Posibilitatea stabilirii pensiei de intretinere in cota procentuala

 Obligatia legala de intretinere reprezinta indatorirea impusa de lege unei persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si – in cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copii lor minori – mijloacele pentru educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala1.
 
 
 Caracterele juridice ale obligatiei de intretinere sunt urmatoarele: 1. este stabilita de lege si exista numai intre persoanele prevazute de lege (art. 86 Cod Familiei statueaza faptul ca "Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege ") , 2. are caracter intuitu personae, 3. de principiu are caracter reciproc (exista si exceptii), 4. succesiv si 5. divizibil, atat activ cat si pasiv.
 
 
 In cele ce urmeaza vom analiza posibilitatea ca pensia de intretinere datorata de parinte copilului sa fie stabilita in cuantum procentual, asa cum s-a solicitat tot mai des in practica, din perspectiva solutiilor pronuntate de instantele de judecata.
 
 
 Alin. 3 art. 94 Cod Familiei stabileste cuantumul maxim al pensiei de intretinere datorata de parinte sau de cel care infiaza, astfel: "Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii."
 
 ¼, 1/3 si ½ reprezinta plafonul maxim fata de care parintele poate fi obligat sa plateasca pensia de intretinere, instanta stabilind cuantumul, pronuntandu-se in functie de nevoia minorului.
 
 S-a pus problema in practica daca pensia de intretinere sa poate stabili procentual, astfel: 25% pentru un copil, 33% pentru doi copii si 50% pentru trei sau mai mult copii.
 
 Fara a exista o hotarare de indrumare in acest sens, jurisprudenta in domeniu nu este din pacate unitara, instantele din Romania pronuntand hotarari diametral opuse pentru aceeasi problema.
 
 Majoritatea insa a statuat ca stabilirea pensiei de intretinere intr-un cuantum procentual nu are o reglementare legala si nu poate fi acceptata.
 
 Aspectele pro si contra ale acestei problematici inregistrate in practica instantelor sunt urmatoarele:
 
 Instantele care au permis stabilirea in cota procentuala a pensiei de intretinere si-au argumentat hotararea in principal pe urmatoarele aspecte:
 din interpretarea art. 94 alin. 3 Codul Familiei rezulta fara echivoc limitele maxime ale obligatiei de intretinere, in functie de numarul de copii pentru care se datoreaza. Aceste limite maxime sunt de o patrime, o treime si o doime din veniturile debitorului obligatiei de intretinere si corespund firesc unor procente, respectiv 25%, 33% si 50%. Asadar, textul de lege ar prevede, implicit si ar permite stabilirea cuantumului obligatiei de intretinere intr-o cota procentuala;
 cota procentuala putand fi executata si in natura (in concordanta cu art. 93 C.F.) face posibila stabilirea cuantumului acesteia si in aceasta maniera;
 procesul inflationist ce caracterizeaza economia tarii noastre justifica aplicarea unui procent din venit pentru stabilirea pensiei de intretinere fata de cota fixa.
 
 
 Instantele care considera nejustificata stabilirea pensiei de intretinere ca si procent argumenteaza astfel:
 art. 94 CF nu permite expres stabilirea in acest mod a obligatiei de plata a pensiei de intretinere, ci fixeaza doar un plafon maximal ce urmeaza a fi avut in vedere la stabilirea cuantumului acesteia;
 desi inflatia constanta ce caracterizeaza economia nationala ar justifica stabilirea pensiei de intretinere in cota procentuala, totusi, trebuie luate in considerare dispozitiile alin. 2 ale art. 94 CF – care permit micsorarea sau marirea dupa caz a obligatiei de intretinere – ce nu si-ar mai gasi nici o utilitate practica, astfel cazand in desuetudine, nefiind justificata existenta in CF, in cazul in care s-ar admite ca pensia poate fi stabilita printr-o cota procentuala;
 un alt argument ar fi acela potrivit caruia tinandu-se seama de faptul ca legea nu arata cu precizie ce se intelege prin "castig in munca" (fata de care se raporteaza calculul cuantumului pensiei de intretinere), notiunea fiind determinata de jurisprudenta si doctrina sub aspectul veniturilor ce se includ in acesta, apare evidenta necesitatea ca instanta de judecata sa stabileasca valoric suma, in cazul stabilirii pensiei de intretinere in bani, nefiind suficienta numai fixarea unei cote din castigul in munca al debitorului obligatiei de intretinere. 
 
 
 In opinia noastra, dintre solutiile propuse de catre instantele de judecata cea mai pertinenta ar fi cea din urma care nu permite stabilirea obligatiei de intretinere in cota procentuala, motivat de argumetele invederate prin hotararile pronuntate dar si de faptul ca s-ar face inoperante dispozitiile art. 94 alin 1 CF care prevad ca "Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati." Deci, la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere trebuie luate in considerare nevoia creditoriului obligatiei de intretinere si mijloacele debitorului acestei obligatii.
 
 Daca instanta ar stabili obligatia de intretinere la 25% (acesta fiind maximul permis de lege) din castigul parintelui pentru un copil, atunci ar reiesi ca nevoile acestui copil raman constante de la data pronuntarii hotararii pana la data incetarii obligatiei (care poate coincide cu majoratul sau cu terminarea studiilor), fapt ce nu poate fi acceptat, notoriu fiind ca nevoile unui copil cresc odata cu varsta.