avocatnet.ro 
Ceea ce ii face pe multi sa renunte este durata mare a proceselor. Decat sa suporte luni si ani de amanari si de tergiversari, multi comercianti renunta. Dar nu aceasta este calea care trebuie urmata, caci in nici un caz renuntarea la judecata nu acopera paguba. Intre a renunta de la bun inceput la orice pretentii, de teama onorariilor si a termenelor nesfarsite si a te lasa prins, o data legat procesul, in jocul meandrelor procedurale, exista o cale.
Mai buna, mai ieftina, mai rapida: arbitrajul.
Ce este arbitrajul?
Ca regula generala, dispozitiile procedurale ale tarii noastre prevad ca litigiile civile se solutioneaza fie de catre instantele judecatoresti, fie pe cale arbitrala. Arbitrajul este asadar oferit de legislatia noastra ca o alternativa la procedura clasica, judecatoreasca. Apare astfel esenta acestuia, aceea de cale conventionala de solutionare a litigiilor prin persoane particulare, care sunt investite de parti cu puterea de a solutiona un litigiu determinat si de a pronunta in acel litigiu o hotarare definitiva si obligatorie pentru parti1). Locul instantei judecatoresti este luat de un tribunal compus din persoane particulare numite arbitri, tribunal constituit ocazional, de unde si denumirea de arbitraj ocazional sau ad-hoc. Pe langa acesta, mai exista si arbitrajul institutional, organizat de o institutie specializata, cu activitate permanenta2) – spre exemplu, de catre Camerele de Comert, care pot propune anumite persoane calificate si cu experienta in vederea rezolvarii litigiilor.
Cu alte cuvinte, comerciantii pot sa confere misiunea de a solutiona litigiul dintre ei unuia sau mai multor particulari care le inspira incredere. Si intram astfel pe taramul avantajelor, care fac din arbitraj preferatul oamenilor de afaceri.
Avantajele sunt foarte apreciate de intreprinzatori
Unul din avantajele la care tin mult comerciantii este rapiditatea solutionarii litigiului: sub sanctiunea caducitatii actiunii arbitrale, litigiile comerciale trebuie solutionate definitiv in termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral. Numai partile, de comun acord, pot conveni un termen mai indelungat de solutionare, insa chiar si o eventuala prelungire a litigiului cu acordul partilor este preferabila procedurii exasperante din fata instantelor judecatoresti.
Discretia tribunalelor, in sensul evitarii de a fi facute publice litigiile este un alt avantaj la care oamenii de afaceri tin in mod deosebit3). Dezbaterea litigiului nu este publica si nici o persoana straina nu poate avea acces la dosar fara acordul scris al partilor si fara incuviintarea tribunalului arbitral.
Comerciantilor terorizati de rigiditatea procedurii din fata instantelor obisnuite probabil ca le va aduce o mare usurare faptul ca procedura este mai putin formalista, ceea ce, adaugat – cum vom vedea – la posibilitatea de alegere a arbitrilor face ca hotararea arbitrala sa fie mai usor de acceptat de catre parti, mai usor de considerat ca reprezentand solutia corecta din punct de vedere judiciar. Dar nu numai atat: partile se pot reprezenta si singure mult mai usor decat in fata instantelor obisnuite, fara teama ca incalcarea unui detaliu procedural le vor face sa “moara” cu dreptatea in mana. Intr-un sistem judiciar, adeseori acuzat de partialitate, hotararea arbitrala da o raza de speranta ca dreptatea nu este doar o notiune retorica si teoretica.
In fine, sa nu uitam marea durere a oricarei parti in proces: taxele si onorariile ridicate. Macar in privinta taxelor avem o veste buna: procedura arbitrala este mai ieftina decat cea clasica. Aceasta este valabil cu precadere in cazul arbitrajului ad-hoc4). Iar daca intreprinzatorul decide ca se poate reprezenta si singur, datorita lipsei formalismului procedural, inseamna ca una din marile sale griji ia sfarsit inainte de a se naste.
