stare de drept

"Starea de fapt" este acea situatie, imprejurare, conjunctura circumstantiala, care se constituie in realitatea sociala, faptica, situationala ce repezinta aspectul dedus judecatii instantei, ca parte a obiectului actiunii (din punct de vedere al continutului acesteia), sau ca temei faptic al cererii de chemare in judecata (un aspect strict material al raportului juridic) .
"Starea de drept" reprezinta intr-o acceptiune reglementarea juridica aplicabila unei situatii de fapt (ca parte procesuala a actiunii), caz in care se vorbeste de temeiul de drept (si de silogismul juridic/ cu norma de drept ca premisa majora, situatia de fapt ca premisa minora si concluzia fiind reprezentata de hotararea instantei), iar in alta acceptiune (parte a continutului raportului juridic) ca fiind situatia existenta juridic, ca aparenta normativ-legala (ca exemplu pe intelesul tuturor, proprietar este cel ce detine un titlu de proprietate. Se poate insa intampla ca acela sa nu mai fie proprietar, fiindca bunul nu mai exista sau este in posesia altcuiva care afirma ca este si proprietar! ). In acest ultim sens, ideal ar fi ca situatia de fapt si cea de drept sa coincida, ceea ce insa uneori se intampla, alteori nu.

Domnul avocat Zaharia va explicat foarte bine,dar ar trebui sa precizati care este problema care va intereseaza deoarece e posibil sa nu stiti sa uzati de aceste notiuni.

starea de drept reprezinta temeiul (articolul din textul legal) si starea de fapt reprezinta un rezumat al situatiei.

zaharia65_2 a scris:

"Starea de fapt" este acea situatie, imprejurare, conjunctura circumstantiala, care se constituie in realitatea sociala, faptica, situationala ce repezinta aspectul dedus judecatii instantei, ca parte a obiectului actiunii (din punct de vedere al continutului acesteia), sau ca temei faptic al cererii de chemare in judecata (un aspect strict material al raportului juridic) .
"Starea de drept" reprezinta intr-o acceptiune reglementarea juridica aplicabila unei situatii de fapt (ca parte procesuala a actiunii), caz in care se vorbeste de temeiul de drept (si de silogismul juridic/ cu norma de drept ca premisa majora, situatia de fapt ca premisa minora si concluzia fiind reprezentata de hotararea instantei), iar in alta acceptiune (parte a continutului raportului juridic) ca fiind situatia existenta juridic, ca aparenta normativ-legala (ca exemplu pe intelesul tuturor, proprietar este cel ce detine un titlu de proprietate. Se poate insa intampla ca acela sa nu mai fie proprietar, fiindca bunul nu mai exista sau este in posesia altcuiva care afirma ca este si proprietar! ). In acest ultim sens, ideal ar fi ca situatia de fapt si cea de drept sa coincida, ceea ce insa uneori se intampla, alteori nu.

va multumesc pt raspuns, ma interesa sa aflu intelesul acestor termeni, intalniti in cursurile de drept civil.. spre ex: Prezenta sau lipsa discernamântului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezinta o stare de drept.

Si in situatiile descrise de dvs., starea de fapt (existenta ori lipsa discernamantului) este o realitate situationala, referitoare strict la persoana in cauza, ca subiect al calitatilor reale ale acelei persoane, iar capacitatea este o stare de drept, fiind definita numai de norme legale imperative. Importanta acestei delimitari este multipla, dintre ele amintind, numai exemplificativ, admisibilitatea mijloacelor de proba (starea de fapt se poate proba cu orice mijloc de proba), sanctiunile aplicabile etc.