Activitate selfdefender

Va multumesc pentru raspunsul prompt si detaliat.

A mai aparut o discutie despre cautiunea pentru suspendare, eu am inteles ca trebuie sa platesc 500 lei, fiind vorba de evacuare, insa avocatul partii adverse pretinde ca pe langa cei 500 de lei ar trebui sa mai platesc si 10% din suma mentionata drept cheltuieli in procesul verbal. Suma in cauza fiind aproximativ 4.000 lei.

Mi se poate respinge cererea de suspendare provizorie daca am platit doar cei 500 de lei? Multmesc anticipat pentru raspunsuri.

Am primit o somatie pentru evacuare, am depus o contestatie in anulare la Curtea de Apel pentru recursul declarat nul ca nemotivat, desi motivele erau mentionate chiar in cererea de recurs (!) si am cerut de asemenea suspendarea executarii hotararii pana la judecarea contestatiei. Am primit termen in octombrie.

Pot obtine suspendarea provizorie in baza existentei contestatiei in anulare? Unde trebuie sa depun cererea de suspendare provizorie, la Judecatorie, cu certificat de grefa de la Curtea de Apel?

Multumesc mult pentru orice sfat.

Îmi cer scuze pentru întrebarea cam incoerentă din finalul mesajului precedent. Ce încercam eu să întreb era dacă într-o contestaţie la executare mă pot limita la invocarea inadvertenţei de nume sau dacă este neapărată nevoie de deschiderea acţiunii în declararea simulaţiei pentru ca acea contestaţie la executare să aibă şanse de a fi admisă.

u.b.i.k. a scris:

D.p.d.v. omenesc vin si va intreb: D-voastra i-ati restituit cei 25.000? Ati aratat ca doriti sa-i restituiti? I-ati oferit banii iar el a refuzat?
Un sfat: Sau ne povestiti speta si primiti o parere cat de cat avizata sau o lasati balta.

Nu i-am restituit suma. Am încercat să abordez subiectul în urmă cu peste 3 ani (la 1 an de la cumpărarea apartamentului, timp în care au fost necesare diverse amenajări, dar locuiam deja în apartament). A refuzat orice discuţie, dar peste vreo 8 luni a trimis doi inşi să spargă uşa şi să schimbe yala. Probabil că la vremea când când am abordat eu subiectul, el deja punea la cale (cel puţin în minte) isprava.

Eram acasă, dar ei nu ştiau asta. Am fost suficient de responsabil încât să sun la 112, în loc să-i bat pe amândoi. ªi ei au rămas pe hol, dincolo de uşă, când au văzut că sunt acasă. N-au încercat să mai intre, dar nici n-au încercat să fugă. A venit Poliţia, i-a legitimat şi i-a trimis la plimbare. Am depus plângere, am fost audiat şi eu, dar nu am mai primit nimic de la Parchet în legătură cu plângerea respectivă. Oricum, n-am ştiut niciodată cum îi cheamă, poliţiştii şi-au notat datele lor personale, dar nu mi le-au dat şi mie. La vreo 3 săptămâni după incident, a deschis (prin avocat) acţiunea de evacuare.

Cred că am povestit deja totul, nu văd ce-ar mai fi de adăugat.

u.b.i.k. a scris:

Puteti insa dovedi ca adevaratul cumparator ati fost d-voastra cu ajutorul unei actiuni in declararea simulatiei si poate ca in cadrul unei contestatii la executarea evacuarii instanta o sa suspende executarea.

Este prima dată când văd termenul de "simulaţie", nu ştiam despre o asemenea noţiune. Eu am încercat tot timpul să demonstrez doar că evacuarea ar fi inadmisibilă.

Contestaţia la executare nu e în nici un fel legată de declararea simulaţiei, presupun. Sau?

athe a scris:

intre dvs si partea adversa chiar exista raport de locatiune.deci actiunea de evacuare e admisibila.

Care este definiţia raportului de locaţiune?

u.b.i.k. a scris:

@selfdefender
a) Pe ce va intemeiati d-voastra pretentia de a folosi locuinta lui?
b) In opinia d-voastra, cand o sa poata sa-si foloseasca reclamantul locuinta?
c) Care este solutia pe care considerati ca era corect sa o dea instanta? Puteti sa motivati solutia? (Nu ma refer la savante motivari juridice ci la o motivare care sa ofere o solutie echitabila, ceva care sa fie perceput ca drept de oricare persoana).

Nu este "locuinţa lui" şi n-a fost niciodată.

Există două aspecte, unul juridic şi unul omenesc

1. Dpdv juridic: conform deciziei Înaltei Curţi invocate mai sus, atât timp cât nu există raporturi de locaţiune, acţiunea de evacuare trebuia respinsă ca inadmisibilă. Mai departe, o acţiune în revendicare ar clarifica lucrurile, s-ar putea discuta cine şi cât a cheltuit etc. N-am inventat eu asta, ci Înalta Curte

2. Dpdv omenesc: noi am avut o înţelegere, iar eu trebuia să restitui cei 25.000 de euro, nu să-i las apartamentul în valoare de 70.000 . De cumpărat, l-am cumpărat cu 38.000 la care s-au mai adăugat câteva cheltuieli minore (izolarea exterioară cu polistiren fiind printre ele).