Intelegeri contractuale sau post-contractuale
Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit unei conventii arbitrale care se incheie intre parti sub doua forme: clauza compromisorie si compromisul.
Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din executarea contractului dintre ele sa fie solutionate pe calea arbitrajului. Ea poate fi inscrisa in chiar cuprinsul contractului dintre parti sau intr-un contract separat, insa tot cu privire la litigiile care se vor naste din contractul principal5). Ceea ce este foarte important de retinut este ca validitatea clauzei compromisorii se analizeaza distinct fata de validitatea contractului in care a fost cuprinsa. Se poate intampla ca, in timp ce contractul este nul – total sau partial – clauza sa fie valabila, dupa cum se poate intampla si situatia contrara.
Asadar, clauza compromisorie este anterioara ivirii oricarui litigiu intre parti. Daca litigiul deja s-a nascut, iar partile nu au ajuns la o intelegere, ele pot incheia un alt act juridic, denumit compromis, in care trebuie sa arate numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Partile isi aleg arbitrii
Prin conventia arbitrala, arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane, care pentru parti prezinta garantii de incredere si profesionalism. Tot partile sunt cele care stabilesc daca litigiul se judeca de catre un arbitru unic, de doi sau de mai multi arbitri. Daca partile nu au stabilit numarul acestora, litigiul se judeca de catre trei arbitri, cate unul numit de fiecare parte, iar al treilea, numit suprarbitru, va fi desemnat de catre cei doi arbitri. In anumite conditii, arbitrii raspund daca nu si-au indeplinit cu buna-credinta indatoririle lor, ceea ce experienta arata ca nu se prea intampla in cazul instantelor judecatoresti.
Si o precizare extrem de importanta: legea noastra nu cere nici o conditie speciala pentru ca o persoana sa fie arbitru, astfel incat partile pot alege orice persoana capabila6). Codul nostru de procedura civila arata ca poate fi arbitru orice persoana fizica, de cetatenie romana, care are capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor. De altfel, partile pot stabili prin conventia arbitrala, dupa cum le dicteaza interesul, anumite conditii de calificare referitoare la arbitri7).
Model de clauza compromisorie
Art. …
(1) Orice neintelegere intre partile contractuale decurgand din incheierea, validitatea, interpretarea, executarea ori desfiintarea contractului, ori in legatura cu acestea si care nu va putea fi rezolvata pe cale amiabila, va fi supusa spre solutionare Comisiei de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie Bucuresti/ Cluj/Constanta* etc., potrivit Regulamentului de organizare si functionare al acesteia.
(Nota. Clauzele de mai jos sunt optionale)
(2) Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic, numit prin acordul partilor sau, in lipsa acestui acord, de catre presedintele Camerei de Comert…
Varianta: Tribunalul arbitral va fi compus din doi arbitri, cate unul numit de fiecare parte, fara a necesita acordul celeilalte parti.
(In lipsa acestor clauze, tribunalul arbitral va fi compus din 3 membri: cate unul numit de fiecare parte si un supraarbitru ales de cei doi arbitri)
(3) Litigiul va fi solutionat in fond
a) in echitate pe baza prevederilor contractului*
b) in baza prevederilor contractului si a normelor dreptului romanesc*
(4) Locul arbitrajului este la … (daca se stabileste un alt loc decat sediul Camerei de Comert) (5) Tribunalul arbitral va pronunta hotararea in termen de … luni (clauza se introduce numai daca partile convin un termen mai mare sau mai mic de 5 luni)
(6) Hotararea arbitrala va fi definitiva si obligatorie
(7) Partile se obliga sa execute fara conditii si fara intarziere hotararea Comisiei de Arbitraj.
------ * se va alege varianta convenabila partilor si adaptata situatiei de fapt
alina_cj 
brebone
Comentarii articol (2)