrate pe digitalizarea raportărilor și analizarea calitativă a datelor obținute, stimularea conformării voluntare.”
Continuarea digitalizării activității ANAF, o soluție mai potrivită?
Adina Vizoli este de părere că digitalizarea ANAF are șanse mult mai mari să ajute țara noastră să reducă treptat decalajul la încasarea TVA-ului. Totuși, digitalizarea în sine nu este unicul răspuns la problema gap-ului, ci mai este nevoie și de modernizarea ANAF. Astfel, volumul imens de date fiscale care ajunge la ANAF trebuie prelucrat în mod eficient prin sistemul de tip Big Data pe care ar urma să-l vedem operațional abia anul viitor, iar pregătirea inspectorilor și adaptarea metodelor de control sunt, de asemenea, esențiale.„În contextul eforturilor de reducere a decalajului de TVA, cele mai importante măsuri vizează digitalizarea și modernizarea administrației fiscale. În capitolul de digitalizare s-au realizat pași importanți în ultimii ani cu introducerea unor sisteme de raportare electronică integrate, în timp real sau aproape real, cum ar fi înrolarea la ANAF a caselor de marcat, e-Factura și SAF-T, dar și verificarea datelor declarate prin diferite declarații fiscale - aspect realizat prin e-TVA. Aceste sisteme ar trebui să ofere suficiente informații care să permită o intervenție rapidă din partea ANAF pentru depistarea fenomenelor evazioniste și, în timp, reducerea deficitului de colectare a TVA. Însă pentru realizarea unor astfel de acțiuni este nevoie de o modernizare a ANAF, respectiv a metodelor de control. (...)
Din perspectiva autorităților publice, implementarea măsurilor de digitalizare (e-Factura, e-TVA) va conduce la o creștere semnificativă a volumului de date colectate. Această evoluție implică, însă, și o presiune administrativă suplimentară, întrucât este necesară adaptarea infrastructurii IT și instruirea personalului ANAF pentru a putea analiza și interpreta eficient datele de tip Big Data. Pentru mediul de afaceri, efortul de conformare a fost considerabil, date fiind și termenele relativ scurte. Preconizez că, pe termen lung, aceste măsuri vor contribui la o reducere a interacțiunilor directe cu autoritățile fiscale și la o orientare a controalelor către zonele cu risc fiscal crescut”, a subliniat Adina Vizoli.
Ideea că mai este nevoie și de măsuri complementare digitalizării ANAF a fost susținută, la o întâlnire recentă cu reprezentanții mass media, și de Georgiana Iancu, Partener la EY România. În afirmațiile sale, specialista s-a raportat la datele furnizate de Comisia Europeană despre România, dar și la cazurile de succes ale altor state din UE care au folosit digitalizarea pentru reducerea semnificativă a decalajului de TVA (Letonia, Polonia, Ungaria și Slovacia).
„România are toate aceste instrumente și, cu toate acestea, nu reușim să scădem mai mult decalajul de TVA”, a subliniat Georgiana Iancu, referindu-se, în esență, la sisteme precum e-Factura, e-Transport, e-TVA și e-SAF-T, dar și la taxarea inversă pentru anumite operațiuni. „Este clar că toate aceste instrumente pe care alte state membre le-au implementat cu succes, în sensul că au produs rezultatele dorite, la noi nu produc aceste rezultate. Și, atunci, ne punem întrebarea de ce? Ce nu facem noi bine astfel încât să putem să îmbunătățim colectarea în materie de TVA?”
Pe scurt, există mai multe chestiuni asupra cărora autoritățile fiscale din România ar trebui să se aplece serios, în perioada următoare, pentru a reuși să colecteze mai bine TVA-ul la bugetul de stat. Digitalizarea de dragul digitalizării este cvasiinutilă dacă Guvernul nu înțelege nevoia mai mult decât urgentă pentru operaționalizarea sistemului de tip Big Data și nevoia pentru modernizarea ANAF.
„Pe de o parte, este costul conformării pentru contribuabil. În România, toate proiectele acestea digitale au venit într-un interval de timp destul de scurt și s-au suprapus. Zona aceasta de costuri, timp, resurse, cheltuieli, factori umani, pe care trebuie să le alocăm acestor proiecte, ridică o problemă. Așadar, procesul de digitalizare, în mod cert, nu aduce o ușurare pentru mediul de afaceri. Și există și această percepție a companiilor că toate costurile și eforturile sunt făcute strict (sau mai degrabă) în beneficiul statului, fără a vedea beneficii directe pentru contribuabili. O altă componentă ține de infrastructura digitală și de competențele administrative, respectiv un sistem digital eficient depinde de nivelul de maturitate digitală al administrației fiscale, dar și de competențele IT ale personalului din ANAF care utilizează aceste instrumente. Dacă aceste competențe lipsesc, atunci aplicarea devine greoaie și pentru companii, și pentru administrație, iar capacitatea statului de a monitoriza și sancționa neconformarea este clar că scade în mod semnificativ.
Toate aceste instrumente (e-Factura, SAF-T, e-Transport) aduc volume masive de date foarte valoroase pentru administrația fiscală. Dar impactul lor real depinde, bineînțeles, de capacitatea administrației de a analiza toate aceste date, de a le corela și interpreta. Iar aici, dincolo de investițiile în sisteme IT operaționale și interoperabile care să analizeze toate aceste date, bineînțeles că vorbim și despre know-how-ul personalului care ar trebui să analizeze aceste date și să meargă mai departe pe teren. Și, atunci, în contrast cu România, Polonia și Ungaria investesc masiv în astfel de sisteme de integrare și de analiză a datelor. Foarte interesantă e o corelație pozitivă între gradul de utilizare a serviciilor de e-Guvernare de către cetățeni, care este foarte scăzut în România, comparativ cu restul țărilor, și nivelul conformării de TVA. La noi, studiul Comisiei Europene arată că undeva la 17% dintre cetățeni interacționează în mod electronic cu administrația fiscală, versus procente de 55%-62% în restul țărilor incluse în analiză.
Și, nu în ultimul rând, mai este și o componentă de moralitate fiscală a contribuabilului și percepția contribuabilului vizavi de corectitudinea și predictibilitatea sistemului fiscal. Pentru că încrederea contribuabililor este afectată în România din cauza comunicării guvernamentale inconsistente (modificări fiscale frecvente, imprevizibile, dar și un dialog limitat cu mediul de afaceri). Și aceasta laolaltă și cu capabilitatea administrației fiscale de a valorifica toate aceste date - pentru că, în state precum Polonia și Ungaria, acolo unde lucrurile se întâmplă și administrația fiscală chiar valorifică datele adunate prin aceste instrumente digitale, pe de o parte, vedem efectul direct (faptul că toate aceste sisteme digitale permit detectarea fraudelor sau a riscurilor de evaziune fiscală în timp real), dar mai este și un efect indirect (acela că antreprenorul știe că autoritatea fiscală poate să coreleze și să analizeze automat datele și aceasta contribuie la sporirea disciplinei voluntare)”, a detaliat Georgiana Iancu.
Prin urmare, digitalizarea are șanse mai mari să transforme România dintr-o „campioană” a decalajului într-o campioană a reducerii decalajului la colectarea TVA-ului. Însă efectele concrete vor putea fi văzute abia după terminarea, în 2026, a procesului de digitalizare și după o modernizare a ANAF. Până atunci, ideal ar fi ca autoritățile să facă eforturi susținute pentru atingerea acestor obiective, dar fără a apela la practici abuzive.