LEGEA Nr. 61 /1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice
M.Of. din Vineri, 24 ianuarie 1997
Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 132 din 28 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 31 octombrie 1996, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 27 septembrie 1991 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994 (aprobată prin Legea nr. 129 din 20 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 21 decembrie 1994).
Art. 1
Pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială.
Art. 2
Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârşi acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;
3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum şi determinarea unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanţe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, ori pagube materiale;
5) organizarea, îngădui rea sau participarea la jocuri de noroc – altele decât cele autorizate potrivit legii – de natură să lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii sau administratorii, ori conducătorii localurilor respective;
8) portul, fără drept, al cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori al altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea armelor de tir cu aer comprimat, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
9) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;
10) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;
11) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora, indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, partidelor sau altor formaţiuni politice, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentanţelor altor state, ori ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentanţelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora, ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;
12) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume destinate;
13) nerespectarea măsurior de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive;
14) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistică şi rutieră ori a celor care semnalează existenţa unui pericol pentru viaţa persoanelor;
15) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;
16) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptăţită a unui salariat al localului;
17) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice, în localuri publice şi în afara acestora, în zilele şi orele când, potrivit dispoziţiilor legale, localurile sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice;
18) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vădită stare de ebrietate, precum şi a minorilor;
19) consumul de băuturi alcoolice pe străzi, în parcuri, săli de spectacole, stadioane sau în alte locuri publice;
20) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
21) refuzul responsabililor sau patronilor localurilor publice de a acorda sprijin organelor de poliţie în restabilirea ordinii publice tulburate sau luării măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea, în unităţile pe care le conduc;
22) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;
23) alungarea din locuinţa comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte persoane aflate în întreţinere;
24) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamităţi naturale sau alte pericole publice;
25) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
26) împiedicarea sub orice formă a organului de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice;
27) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârşirea de contravenţii;
28) neluarea de către părinţi sau de către persoanele cărora li s-a încredinţat spre creştere şi educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie;
29) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau păzi, precum şi neanunţarea organelor sanitare sau ale poliţiei în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere.
Art. 3
Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 40.000 lei la 200.000 lei, cele de la pct. 3), 4), 9), 12), 15), 16), 18), 19), 25), 28) şi 29);
b) cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 3 luni sau cu amendă de la 80.000 lei la 400.000 lei, cele de la pct. 1), 10), 14), 17), 20), 22), 23) şi 26);
c) cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni sau cu amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei, cele de la pct. 2), 5), 6), 7), 8), 11), 13), 21), 24) şi 27).
În cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7), 18) şi 21), se va dispune şi suspendarea activităţii localului public pe o perioadă între 10 şi 30 de zile.
În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 27), 28), şi 29), sesizarea se poate face şi de către organele de ocrotire socială.
Art. 4
Sancţiunea închisorii contravenţionale poate fi aplicată minorilor numai dacă au împlinit vârsta de 16 ani; în acest caz, limitele sancţiunii prevăzute în prezenta lege se reduc la jumătate.
În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani se aplică prevederile Legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
Art. 5
Dacă o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, constatate prin acelaşi proces-verbal, în cazul în care pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele s-a stabilit sancţiunea închisorii contravenţionale, se va aplica o singură sancţiune, care nu va putea depăşi 6 luni, iar dacă contravenientul este un minor care a împlinit 16 ani, sancţiunea aplicată nu va depăşi 3 luni.
Art. 6
Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 4, 5 şi 8, dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.
În cazul contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 23 este necesară plângerea părţii vătămate. Retragerea plângerii ori împăcarea părţilor înlătură răspunderea făptuitorului. Organele constatatoare sunt abilitate să restabilească situaţia anterioară.
Art. 7
Contravenţiile se constată de primar sau de ofiţerii ori subofiţerii de poliţie. În oraşe, municipii şi în sectoarele municipiului Bucureşti, contravenţiile se constată şi de către împuterniciţi ai prefectului sau ai primarului, după caz, anume desemnaţi prin decizie.
În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii, agentul constatator, o dată cu constatarea, aplică şi sancţiunea.
Art. 8
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 9
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de judecătorie.
Art. 10
În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede şi sancţiunea închisorii contravenţionale, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplică amenda, procedând potrivit dispoziţiilor Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
În caz contrar, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. Ministrul justiţiei poate dispune ca în municipiul Bucureşti soluţionarea unor asemenea cauze să se facă la anumite judecătorii.
Dacă identitatea sau domiciliul făptuitorului nu pot fi stabilite şi există temere de dispariţie a acestuia, organul de poliţie va conduce de îndată pe făptuitor înaintea instanţei de judecată. În situaţia în care trimiterea nu se va putea face de îndată, organul de poliţie, pe baza unui proces-verbal motivat, va putea reţine contravenientul, pe care îl va înainta instanţei de judecată în cel mult 24 de ore de la constatarea contravenţiei.
Judecarea cauzei va avea loc şi în zilele nelucrătoare.
Art. 11
În cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de organele prefecturilor şi ale primăriilor, faţă de care se apreciază că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată celui mai apropiat organ de poliţie pentru ca acesta, dacă este cazul, să-l reţină pe făptuitor şi să-l înainteze instanţei de judecată.
Art. 12
Preşedintele judecătoriei fixează termen de urgenţă, cu citarea contravenientului.
Agentul care a constatat contravenţia sau organul din care acesta face parte nu se citează.
În situaţia în care contravenientul este reţinut, cauza se judecă în ziua sesizării instanţei, afară de cazul în care este necesară administrarea unor probe. În acest caz, judecarea se va face în cel mult 5 zile, contravenientul putând fi arestat preventiv pe baza mandatului emis de instanţă.
Art. 13
Completul de judecată este format dintr-un singur judecător.
În cazul în care contravenientul este reţinut, este arestat sau este minor, participarea procurorului la judecată este obligatorie. Totodată, se va asigura acestora asistenţa juridică necesară, în condiţiile legii. Instanţa va dispune citarea părinţilor sau a reprezentantului legal al minorului.
Instanţa se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi, după caz, aplică sancţiunea şi ia măsura confiscării ori anulează procesul-verbal.
puteti accesa in intregime aceasta lege de pe www. indaco.ro
avocatnet.ro explicăm legislația
MYRA CIMPEAN , Avocat
emiy