Pe scurt, situatia mea este asta:
Dupa o relatie de 2-3 luni, am ramas insarcinata. La 33 de ani, prima sarcina, am hotarat sa pastrez copilul. I-am spus ca nu are nici o obligatie sa ramana cu noi daca nu vrea. Dupa 2 saptamani, "tatal biologic" a disparut (mai apoi am aflat ca mai avea o relatie, la fel de 'serioasa' cum declara si despre a noastra). Nu sunt genul de femeie care sa ma plang, sa merg la usa lui sa cersesc. Dragoste cu sila nu se poate, nici fata de mine si nici fata de copil.
La 8 luni de sarcina mi-a trimis un email in care eram amenintata sa nu indraznesc sa-i cer ceva pentru acel copil, care nu este al lui, altfel ma va tari prin tribunal (exista acel email depus la dosarul procesului in care ne aflam).
Am incercat prin email si sms sa-l rog sa vada copilul chiar si 5 minute, sa-i vada primul dinte, primii pasi, dar degeaba.
La 2 ani jumate ai copilului, am incercat o apropiere intre el si copil, am accepat s aplecam intr-un mic concediu. Am fost jignita de fata cu copilul. iar in prezenta bunicilor paterni, copilul a fost chiar plesnit de catre acesta pe motiv ca "are o educatie proasta"!
La 3 ani si ceva ai copilului, m-am trezit chemata in judecata pentru stabilire paternitate, schimbare nume, stabilire program vizita.
Deci, acum vrea ca copilul (care nu a fost recunoscut si-mi poarta numele) sa-i poarte numele lui de familie, sa locuiasca cu el o luna vara, Paste, Craciun, zi de nastere, weekenduri.
Cand s-a pus insa si problema obligatiilor saler, a spus ca nu mai are venituri (este jurist si a lucrat la multinationale pe salarii cuprinse intre 70 mil-100 mil pe luna) si ca traieste din economii si nu-si permite o pensie decat cea stabilita de lege, adica 1/4 din salariul minim. Asta in timp ce el plateste rate de 20 mil pentru o masina din acele economii.
Ok, nu are bani de pensie pentru ca (citez) "nu vreau sa dau bani pentru ca nu stiu ce face mama cu ei", dar nici macar o banana, o portocala, o cutie de lapte nu aduce copilului.
Si cu toate acestea, eu trimit copilul la program asa cum am spus mai sus..plangand!
Ma aflu inca in proces, unde eu sunt, culmea, parata!

te-a amenintat ca te taraste in tribunal; daca asa e cum spui tu atunci dreptatea este de partea ta si el va plati cheltuieli de judecata;
dupa 3 ani vrea sa recunoasca copilul si tu nu poti actiona sa-l restrangi avand in vedere ca nu l-a interesat pana atunci;
ai zis ca nu cersesti dar dreptul copilului nu e cerseala;
a spus ca nu are venituri si ce judecata se ia dupa ce spune el? ori are servici ori nu? daca are salariu minim sa-ti de un sfert din el care e problema;
mie oricum mi se pare extrem de suspect ce zici tu, te iei dupa ce zice si ce ameninta sotul cu dreptatea in mama;
mie mi-e frica sa zicem sa nu treba luna sa nu platesc pensie alimentara cand va fi cazul de frica puscariei si tu ai stat 4 ani degeba;
atunci de ce te plangi
judecata se bazeaza pe fapte si nu pe vorbe; a renegat copilul 3 ani, nu are nicio dovada ca ar fi platit pensie alimentara vira;
deci pot sa stau 4 ani fara sa platesc pensie ca in cazul tau?:)
mie daca trece 1 luna si 1 am plangere facuta si sunt pasibil de puscarie, asa sunt sigur ca o sa faca viitoarea fost nevasta:) si tu stai de 4 ani asa
mi se pare extrem de suspect;
il urmaresti pe tatal copilului si in gaura de sarpe si daca are vreun venit il ceri pt ca e dreptul copilului

radu010 a scris:

Din pacate avocatii nostrii nu pot combate "scuzele" invocate de asazisele mame pentru ca tatii sa nu-si vada copiii de cele mai multe ori sa-i santajeze sa obtina si mai multi bani.
sotia mea vrea pensie alimentara (bani in mana fara vreun act), bani ca sa-l pot vedea, iar la sfarsitul procesului ca incerca un proces pentru pensie alimentara "retroactiva".
cum pot eu sa scap de astea?
cum pot sa-mi vad copilul sa contribui total la cresterea lui si sa nu fiu "fraierit"?
multumesc

Domnule Radu scuzati-mi indiscretia,dar cu femeie v-ati casatorit,de face din copil motiv de " finantare si refinantare..etc..?.Cum de aceasta mama si sotie s-a putut transforma intr-o femeie care vrea numai sa incaseze..bani,pentru diferite asazise ( favoruri) de a va vedea copilul ? .
Bani,bani,bani...totul il rezuma la bani?...nu pot sa cred asta.
La copil ,la sentimentele ,dorintele lui se gindeste cineva,in afara de dvs.?
Ce spun parintii ei,ca si ei sunt implicati intr-o anumita masura.
Dnul.Radu,(cu parere de rau-"ca femeie care nu este de acord cu acest mod de tratare a unei situatii atit de delicate"- va spun) ca trebuie sa stringeti probe multe,cit mai multe si cereti dvs.incredintarea minorului.
Sper sa reusiti,pentru ca meritati cu prisosinta.Va ajuta si legea,nu va faceti griji.:luck:

In primul rand eu nu ma plang. Doar am povestit situatia mea.
M-am obisnuit sa fiu condamnata pentru ca nu i-am cerut pensie alimentara atunci cand s-a nascut copilul. Dar am considerat ca mai bine traiesc linistita si muncesc pentru copilul meu si daca va dori sa-si vada copilul si sa contribuie, o va face din proprie initiativa.
Acum insa, nu numai ca nu vrea sa contribuie, dar o vrea in vacante si sa-i poarte numele. Pentru "greseala"mea, daca intr-adevar am gresit, ma va judeca, eventual copilul. Eu am facut ce am crezut ca e mai bine ca sa-i ofer liniste si armonie, nu un proces, atat timp cat cu asta am fost amenintata daca indraznesc sa cer ceva.
Dar, repet, nu ma plang.
Oricum, felicitari tatilor care sunteti interesati cu adevarat de binele copiilor Dvs.

Si inca ceva dl. Radu.
Nu aveti experienta unui proces, pe care eu o am de un an.
Am adus vreo 100 de pagini, extrase bancare, cu veniturile si economiiile de sute de milioane stranse in conturi, dar pentru simplul fapt ca a fost mai 'smecher' si a premeditat tot acest proces, de un an de zile nu mai figureaza cu nici un salariu, banii ii vin din bursa si alte angajamente. Credeti ca am ce sa fac?! Cu dovezile la dosar, mi s-a spus clar: nu ne intereseaza decat salariul! Nu are, da pensie de 1,5 mil. Punct. Ok, eu o astept si pe aia. Platesc din ea 1/3 din gradinita copilului. De restul ma voi ocupa eu, ca si pana acum.