Pot înţelege dacă acum ar vrea şi o dobândă la cei 25.000 de euro, deşi înţelegerea iniţială nu prevedea aşa ceva. Însă cei 25 de mii au fost doar 2/3 din preţul apartamentului. Cealaltă treime, banii cu care am contribuit eu, ar trebui să mi-i recuperez, iar profitul tranzacţiei în sine ar trebui să-mi revină tot mie. Apartamentul e imens, are 4 camere şi peste 100 mp şi eu l-am găsit oferit la vânzare, de aceea am apelat la acel împrumut. Deci nu a fost în nici un fel afacerea reclamantului.

Oricum, când l-am cumpărat, scopul meu nu a fost acela de a-l revinde, ci de a locui în el. Dar atât timp cât actele sunt pe numele lui, poate să-şi impună punctul de vedere şi să opteze pentru vânzare, caz în care îşi poate recupera banii cu dobândă. Dar ceea ce face el acum este să se comporte la fel ca un cămătar. Cam aşa văd eu lucrurile.


El n-a vrut niciodată să stea de vorbă, n-a vrut banii înapoi, a deschis acţiunea de evacuare şi atât.

u.b.i.k. a scris:

In cauza Cosic vs. Croatia Curtea a admis plangerea pentru motivul ca masura evacuarii nu a fost proportionala cu scopul urmarit si nici necesara intr-o societate democratica deoarece Katarina Cosic a continuat sa plateasca chiria si dupa ce apartamentul in care locuia a fost preluat de catre stat de la Armata Yugoslava iar prof. Katarina Cosici nu mai avea nici o alta locuinta.

Da, cu micul amănunt că hotărârea de evacuare NU fusese pusă în executare, iar CEDO tot a decis că fusese o încălcare a art.8 din Convenţie (dreptul la domiciliu).

Eu nu sunt chiriaş, nu am ce chirie să plătesc şi nici n-am plătit vreodată, în cei peste 4 ani de când am cumpărat apartamentul. Nu am nici o altă locuinţă. Reclamantul domiciliază de peste 25 de ani în Germania, pentru el apartamentul respectiv nu reprezintă locuinţa. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat pe numele lui de către fosta mea soţie, prin procură. Reclamantul nici măcar nu a văzut vreodată apartamentul şi a şi recunoscut asta prin interogatoriu. Nu s-a prezentat niciodată în instanţă, totul s-a derulat prin avocaţi, din partea lui.

Claudiu_Sorin a scris:

Puteti consulta un specialist pentru a identifica ce solutii legale mai pot fi folosite in aceasta faza.

Ultimul "specialist" pe care l-am consultat a avut dosarul la studiu o săptămână (copii după toate deciziile + documentele şi încheierile de şedinţă) şi nici măcar nu a remarcat inadvertenţa de nume. Părerea lui a fost că decizia instanţei e corectă. Mai mult, s-a apucat să-mi dea exemple de situaţii de "tolerat" (termenul invocat de instanţă) invocând situaţii cu beţivi care s-au aciuat în casa altor beţivi şi nu pot fi consideraţi decât "toleraţi". Înalta Curte spune altceva, în decizia nr. 2102 din 17 martie 2005, dar s-ar părea că e o opinie mult prea solitară ca să fie acceptată de cineva, deşi deciziile Înaltei Curţi sunt obligatorii, iar instanţele admit asta (în principiu ... )

doberv a scris:

nu faceti alceva decat sa prelungiti agonia.

Mulţumesc celorlalţi pentru răspunsurile la obiect, dar acesta merită nişte comentarii.

Am remarcat că toată lumea se antepronunţă, când aude de "evacuare". ªi judecătorii şi avocaţii şi oamenii de pe stradă. Am înţeles şi explicaţia: se porneşte de la ideea că proprietarul nu face decât să-şi apere drepturile, în timp ce chiriaşul profită de bunul proprietarului.

În cazul de faţă nu e vorba de aşa ceva. Nu sunt şi n-am fost chiriaş, am împrumutat 25.000 de euro pentru a cumpăra un apartament care valorează 70.000 şi am cumpărat apartamentul pe numele creditorului, pentru că nu aveam cu ce garanta împrumutul. Înalta Curte spune că nu poate fi vorba de evacuare în astfel de cazuri, CEDO spune că nu poate fi vorba de evacuare (Æosiæ împotriva Croaţiei) dar s-a găsit un judecător care să admită o evacuare.

În asemenea condiţii, mă consider îndreptăţit să apelez la toate posibilităţile pe care le oferă justiţia. Ce e incorect în asta?

Mulţumesc tuturor pentru răspunsuri.

Am înţeles că hotărârea respectivă nu se poate anula, dar se poate invoca inadvertenţa de nume printr-o contestaţie la executare? Adică i-a fost încuviinţată executare silită creditorului "Ionescu", în baza unei sentinţe în favoarea lui "Ionescu", dar el în realitate se numeşte "Ionaşcu" şi apartamentul este tot pe numele "Ionaşcu".

Cum se interpretează această situaţie, din perspectiva contestaţiei la executare?

Am pierdut un proces de evacuare, inclusiv în apel şi recurs, dar numele reclamantului a fost scris greşit peste tot, începând de la cererea de chemare în judecată şi până la sentinţa definitivă şi irevocabilă. Diferenţa de nume nu e mare, dar e evidentă, ceva de genul "Ionescu" în loc de "Ionaşcu". Adică proprietarul apartamentului se numeşte "Ionaşcu", dar tot dosarul s-a judecat sub numele de "Ionescu".

Pot cere anularea hotărârii pe acest motiv? Recursul a fost respins în aprilie 2010, deci sunt cam şase luni de când sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă. Cum fac asta, prin contestaţie în anulare? Ce motive de drept pot invoca, judecătorul trebuia să verifice identitatea reclamantului?