Activitate Fraier

Bună seara!
După decesul soacrei mele, la data de 11.11.2020, încă nu s-a dezbătut succesiunea între moștenitori: soțul defunctei și cei doi copii pe care îi au împreună, La data decesului, cei doi soți dețineau două imobile (o casă cu terenul aferent și un apartament), două terenuri (unul în intravilan și altul în extravilan), un autoturism, un loc de veci, bani în conturi de economii (pentru bani s-a dezbătut succesiunea în decembrie 2020).
Prealabil decesului (cu cca două săptămâni înainte se gândea că poate moare pentru că se simțea foarte rău), mama-soacră ne-a lăsat în scris câteva indicații legat de ce mai e de făcut la cimitir, ne-a detaliat tot ceea ce făcuse mai important în ultimul timp legat de proprietăți, ce sume economisise pentru fiecare nepot, cum să o îmbrăcăm pentru slujba de înmormântare, ne-a lăsat o listă cu bunurile de moștenit etc., dar și cum să le împărțim, și anume: băiatul (soțul meu) primește casa cu terenul înconjurător și terenul extravilan, iar celalalt copil, primește apartamentul și terenul intravilan. Lângă această imparteala sunt semnăturile amândurora, adică ale socrilor mei.
După această expunere, urmează și întrebările mele: 1. putem considera aceste câteva pagini, scrise de mână de soacra mea, un testament? Asta, pentru că, după decesul soției, socrul meu, care locuiește singur în casă, s-a cam răzgândit, spunând că nu vrea să ne vadă în curte, că mama-soacră i-a cam forțat mâna să dea casa băiatului, că vrea și el ceva etc. 2. Dacă este vorba de un testament, il putem folosi în dezbaterea succesiunii?
3. Sau să dezbatem succesiunea conform legii?
Menționez că, deocamdată, eu și cu copiii noștri (ai mei și ai băiatului defunctei) locuim în București, bunurile fiind în alt județ și nu se pune problema să ne mutăm acolo. În plus, soțul meu locuiește în altă țară, unde are rezidență, loc de muncă etc. și nici el nu are de gând să se întoarcă curând. Dar, celălalt copil al defunctei, are domiciliul pe lângă părinții lui. Ca urmare, deja folosește apartamentul, iar terenul intravilan ce l-ar primi conform dorinței mamei lui, îl poate vinde foarte ușor (deja are clienți, dar nu are acte). Deci, aș putea spune că băiatul defunctei și cu mine avem și o problemă de ordin moral având în vedere că noi nu putem folosi bunurile de moștenit.
Ce sfaturi puteți să îmi dați?
Credeți că avem nevoie de un avocat?
Pentru dezbaterea succesiunii, soțul meu m-a împuternicit pe mine (am procură).
Vă mulțumesc!

Buna seara!
Plangerea penala, despre care am scris mai sus, mi-a fost respinsa. Politia m-a indrumat catre instanta civila.
Doresc sa ma adresez instantei civile, dar avocatul m-a sfatuit ca nu are rost atata timp cat debitorul a instrainat, intre timp, imobilul ce-l detinea impreuna cu sotia, de care este divortat.
As putea sa folosesc poprirea pe veniturile debitorului, dar sunt prea mici in raport cu suma ce-o datoreaza.
Simt ca sunt intr-un cerc vicios si ca nu mai este nimic de facut.
Ce sfat imi dati?

Multumesc,

Buna seara!
Nu am pretentia sa dau sfaturi. Nu sunt specialist in drept. Va scriu doar parerea mea de care puteti tine cont sau nu, si anume nu incercati sa deveniti proprietarul apartamentului fara ca sora sa stie si sa fie de acord. Mai devreme sau mai tarziu, sora va afla si poate fi dureros pentru ea. Va scriu din propria experienta. Astfel, parintii mei, care au 4 copii, adica suntem 4 frati, au hotarat, impreuna cu unul dintre frati, care a ramas sa locuiasca cu ei, casatorit, cu un copil, sa-i vanda casa si terenul aferent, fara sa ne intrebe pe noi, ceilalti trei, nici macar un cuvant. Au facut actele, nu stiu sigur cand pentru ca nu le-am vazut niciodata, iar intre timp, noi ne-am dat seama ca e ceva la mijloc deoarece fratele se purta urat cu noi ceilalti 3 frati cand ne duceam in vizita la parinti. Dupa un timp au recunoscut ca au fost la notar si ca au facut contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere. Am simtit ca pica cerul pe noi! Eram tradati, nu ne venea sa credem, cum au putut face parintii nostri asa ceva? Oare au uitat ca suntem frati buni, ca am crescut impreuna? Ni se rupe sufletul cand ne gandim! Mamei nu i-am spus decat ca ne dorim sa ne dea Dumnezeu minte si sa nu facem asa ceva copiilor nostri. Din acel moment totul s-a stricat. Unde pana atunci ne intalneam des toti patru, cu sotiile, sotii si copiii, nimic nu a mai fost ca inainte. Ne-am distantat, nu mai intram in curtea parinteasca decat pentru scurt timp, nu mai ramanem peste noapte la mama etc. Totul a devenit insuportabil si am realizat ca viata este o mizerie. Pentru ce? Pentru niste ziduri si niste pamant!
Si ca o paranteza: noul proprietar, fratele a divortat, iar sotia lui, care a primit casa de la parintii mei are dreptul la acest imobil. Inca n-au facut partajul.

