Activitate Lisa_38

Am crezut in casnicie, in familie, si am vrut ca totul sa fie bine. Nu stiu deocamdata pe ce motive s-a cerut aceasta evacuare, dar sper din inima sa se rezolve. Nu cred ca legea poate sa fie atat de oarba. Aceasta ordonanta stiu ca trebuie sa se judece foarte repede. Exista mai multe infatisari? Poate el sa se mute in casa daca eu sunt evacuata? ce pot face eu? Cred ca numai credinta in justitie dreapta si Dumnezeu nu ma ajuta prea mult.... Pot contracara cumva? De cand a plecat, numai de procese am parte. A mai facut proces (simplu) de evacuare dar fiind pe rol partajul, s-a "anulat" pana la solutionarea partajului. Dar acum, Ordonanta prezidentiala? parca ma lasa puterile. Sfatuiti-ma, va rog, ce pot face?
Multumesc

In procesul de partaj am adus toate dovezile necesare in legatura cu provenienta banilor, facturi, chitante, tot ce trebuie pentru a dovedi ca totul este facut din banii castigati de mine. Poate ca atunci cand a vazut ca totul e pe numele lui, a introdus actiune de divort, crezand ca va ramane cu tot. Nelamurirea mea era cu privinta la aceasta ordonanta prezidentiala de evacuare. Daca ma poate evacua din casa pana la terminarea partajului. Am incercat pe cale amiabila sa-l despagubesc, dar el vrea aceasta casa. Stiu ca va trebui sa-l despagubesc la sfarsitul procesului de partaj dar vroiam sa stiu daca ma poate evacua si daca se poate muta el in casa dupa evacuarea mea. Este o escrocherie de mari proportii, dar sper ca legea sa poata face cat de cat dreptate.

Casa a fost construita in timpul casatoriei, dar pe terenul lui. In procesul de partaj au fost aduse probe ca totul a fost facut numai din banii castigati de mine, problema este ca sunt pe numele lui, dar el nu poate dovedi ca a avut veniturile necesare pentru a face ceva. Si terenul este luat tot din banii mei, dar in perioada de concubinaj. Si am adus dovezi in acest sens. Ce se poate face? Procesul de partaj inca se tergiverseaza, sunt multi bani la mijloc. Bani care au provenit doar din afacerile mele, el fiind....intretinut in tot acest timp. Va rog, sa-mi dati un sfat. Se poate sa ma evacueze? Multumesc.

Buna ziua. Sunt in proces de partaj de aproape doi ani. Problema este ca sotul meu care a parasit domiciliul, introducand actiune de divort, acum in timpul procesului de partaj a introdus actiune pentru ordonanta prezidentiala de evacuare. Casa este pe numele lui, dar el a fost cel care a parasit domiciliul. Ce e de facut? Se poate face evacuarea pana la definitivarea partajului?
Multumesc anticipat

Buna ziua. Intr-un proces de partaj daca valoarea bunurilor depaseste o anumita suma, nu se mai judeca in prima instanta (la judecatorie) si trece judecarea la tribunal, fara a fi data sentinta la judecatorie? Am auzit pareri diferite cum ca ar exista o limita valorica, iar altii spun ca ramane la latitudinea judecatorului din prima instanta daca judeca sau nu. Va rog frumos daca se poate sa-mi spuneti cum este, exista limita pentru care judecatorul din judecatorie nu poate judeca un proces de partaj?
Multumesc.
O zi buna

Sa judecam: in prima varianta, mama este de vina pentru ca accepta situatia, argumentand ca isi lasa copilul fara tata, ce va face ea singura, etc. Cu toate ca acel copil va creste intr-un mediu fara dragoste, liniste, intelegere. In varianta a doua, mama isi indeparteaza cu buna stiinta copilul de tata, din razbunare, din neimplinire, din .... lipsa de educatie si in definitiv pune inaintea sufletului curat al copilului, razbunarile ei. Asta in cazul in care un tata, cauta cu indarjire sa pastreze legaturile cu copilul lui, si este indepartat sistematic. In concluzie, in dezavantaj este tatal! Cand vor intelege aceste mame, ca si tatal are rolul lui in educarea unui copil, ca nu au facut singure acel copil, ca si tatl este parinte ca si mama. Sunt mama divortata, dar militez pentru drepturile tatilor! Copilul meu, cu toate ca a crescut intr-o familie monoparentala, a avut o relatie foarte buna cu tatal ei. Si este un copil extraordinare, pentru ca nu a "vazut" discutiile dintre noi, divortand cand era mica, si relatia cu ambii parinti a fost permanenta.

