Activitate ligiana

le-am depus, mi s-a dat nr de inregistrare, termen pentru ridicarea certificatului si mi s-a spus sa nu ma gandesc sa-l ridic pana nu platesc datoriile

Asa ma gandeam si eu. Mai ales ca modelul certificatului fiscal are o rubrica speciala pt aratarea datoriilor. Ce as putea face in cazul acesta? Cum sa ii oblig sa mi-l elibereze si cu datorii?

Am si eu o nelamurire, poate ma ajutati domniile voastre. Am nevoie de un certificat de atestare fiscala de la finante, care nu vor sa-l elibereze decat daca imi platesc darile catre stat. Dar eu il vreau si cu datorii. In ordonata de guvern nu scrie nicaieri ca daca nu am platite datoriile catre stat nu pot primi certificat fiscal. Intrebarea mea e: e legal acest refuz al finantelor de a-mi elibera certificatul pana nu platesc datoriile catre stat? Va multumesc

Se depune la Prefectura o cerere de mana, impreuna cu o taxa de 4 RON platita la Trezorerie si cu o copie a cartii de identitate. Cererea se adreseaza in atentia Serviciului inmatriculari auto. Raspunsul il primiti in termen de 30 de zile prin posta.

Am o rugaminte daca nu va deranjez prea tare. Nu reusesc nicicum sa deschid fisierele cu tematica, bibliografia si regulamentul. Daca vreunul dintre voi poate si doreste, va rog sa-mi dati si mie un copy/paste de pe ele. Multumesc

Am adobe. Mai descarc fisiere. Asta e singurul care se descarca dor pe jumatate si apoi se blocheaza. O sa incerc totusi sa-mi descarc din nou adobe. Multumesc

Buna tuturor si spor la invatat. Incerc de aproape o ora sa accesez tematica si bibliografia si mi se blocheaza. :sorry: Ati patit asa ceva? Stiti cumva ce ar trebui sa fac? Multumiri

luiza2008 a scris:

Din Cluj sunt. Si m-am lovit prima data de superioritatea afisata de avocatii cu mai multa experienta fix la examenul de admitere in barou. La iesirea din sala nu m-am abtinut si l-am intrebat pe respectivul daca el s-a nascut avocat definitiv sau printr-o minune a facut si el stagiatura candva. Ti se intampla de multe ori sa simti fizic umilinta la care esti supus desi, de multe ori, poate tu, ca si stagiar, esti mai bine pregatit ca si ei. Si observi ca ti se baga bete-n roate sistematic si esti impiedicat sa inveti. In schimb esti calul de bataie si carausul maestrului. Eu am avut noroc de un maestru care s-a ocupat de mine, m-a si platit si nici nu mi-a cerut nici un ban. Dar astia sunt rari. Pacat de atata munca si invatatura si stres. Pana iti dai definitivatul, dupa care urmeaza alti bani si alta distractie, iti plangi in pumni multe nopti si te intrebi daca merita umilinta. Eu zic ca merita. Cu o conditie. Asta sa fie exact ceea ce iti doresti.

Buna intrebarea ta ! :))
Orice ar fi,nu trebuie sa te lasi,sa nu le dai satisfactie,ca la un moment dat se plictisesc. Si daca nu,este strict treaba lor. Bine,nu generalizez. Exista si profesonisti adevarati,oameni de caracter,care nu apeleza la astfel de "practici". Mai rari,dar sunt.
Dar cum se spune,pana la urma tot raul inspre bine!

Da, asa e. Macar va caliti. E o meserie superba dar grea la inceput. Si conteaza foarte mult sa stii la ce sa te astepti. Sa nu crezi ce vezi prin filme. Multa umilinta, multe nopti nedormite, oboseala si satisfactii putine, in primii ani. Si sa-ti respecti juramantul.

luiza2008 a scris:

Cred ca suntem destul de maturi toti incat sa nu intram in conflicte din cauza unor neintelegeri. Da, este foarte diferita teoria de practica. Si cateodata iti vine sa trantesti tot de pamant si sa pleci in munti. Numai ca te gandesti ca e pacat de atata invatatura. Parerea mea e ca daca vrei sa faci avocatura, in primii ani trebuie sa posezi urmatoarele: ori sa n-ai familie (gen copii de hranit, crescut, etc) ori sa ai o sustinere financiara puternica in spate; in cazul in care n-ai copii si nici parinti (sot) cu bani, inarmeaza-te cu rabdare, cumpara-ti curele si centuri care se pot stramta usor pt ca muuulta foame o sa rabzi; si nu in ultimul rand....inarmeaza-te cu rabdare si lipeste-ti de fatza un zambet perpetuu pe care sa-l afisezi in fatza colegilor cu mai multa experienta si a judecatorilor. Apropo, nu stiu pe la voi prin judete ce se intampla, dar la mine in oras judecatorii fac un mishto de stagiari de te doare capul. Asa ca....va doresc multa bafta si multa rabdare.

