Rămâi informat cu avocatnet.ro, acum și pe Google News. Click aici și apasă pe urmărește-ne (follow sau steluță)!
Testamentul este reglementat in Codul civil roman de la Cuza incoace. Insa in situatia dvs nu va ajuta.
Nimeni nu va poate garanta vreodata ca un act nu poate fi "atacat" instanta. Daca in final va avea sau nu sorti de izbanda, asta e partea a doua...
Fiecare cetatean este liber sa se adreseze justitiei.
Donatia, ca si testamentul sunt acte supuse reductiunii. In sensul ca daca tata doneaza toata averea unui singur fiu, iar celalalt ramane fara absolut nimic, poate solicita reductiunea acelei donatii, pana la reintregirea rezervei succesorale, care i s-ar cuveni.
In cazul dvs, rezerva succesorala a unui copil este de 1/4.
Or tata nu doneaza tot, ci doar cota mostenita de la mama. Deci mai ramane jumatatea lui din bunuri.
Apoi, presupunand ca ar dona tot (adica 5/8) unui singur copil, in practica "atacatul" donatiei se finalizeaza prin obligarea fratelui care a primit donatia sa achite celuilalt o suma de bani reprezentand contravaloarea cotei care a fost incalcata. Dar actul in sine nu va fi desfiintat.
Donatia este supusa reductiunii, in sensul ca ceea ce trece peste cotitatea disponibila se aduna la bunurile de impartit intre mostenitorii rezervatari. In situatia unei vanzari pentru bani (nu obligatii de intretinere, etc) nu se mai face aceasta reductiune. Parintele vanzator ar trebui sa aiba discernamant la momentul vanzarii evident.
La stadiul actual, in care tatal a ramas mostenitor dupa mama, in calitate de sot supravietuitor, nu mai poate renunta.
Poate sa transmita cota respectiva printr-un contract fie de vanzare cumparare (daca fiul ii achita pretul ) fie de donatie.
Parintele mostenitor poate dispune de bunurile primite prin succesiune prin orice acte doreste in timpul vietii sau acestea se vor regasi in masa succesorala dupa deces si se vor imparti celor care il mostenesc. Aceasta fiind regula de baza. Cred ca trebuie sa fiti mai explicit daca nu raspunde la intrebarea dvs
puteti plati pensia de bunavoie, fara a fi necesara executarea silita si implicit infiintarea popririi. angajatorul nu poate fi obligat de catre debitor sa infiinteze poprire.