Rămâi informat cu avocatnet.ro, acum și pe Google News. Click aici și apasă pe urmărește-ne (follow sau steluță)!
Însă alegerea profesiei se face în cunoștință de cauză, implicând cunoașterea, asumarea și respectarea legislației care reglementează exercitarea acelei profesii.
Deci nu e vorba de nicio îngrădire a dreptului la muncă. Conform aceluiași art. 3 din Codul Muncii, nimeni nu vă poate obliga să alegeți această profesie.
Altfel, toți alsolvenții de limbi străine ar trebui să fim profesori și nu ar mai exista traducători, interpreți, terminologi, revizori etc. Sau toți absolvenții de drept ar fi automat avocați și atunci nu ar mai exista notari, executori judecătorești, judecători, procurori, consilieri juridici etc.
Referitor la discriminarea profesorilor de religie față de alte categorii de profesori, nici asta nu cred că există, fiindcă numai disciplina religie este legată de o anumită biserică sau alta, nu și discipline precum desen, educație fizică, matematică etc. Deci biserica nu se poate băga să dea binecuvântarea altor categorii de profesori, ale căror discipline nu țin în niciun fel de ea.
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Art. 5. [egalitatea de tratament]
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.