Totul se reduce la dragoste parinteasca (mai presus de orice) bun simt, educatie. Nu contest ca exista atat mame cat si tati care nu se gandesc la binele copilului, ci la cum sa se razbune unul pe celalalt... este trist dar adevarat. Dar tot atat de clar este ca in majoritatea cazurilor, mamele sunt cele care isi otravesc sufletele copiilor, impotriva tatilor. Si logic este ca dupa un divort este de ajuns ca unul sa ridice "sabia" impotriva celuilalt si... gata "razboiul". Atunci, nu trebuie sa dai dovada de toleranta? Ce poate aduce alinare chiar unui suflet ranit? Razbunarea? Eu nu cred. Respectul fata de sine si implicit fata de ceilalti (chiar daca ai fost lovit), si mai presus de orice, dragostea care trebuie sa se reverse asupra copilului.

Da, e un subiect delicat. Sunt femeie, si totusi militez ca in cazul unui divort, ambii parinti sa poata contribui la cresterea si educarea copilului in urma unei intelegeri amiabile. E trist ca majoritatea mamelor isi indoctrineaza copiii impotriva tatilor, ca nu le da voie acestora sa aiba contact cat mai des cu copiii lor. Este vorba de educatie, dar nu trebuie sa va opriti. Piedici de genul frustrarilor mamelor, problemele din justitie nu trebuie sa va opreasca sa va cereti drepturile, si in nici un caz sa nu abandonati copiii. O lupta pierduta nu inseamna sfarsitul razboiului. Stiu ca va este greu, si noi cativa, nu putem schimba sistemul, dar pentru ca stim ca existam mai multi ce gandim in felul acesta.... e un PAS INAINTE.

De ce femeile au tendinta de a generaliza si condamna toti barbatii? De ce credeti ca ei nu sunt in stare sa aiba grija de un copil cateva zile pe luna, atat cat ii este incredintat prin lege? Atunci cand am facut un copil, l-am facut de comun acord cu sotul, cand divortam, divortam de soti, nu copilul de tata. In concluzie, atunci cand am nascut copilul, tatal era bun, mai tarziu de ce credeti ca nu poate sa-si ingrijeasca propriul copil? Personal, imi cresc copilul singura de 8 ani (si nu a fost usor) dar am luptat tot timpul ca fetita mea sa aiba o relatie buna cu tatal ei. Este egoism si rautate din partea femeilor pentru a masca neimplinirea lor. Va ganditi ce se poate intampla daca dumneavoastra aveti un accident si... decedati? Ce va face copilul caruia i-ati otravit sufletul impotriva tatalui? Va trai cu el..... dar cum?.....

Trebuie sa recunoastem deschis, ca majoritatea mamelor, in urma divortului, incep o campanie de denigrare a fostilor soti chiar in fata copiilor, netinand cont de sufletul copiilor. Isi varsa toata ura si ... pana la urma neimplinirea, impotriva fostului sot. Uita ca acel copil nu are nici o vina pentru despartirea parintilor, iar motivele pentru care nu-si lasa copilul in vizita la tata, motive de genul "nu e in stare sa-l hraneasca", "nu stie", "nu poate" sunt egoiste. Copilul trebuie lasat si la tata, atat incat relatia dintre ei sa fie una solida. Tatal trebuie sa stie si el de problemele, de dorintele copilului, are dreptul de a supraveghea atat cat se poate de mult cresterea si educatia copilului.
Un copil are mama si tata, iar el are dreptul sa-i cunoasca pe amandoi!