Cu stima,

Credeti? Pe OP am scris la detalii 'c/v imprumut cf contract'. Contract n-am mai facut.
Cu acesti bani a cumparat mijlocul fix, adica un mijloc de transport. Am depus la dosar copia talonului auto.
In concluzie, vreti sa spuneti ca ar trebui sa-mi iau adio de la bani?

Buna seara!
Circa 2 ani? Este foarte mult? Cata rabdare sa am? Am dat toti banii mei, 31 000 euro. Va dati seama? Si eu locuiesc cu chirie cu trei copii mici!
Administratorul este fratele meu, care a mai si ramas cu toate bunurile parintilor, casa si teren.
Da, am acte pentru acei bani. Am OP-ul. Am facut plata prin banca. Op-ul l-am depus l-a dosar la politie.
Este drept sa-mi faca una ca asta? Iar mama sa accepte sa treaca microbuzul pe numele ei desi stia cu ce bani este cumparat? De ce nu l-a refuzat spunandu-i macar ca nu se baga? Aceste lucruri ma framanta pe mine foarte mult. De ce se poarta unii oameni cu atata rautate?

Multumesc pentru raspuns,

Buna seara!
Am mai postat cateva probleme de-ale mele in legatura cu activitatea unei firme. Legatura mea cu firma consta, in primul rand, in faptul ca am creditat-o cu o suma importanta, iar in prezent nu am nicio sansa sa-mi recuperez banii. In plus, administratorul firmei a vandut mijlocul fix cumparat cu banii luati de la mine.
Dupa o cearta aprinsa, in care nu am fost de acord cu vanzarea bunului, am incetat orice legatura cu administratorul firmei. Singurul lucru pe care i l-am trimis pe e-mail a fost o cerere in care ii solicita returnarea imprumutului.
In cele din urma, am apelat la un avocat care mi-a depus o cerere pentru plangere penala (abuz de incredere, inselaciune). Acest lucru s-a intamplat pe 16.08.2016. Avocatul mi-a spus ca politia a primit plangerea, deoarece a primit confirmarea primirii.
Problema mea este urmatoarea: pana in prezent nu am primit niciun raspuns de la politie, administratorul a trecut toate bunurile de pe numele lui pe numele mamei sale, si-a achizitionat un microbuz, cu banii primiti din vanzarea mijlocului fix, pe care l-a inmatriculat tot pe numele mamei sale, iar intr-o discutie purtata cu o cunostinta comuna a spus despre mine ca daca vrea nu-mi mai da niciun ban.
Ce ma sfatuiti sa fac acum?

Multumesc,

Buna seara!
Daca salariatul nu se prezinta la comisia disciplinara, cum il asculti? Poti sa-i inchei CIM in acest caz?

Multumesc,

Buna seara!
Am avut si eu intr-o perioada 2 contracte de munca, la 2 firme diferite. Asa ca va raspund din propria experinta. Astfel, nu se poate sa fiti prezenta la un job, iar la celalalt sa fiti in concediu medical. In ambele pontaje veti figura ca fiind in concediu medical. La una dintre firme, nu conteaza care, veti duce originalul concediului medical, iar la cealalta o copie legalizata a acestuia.

Multumesc,

Buna ziua!
Asa ceva am patit eu. Am fost transportator, am angajat un sofer pentru transport marfa pe relatia Benelux - Danemarca si dupa cca 3 luni de munca, soferul s-a gandit ca nu mai poate lucra cu mine, ca e foarte frig in Germania si Danemarca si sa gasesc alt sofer sa vina sa ia camionul. Asta dupa ce mi-a sechestrat camionul cu marfa cu tot, solicitand toate drepturile salariale la zi, ca altfel nu descarca. Nu a descarcat pana nu a scos banii de pe card, cca 1500 euro. Mi-a trimis demisia prin e-mail cu urmatorul mesaj: "aici se incheie totul ... " si dus a fost. A, si a luat din camion tot ce se putea desface, plus actele. Mi-a lasat decat resturile de mancare si mizeria. Nu l-am mai vazut de atunci. Era din Pascani, iar firma mea avea sediul la Pitesti. Unde sa ma duc dupa el? Totul s-a petrecut in saptamana mare, la sfarsitul lunii aprilie, iar camionul era in Danemarca, la cca 300 km de granita cu Germania.
Ca urmare a faptului ca a sechestrat marfa si a facut atata tam-tam (telefoane la cei care ma incarcasera), partenerul meu de transport a refuzat sa mai lucreze cu mine, mi-a blocat accesul la contul ce-l aveam deschis pe site-ul lui si n-am mai incarcat nimic. Mi-a zis ca nu-si permite sa riste cu transportatori ca mine.
E corect cum a procedat?
Asa ca eu il inteleg pe angajatorul care nu "accepta demisia prin e-mail".

Multumesc,

Utilizatorul "cyan" are dreptate. In cele 5 pagini ale demisiei se bate apa in piua! Demisia este motivata haotic. Nu are cap si coada. Eu, una nu pot sa extrag nicio idee din continutul ei. Nu mai vorbesc de greselile gramaticale! Eu i-am atras atentia ca un salariat nu trebuie sa-si motiveze demisia. El, nu. Vrea sa si-o motiveze si gata! Si m-a "amenintat"ca-mi va trimite si un memoriu.
Nu stiu daca este relevant pentru dvs, pentru mine este si faptul ca, dupa ce l-am angajat, un executor judecatoresc mi-a trimis hartiile pentru a infiinta poprire pe salariul fostului meu angajat. Avea de achitat suma de cca 70.000 lei, credit neachitat, accesat in anul 2009.