Corect!
Este greu pan ajungi sa "prinzi radacini" in breasla asta,sa ai proprii tai clienti si mai ales un venit net decent.
De multe ori poate ne vine sa dam incolo de invatat,carti si stres,dar de facut tot trebuie sa facem ceva in viata,nu? Cu multa,foarte multa rabdare si munca,pana la urma reusim.
Apropo de avocatii cu experienta...eu chiar nu ii inteleg pe acei avocati care te privesc cat mai de sus,unii chiar cu un imperial dispret,iar altii mai si spun ca nu suporta stagiarii...de ce e atat de usor sa uiti de unde ai plecat,ca si tu ai fost student/stagiar,fara experienta la inceput? Renumele si experienta profesionala nu justifica dispretul si glumele pe seama celor tineri,care au toata viata inainte sa se perfectioneze si sa invete. Nimeni nu se naste invatat. Parerea mea! Lucru valabil si pentru magistrati,de altfel.
Asadar,in afara de maldarul de cursuri si tratate,mai avem nevoie si de muuulta rabdare! :))
Cu toate acestea,trebuie sa gandim pozitiv,sa fim optimisti. Grijile nu ne aduc nimic bun.:)
Multumim pentru incurajari si sfaturi!
P.S. Din ce oras esti?

Din Cluj sunt. Si m-am lovit prima data de superioritatea afisata de avocatii cu mai multa experienta fix la examenul de admitere in barou. La iesirea din sala nu m-am abtinut si l-am intrebat pe respectivul daca el s-a nascut avocat definitiv sau printr-o minune a facut si el stagiatura candva. Ti se intampla de multe ori sa simti fizic umilinta la care esti supus desi, de multe ori, poate tu, ca si stagiar, esti mai bine pregatit ca si ei. Si observi ca ti se baga bete-n roate sistematic si esti impiedicat sa inveti. In schimb esti calul de bataie si carausul maestrului. Eu am avut noroc de un maestru care s-a ocupat de mine, m-a si platit si nici nu mi-a cerut nici un ban. Dar astia sunt rari. Pacat de atata munca si invatatura si stres. Pana iti dai definitivatul, dupa care urmeaza alti bani si alta distractie, iti plangi in pumni multe nopti si te intrebi daca merita umilinta. Eu zic ca merita. Cu o conditie. Asta sa fie exact ceea ce iti doresti.

luiza2008 a scris:

Se prea poate sa fi sesizat gresit. Imi cer scuze pt asta. Binenteles, fiecare are dreptul de a-si exprima propria opinie. Observ ca va faceti mult prea multe griji in legatura cu examenul. Poate asta e constructiv pt unii, pt mine ar fi fost devastator. Si inca ceva: ganditi-va bine daca va doriti intr-adevar avocatura pt ca, nu vreau sa va demobilizez, dar veti fi crunt dezamagiti de realitate. Mai ales in primii ani.

Nu este cazul sa iti ceri scuze! :) Nu cred ca din pricina acestor discutii contradictorii,trebuie sa ajngem sa intram in conflict! :)
Pentru unii poate fi constructiv,pentru altii distructiv,mai ales psihic. Insa pentru ambele "categorii",la un moment dat stresul si grijile devin inevitabile.
Decizia de a intra in avocatura trebuie sa reflecte exact ceea ce ne dorim cu adevarat,pentru ca una este teoria,alta practica. In primii ani (am vazut asta la fosti colegi de-ai mei) este greu,parca nimic din ceea ce stiai sau iti imaginai despre aceasta profesie nu se potriveste si nu se regaseste in realitate. Trebuie sa ramai ferm pe pozitie,sa nu renunti,daca ai ales avocatura si crezi ca esti facut pentru asta. Asta e! Unora li se potriveste avocatura,altora sa fie magistrati,criminalisti etc.

Cred ca suntem destul de maturi toti incat sa nu intram in conflicte din cauza unor neintelegeri. :) Da, este foarte diferita teoria de practica. Si cateodata iti vine sa trantesti tot de pamant si sa pleci in munti. Numai ca te gandesti ca e pacat de atata invatatura. Parerea mea e ca daca vrei sa faci avocatura, in primii ani trebuie sa posezi urmatoarele: ori sa n-ai familie (gen copii de hranit, crescut, etc) ori sa ai o sustinere financiara puternica in spate; in cazul in care n-ai copii si nici parinti (sot) cu bani, inarmeaza-te cu rabdare, cumpara-ti curele si centuri care se pot stramta usor pt ca muuulta foame o sa rabzi; si nu in ultimul rand....inarmeaza-te cu rabdare si lipeste-ti de fatza un zambet perpetuu pe care sa-l afisezi in fatza colegilor cu mai multa experienta si a judecatorilor. Apropo, nu stiu pe la voi prin judete ce se intampla, dar la mine in oras judecatorii fac un mishto de stagiari de te doare capul. Asa ca....va doresc multa bafta si multa rabdare.