Buna ziua,
Va multumesc tuturor ptr timpul acordat si raspunsurile date, voi incerca sa raspund in cateva randuri unora dintre d-vst.
u.b.i.k. a scris:
Nu este adevarat ca nu aveti ce face. Adica trebuie sa urmariti cum propriul copil se transforma in infractor (pana la 18 ani veti fi responsabila civilmente pentru el) fara sa puteti face nimic? Imprejurare ca legiuitorul nu a prevazut expres astfel de situatii nu inseamna ca nu aveti ce face. Insa trebuie sa va abtineti de la violenta. A-l bate nu este o solutie si nu-l face mai bun. Insa caile de actiune legale pot sa va creeze alte dificultati. Inainte de a actiona, procedati cu tact, stati de vorba, si incercati sa stabiliti drepturi si obligatii atat pentru d-voastra cat si pentru minor in varianta in care vine cu d-voastra. Ganditi-va ca probabil s-a simtit abandonat si priviti-l ca pe un om care face greseli nu ca pe un golan iremediabil.
Cred ca cel mai bine, inainte de a actiona altfel, ar fi sa apelati la mediere. Puteti lua legatura cu un avocat in acest sens. Incercati sa-i convingeti pe el si bunicii lui, inainte de a-i forta.
Aveti o actiune pe dreptul familiei (art. 103 Cod fam.) impotriva bunicilor. In cadrul acestei actiuni va fi audiat minorul care cu incuviintarea autoritatii tutelare poate, dupa 14 ani, sa isi stabileasca alt domiciliu decat cel al parintilor daca este in interesul dezvoltarii sale profesionale sau al invataturii. Aratati instantei si dovediti ca dezvoltarea profesionala si umana a minorului este in pericol. Trebuie insa sa aveti probe, iar daca exista probe ca l-ati batut situatia d-voastra devine delicata. V-ati gandit ca s-ar putea sa se teama de d-voastra?
Aveti dreptate, insa referitor la bataie nu mi-am batut copilul sa-i las semne Doamne fereste!!!! eram socata de comportamentul lui si ii dadeam o palma. Imi vorbea foarte urat "lasa-ma nebuno ca fac ce vreau" si de cate ori ii atrageam atentia la ce nu facea bine, ma ameninta ca fuge in Romania, ma mintea foarte mult, fura din magazine si cu toate astea reusisem sa-i schimb comportamentul si-l iubeam si-l iubesc in continuare. Dar odata ce-a ajuns in Romania in vacanta si-a reluat obiceiurile, nu vrea sa ma mai vada, nu vrea sa mai vina cu mine si bunicii (parintii mei) il incurajeaza sa ramana aici. Sunt foarte multe de spus, pe care nu le-am scris in incercarea mea disperata de a primi cat mai repede un raspuns din partea d-v.
cora2006 a scris:
ªi eu cred că minorul s-a simţit abandonat la bunici, atunci când avea nevoie de dv., iar acum nu vă mai recunoaşte autoritatea părintească, cu atât mai mult cu cât aţi aplicat şi violenţa asupra sa. Educaţia nu se face cu bătaia!
Meseria de părinte nu se învaţă deşi poate ar fi util viitorilor părinţi cursuri de educare a copiilor lor, sfaturi date de psihologi atât în general cât şi aplicate in concreto. În cazul dv., cred că ar fi bine ca, mai întâi să apelaţi dv. la sprijinul unui psiholog sin cadrul Direcţiei pentru protecţia copilului căreia să-i cereţi ajutorul, apoi cu blândeţe acest psiholog poate avea întrevederi cu minorul, poate discuta cu acesta atât în prezenţa dv. sau/şi în prezenţa părinţilor dv. urmând a stabili o strategie de urmat pentru îndreptarea situaţiei minorului, atât şcolară cât şi familială.
Nu există o soluţie standard în astfel de cazuri, adevărate drame pentru mame care văd cum copiii lor devin persoane care nu se pot integra în societate şi care aleg căile ilicite de a supravieţui...
Singurul psihologul vă poate ajuta, nu mediatorul, nu avocatul...aici nu vorbim de chestiuni juridice, ci de chestiuni umane, de psihicul zdruncinat al minorului care trebuie înţeles şi abătut pe calea cea bună, lucru care necesită timp şi răbdare...cel mai important este să nu-l priviţi pe copilul dv. ca pe un infractor, ci ca pe copilul care are nişte nevoi, care trebuie înţeles şi care trebuie ajutat...:D
Nu a fost ABANDONAT, in fiecare an veneam acasa de sarbatori si in vacantele de vara venea el la mine ori cu mama ori cu tata. Tot timpul vorbeam la telefon, tot timpul i-am trimis pachet cu tot ce-si dorea (eu cred ca aici am exagerat) dar dorul de el ma sfasia. Tineam legatura cu diriginta mai mult decat mama, care de multe ori nici nu stia situatia lui scolara, cand se marise si incepuse sa lipseasca o imploram pe mama sa mearga dupa el la scoala si sa nu-i mai dea bani de buzunar. Tin sa precizez ca impreuna cu parintii mei am hotarat sa plec eu si sa aiba ei grija de el. Dar ei nu l-au mai supravegheat, mie nu-mi spuneau ce face el, pe unde umbla, incercau sa ma tina departe si sa trimit bani.
othellox a scris:
Dupa cum bine a spus u.b.i.k. cel putin transferati si obligatiile dumneavoastra de crestere, educare, supraveghere etc. bunicilor pentru a nu raspunde civil ptr. daunele ce le va face... daca bunicii vor sa-l tina si nu-l lasa la dumneavoastra macar sa-si asume si ei niste obligatii nu doar drepturi...
Nu vor sa semneze nimic. Mi-au spus ca ei nu vor sa-l convinga sa mearga cu mine si nici sa semneze ceva sa raspunda ptr faptele lui. Si eu ce fac in situatia asta? Acum el trebuie sa mearga la scoala acolo unde l-am inscris. Daca pierde anul asta la anul nu mi-l mai inscrie nimeni.
othellox a scris:
M-ati inteles gresit... nu e vorba doar de bani... dar daca va face o prostie si vor trebui sa plateasca bunicii poate ca acestia se vor razgandi in a-l mai tine si unde credeti ca va apela copilul? Tot la mama...
Asa este, cand le va crea probleme il vor trimite la mine stiu sigur.
avocatnet.ro explicăm legislația
