Efectele acceptarii executarii obligatiei agrearea conformitatii in cadrul vanzarii

Un asemenea intrus in linistea dreptului romanesc este notiunea de „conformitate”, imprumutata si ea din semantica relatiilor comerciale. Desi in doctrina juridica straina conceptul este prezent de mult timp, in dreptul autohton el a patruns relativ recent prin filiera Conventiei Natiunilor Unite de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri din anul 1980 (la care Romania a aderat prin Legea nr. 24 din 6 martie 1991) si apoi prin aceea a reglementarii vanzarilor de consum (ne referim, in principal, la Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora).

Intelesul primar, dedus din economia textelor normative mentionate, al obligatiei de conformitate este acela de indatorire a vanzatorului de a pune la dispozitia consumatorului bunul/bunurile pe care acesta le doreste, tinand seama de diverse circumstante (descrierea contractuala a bunului, prezentarea acestuia, asteptarile rezonabile ale cumparatorului etc.). Ulterior, Legea nr. 244/2004 privind securitatea generala a produselor a utilizat din nou conceptul de conformitate, insa dintr-o alta perspectiva – aceea a corespondentei caracteristicilor produsului pus in circulatie, cu calitatile cerute de normele legale in materie de securitate (capitolul II din acest act normativ, fiind intitulat „Obligatia generala de securitate – criterii de evaluare a conformitatii”).

Cele doua perspective ale conformitatii, desi diferite (una referindu-se la conformitatea propriu-zisa, cealalta la securitatea produselor), au o radacina comuna care este ideea satisfacerii exigentelor subiective si obiective referitoare la un produs destinat consumului. In acest mod, nu este insa epuizata intinderea notiunii comentate. Ea se bucura de o extensie care depaseste conturul ideii de obligatie, beneficiind de aplicabilitate in sfera oricarei executari a obligatiilor.

In cadrul oricarui raport obligational, fara excese terminologice, se poate utiliza notiunea de conformitate a executarii obligatiei, ca si criteriu de apreciere a stingerii raportului juridic. De exemplu, fara a comite un abuz, putem afirma ca obligatia de plata a unei sume de bani este executata „conform” daca indeplinirea datoriei intruneste conditiile cerute de contract sau lege (din prisma cantitatii/valorii, timpului, locului etc.).

In acest mod, conformitatea poate fi desprinsa de notiunea de obligatie si atasata celei de executare a obligatiei, adica implicit platii, ca modalitate de stingere a raportului obligational.

In cadrul conformitatii ca si criteriu de apreciere a stingerii obligatiei, vointa creditorului obligatiei, are o semnificatie aparte. Acceptarea unei executari, chiar defectuoase, poate avea ca efect considerarea executarii ca fiind conforma si ducand la stingerea obligatiei. La fel de bine, neacceptarea unei executari poate sa permita creditorului invocarea mijloacelor juridice de garantare a conformitatii executarii (ne referim la diversele actiuni aflate la dispozitia creditorului si menite sa repare prejudiciul cauzat prin neexecutare sau executare necorespunzatoare sau, mai precis, la „remediile” neexecutarii). Raportul executare – acceptare a executarii, prin semnificatiile pe care le poate genera, se prezinta astfel ca un mecanism juridic bogat in efecte.

Pentru importanta pe care o prezinta acest raport si pentru ca, din cunostintele noastre, nu a facut obiectul vreunui studiu in literatura noastra de specialitate, ne propunem ca, in cele ce urmeaza, sa abordam conceptul de conformitate numai pentru a demonstra generalitatea sa (I), pentru ca apoi sa stabilim raporturile pe care conformitatea le are cu acceptarea executarii de catre creditor (II) si, in cele din urma, utilizand un rationament deductiv, sa ne oprim la semnificatia acestui raport in cadrul contractelor de vanzare-cumparare – domeniul bazilar de aplicare (III), caruia de altfel, ii vom rezerva locul preeminent in studiul de fata.

Autor: Asist. univ. Ionut-Florin POPA Univ. Babes-Bolyai
Facultatea de drept


______________________________
Mai multe detalii puteti gasi in numarul 2 al Revistei romane de Drept Privat. Revista isi propune sa constituie un cadru adecvat, deschis oricaror analize, discutii si comentarii aprofundate si deopotriva critice ale problemelor actuale sau viitoare din sfera dreptului privat, care sa se situeze la nivelul exigentelor teoretice si practice ale secolului XXI si sa raspunda astfel nevoilor de perfectionare sau de reforma a institutiilor dreptului privat, de adaptare sau unificare a practicii judiciare, dar si de elaborare a unor noi constructii teoretice care sa fundamenteze politicile de reforma economica, sociala ori institutionala, dupa caz.