Valoarea litigiului - competenþã ºi taxare

Pentru determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii, NCPC dispune, printre altele:

Art. 104. - (1) In cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila, stabilita potrivit legislatiei fiscale.

Actul normativ care stabileste taxa de timbru in functie de valoarea obiectului cererii este Legea nr.145/1997, modificata partial prin dispozitiile Legii nr.76/2012.

Legea nr.76/2012 nu aduce nicio modificare articolului 2 alin.(3) din Legea nr.146/1997, dupa cum nu o face nici Legea nr.2/2013. Prin urmare, potrivit art.2 alin.(3) din L.146/1997:

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege

iar art.2(1^1) sufera modificari care nu au influenta asupra modului de calculare a taxei de timbru:

(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor în constatarea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii în constatarea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial

Nici art.3^1 alin.(1), respectiv alin.(2) nu se modifica:

(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului.
(2) Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.

Prin urmare, pentru a statua asupra propriei competente, respectiv pentru a statua asupra legalitatii timbrarii in cazul in care litigiul supus judecatii priveste constatarea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial sau daca cererea are ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanta va determina competenta dupa valoarea impozabila a imobilului, in timp ce pentru taxa de timbru va trebui sa aiba in vedere valoarea declarata de parti sau, in cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, va tine seama de această din urmă valoare.

Pare usor nefiresc. Daca acceptam ca litigiile cu o valoare de peste 200.000 lei trebuie judecate de tribunal tocmai in considerarea valorii ridicate a obiectului litigiului (si, de ce nu, in considerarea experientei judecatorilor de tribunal fata de cei de judecatorie si a practicii mai unitare in materie), atunci de ce sa nu ne raportam si in materiile mai sus invocate la valoarea reala a imobilelor (la valoarea lor de piata) si nu la o valoare de evidenta scriptica, fiscala, valoare care nu are nimic a face cu valoarea reala si nici cu imperativul judecarii cauzei de catre o instanta despre care se presupune ca ar dispune de o experienta corespunzatoare si de o practica mult mai unitara decat practica judecatoriilor de pe raza sa de activitate.

Pe de alta parte, este iarasi nefiresc sa se lucreze cu dubla masura atunci cand la mijloc nu sunt interesele justitiabilului, ci ale statului, adica ale celui care incaseaza taxa de timbru. Cu alte cuvinte (fara nicio intentie de a minimaliza in vreun fel activitatea judecatorilor de judecatorie sau de a le contesta competenta profesionala), statul ofera justitiabilului un loc la clasa a doua, dar il taxeaza la categoria lux.