5) Incetarea raporturilor de munca sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizarii potrivit prezentei legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte si a prevederilor legale privind protectia sociala, pe baza criteriilor stabilite intre conducerea autoritatii ori institutiei publice si reprezentantii salariatilor sau, dupa caz, ai sindicatelor, in termen de maximum 60 de zile de la data intrarii in vigoare a actelor normative prevazute la art. 5 alin. (1)—(4).
(6) In absenta criteriilor stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea masurii de incetare a raporturilor de munca sau, dupa caz, de serviciu, se vor avea in vedere urmatoarele criterii minimale:
a) daca sunt indeplinite conditiile de pensionare, prevazute de lege;
b) calificativul obtinut la ultima evaluare a performantelor profesionale individuale, realizata in conditiile legii;
c) existenta unor sanctiuni disciplinare, aplicate in conditiile legii;
d) masura sa afecteze mai intai persoanele care nu au copii in intretinere;
e) daca masura ar afecta 2 soti care lucreaza in aceeasi unitate, desfacerea contractului de munca sau, dupa caz, a raportului de serviciu al sotului care are venitul cel mai mic;
f) masura sa afecteze in ultimul rand familiile monoparentale care au in ingrijire copii, intretinatorii de familie, precum si salariatii barbati sau femei care au cel mult 5 ani pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;
g) alte criterii stabilite de legi speciale, daca este cazul.
Legea 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.
Ca sa-l refuzi semnatura, trebuia sa ai un temei legal
Art. 75. [începutul efectelor deciziei de concediere]
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
[ 6 adnotări ]
1. În absenţa unei reglementări speciale şi având în vedere şi dispoziţiile art. 291 din Codul muncii, comunicarea deciziei de concediere se face în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din Codul de procedură civilă. În cazul în care comunicarea se va face la domiciliul salariatului, nefiind posibilă înmânarea la sediul angajatorului, este necesar să nu fie depăşit termenul de preaviz. Cu alte cuvinte, comunicarea trebuie să se facă înăuntrul termenului de preaviz, iar nu după împlinirea lui. (Liliana Zoleta Körösi, Decizia de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în Revista română de dreptul muncii nr. 4/2003, p. 83)
2. În ceea ce priveşte modalităţile de comunicare a deciziei de concediere, sunt pe deplin actuale cele afirmate în doctrină şi jurisprudenţă sub imperiul vechiului cod al muncii, cum ar fi: comunicarea sub luare de semnătură pe un alt exemplar al deciziei, comunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea prin condica de expediţie sub luare de semnătură, comunicarea prin modalităţile de citare prevăzute în art. 92 din Codul de procedură civilă. Aşadar dovada comunicării nu se poate face decât prin înscrisuri. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Regimul juridic al raporturilor de muncă în reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a -, în Pandectele române nr. 6/2003, p. 238, Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 157)
3. Înştiinţarea salariatului privind concedierea nu se poate realiza decât prin comunicarea deciziei de concediere, nefiind valabilă comunicarea măsurii concedierii prin alte înscrisuri emanând de la angajator. Cu atât mai puţin va fi valabilă comunicarea verbală a măsurii concedierii. De asemenea nu este valabilă şi împiedică începerea curgerii termenului de contestare, comunicarea prin afişare sau prin înmânarea deciziei către altă persoană decât salariatul. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Regimul juridic al raporturilor de muncă în reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a -, în Pandectele române nr. 6/2003, p. 238, Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 158)
4. În practică se apreciază că cerinţa legală a comuncării în scris a deciziei de concediere este menită să asigure ocrotirea intereselor salariaţilor. De aceea, nu este admisibilă probarea de către angajator a împrejurării că salariatul a aflat despre existenţa măsurii concedierii, în absenţa comunicării deciziei de concediere. În acelaşi sens, s-a arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă nu poate fi suplinită de un alt înscris emanând de la angajator, prin care s-ar aduce la cunoştinţa salariatului desfacerea contractului individual de muncă. (Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 514)
5. Faţă de faptul că obligaţia angajatorului de a comunica decizia de concediere nu este ţărmurită de un termen special, devine incident termenul general de prescripţie de 3 ani aplicabil executării titlurilor executorii. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Regimul juridic al raporturilor de muncă în reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a -, în Pandectele române nr. 6/2003, p. 238, Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 158)
6. Prin excepţie de la regula ce rezultă implicit din art. 74 din Codul muncii, potrivit căreia decizia de concediere se comunică în termenul general de prescripţie de 3 ani, decizia de concediere disciplinară, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. (3) din Codul muncii, trebuie comunicată în termenul de recomandare de 5 zile calendaristice de la emitere. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 158)
Art. 62. [decizia de concediere](1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(11) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263-268.
(2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.
Art. 65. [concedierea pentru motive obiective](1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Conform prevederilor Codului Muncii, decizia de concediere se considera comunicata, fie de la data la care angajatul a semnat de primire, fie de la data la care decizia este comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
In practica s-au intalnit multe cazuri in care angajatii au refuzat sa semneze, atat decizia, cat si scrisoarea recomandata care continea decizia.
Codul Muncii spune ca decizia produce efecte de la data comunicarii acesteia, catre salariati, insa fara confirmarea scrisa, angajatorii pot avea dificultati in a dovedi ca aceasta concediere a intrat in vigoare.
Dar, pot apela la un executor judecatoresc, care sa afiseze la domiciliul tau decizia, iar instanta de judecata, accepta acesta procedura ca fiind valabila.
avocatnet.ro explicăm legislația
