Activitate shishiza

Nu păstra pentru tine...
Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
Spune-mi-o mie, doar mie, în taină
Tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăşie
Şopteşte-mi cât mai lin: inima mea te va auzi, nu urechea.

Adâncă-i noaptea, casa tăcută
Cuiburile păsărilor învăluite în somn
Deschide-ţi printre lacrimi furişe
Printre zâmbete nesigure
Printr-o dulce-mbujorare a durerii
Deschide-ţi taina inimii tale...

-versuri Rabindranath Tagore

Odihneasca-se in pace

Leonard Cohen - Why Don't You Try

[ link extern ]

[ link extern ] :

:flowersblue:

Cu intarziere

De vorbă cu mine însumi
Ion Minulescu

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt'dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs -
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".

@ Gabriela Pintea a scris:
" Am întârziat, dar sper să fiu iertată. Să aveţi parte doar de bine. La mulţi ani!

Nu este cazul. Multumesc!:bow:


Poezie clasica
de Rumi

Prietenul meu etern
Îţi dăruiesc viaţa mea.
Primeşte-mă şi fă din mine un
îndrăgostit adevărat.
Salvează-mă din cele două lumi.
Aruncă-mă în foc
Dacă inima mea se îndreaptă spre
altcineva decât spre Tine.

Adrian Paunescu - Din nou, Dacii liberi


Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.

Hallelujah - Violin Looping

[ link extern ]

Leonard Cohen - Hallelujah


[ link extern ]

Pentru prieteni dragi, cu mult respect!

La multi ani Gabriela Pintea!

Azi, doar : La tendresse

[ link extern ]

:flowersblue:

Zambiti, iubiti si va bucurati. Craciun Fericit!

[ link extern ]

Se cuvine în viaţă să-ţi dai sufletul unuia care nu ţi-l oferă pe al lui? Nicolae Iorga, strălucitul istoric român de la începutul secolului trecut, spunea că nu. Pentru că, dacă nu vei primi în schimb din sufletul lui, tu vei rămâne cu nimic, continua acelaşi savant. De multe ori, cei care primesc ceva din sufletul celor din jur nu se gândesc să mulţumească acelora. Totuşi, dacă mergem pe logica lui „îmi dai, îţi dau“ nu ajungem prea departe. Poate ne va fi bine, comod, vom fi perfecţi, dar reci. Hristos Însuşi Şi-a pus sufletul pentru toţi oamenii, deşi nu toţi îi răspund cu aceeaşi monedă. Cine va dărui fără să nădăjduiască nimic în schimb, acela este cel desăvârşit.

În sala de aşteptare aflată lângă cabinetul unui medic cardiolog stăteau pentru un control de rutină mai multe persoane. Între ele, un tânăr de 25 de ani şi un bătrân trecut de 80. Tânărul era foarte mândru că este sănătos şi are o inimă puternică, vioaie. El a intrat primul să fie examinat, iar doctorul, după ce l-a consultat, i-a spus, încât au auzit şi cei din afara cabinetului: Ai o inimă perfectă. Cu ea poţi trăi 100 de ani. Tânărul a rămas totuşi în sala de aşteptare, unde era şi sora lui.

A intrat şi bătrânelul în cabinet şi toată lumea era curioasă să afle ce va zice medicul. Dar şi inima octogenarului era puternică. Bătăile ritmate se auzeau cadenţat în stetoscopul cardiologului. Însă această inimă era plină de cicatrice. Pe alocuri bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau întru totul, liniile de unire între părţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase. Ba, mai mult, din loc în loc lipseau părţi din muşchi, lăsând să se vadă răni, larg deschise, încă sângerânde.

Inima mea este tot atât de frumoasă ca a tânărului, a spus fericit bătrânul. „Cred că glumeşti, a ripostat cel despre care era vorba. Priveşte-ţi inima, omule. A ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.“ „Da, a spus blând bătrânul. Inima ta, copile, arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima mea cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini neacoperite, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii?“, a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.

Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o parte din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul a primit darul şi l-a pus în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau inegale.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva fără cusur pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de jertfă, de dărnicie… Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii?

sursa: [ link extern ]