Plângere Penală clasată. Cum se calculează termenul de 20 zile pentru a face plangere ?

4.1. Secţiunea I. Atribuţii în faza de Urmărire Penală.
Organele de cercetare ale Poliţiei Judiciare au sarcina, în faza de Urmărire Penală, de a strânge probele necesare în vederea stabilirii existenţei infracţiunilor, identificării făptuitorilor şi tragerii la răspundere a acestora, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea acestora în judecată sau nu.
Prin operatia de strângere a probelor se întelege pe lânga adunarea probelor si examinarea si evaluarea lor, deoarece este necesar sa se constate daca sunt sau nu suficiente temeiuri pentru a se putea trimite cauza în faza de judecata. Astfel, organul de cercetare al politiei judiciare, de altfel ca oricare dintre organele de urmarire penala, este obligat sa strânga probe pentru aflarea adevarului atât în favoarea, cât si în defavoarea învinuitului.
În virtutea rolului activ si a garantarii pe parcursul procesului a drepturilor procesuale, organul judiciar are obligatia sa strânga date cu privire la împrejurarile care au determinat, înlesnit sau favorizat savârsirea infractiunii, ca premise ale unor actiuni de prevenire a altor încalcari ale legii penale.
Efectuarea tuturor actelor de cercetare penala (cu exceptia celor date de lege în competenta exclusiva a procurorului) intra în atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare.
Organele de cercetare ale politiei judiciare au atributii în începerea urmaririi penale, administrarea probelor necesare rezolvarii tuturor aspectelor cauzei penale, efectuarea anumitor activitati procesuale (perchezitia, reconstituirea, cercetarea la locul faptei), întocmirea de propuneri motivate adresate procurorului privind luarea unor masuri de preventie, efectuarea de perchezitii, punerea în miscare a actiunii penale.

4.2. Sectiunea a II-a. Atributii de cercetare penala
Organele de cercetare ale politiei judiciare efectueaza toate actele de cercetare penala, cu exceptia celor date de lege în competenta exclusiva a Ministerului Public si a organelor de cercetare speciale. Prin urmare, organele de cercetare ale politiei judiciare sunt specializate, în virtutea Legii nr. 364/2004, în efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmaririi penale si de cercetare penala.
În desfasurarea urmaririi penale, organele de cercetare ale politiei judiciare dispun asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede, iar în rest prin rezolutie motivata. Ambele pot fi folosite atât de procuror cât si de catre organul de cercetare penala.
Pe lângă cele două înscrisuri procesuale, organele de cercetare ale politiei judiciare (în general toate organele de urmarire penala) mai pot dispune si prin proces-verbal, când sunt obligate sa consemneze activitatile desfasurate sau pot face propuneri motivate, când considera ca este necesar sa fie luate anumite masuri.
Astfel, dupa cum am vazut, organele de cercetare ale politiei judiciare pot efectua activitati ce nu intra în categoria actelor de urmarire penala si activitati ce intra în categoria actelor de urmarire penala. Activitatile ce nu intra în categoria actelor de urmarire penala, sunt: - investigatii, verificarea unor înscrisuri si alte activitati specifice muncii de politie; - deplasarea si perceperea directa la fata locului a unor situatii de fapt; - discutii cu persoanele vizate în legatura cu faptele ce li se imputa, verificarea unor sustineri ale acestora; - discutii cu persoanele care au cunostinta de savârsirea faptei penale; - controale economice; - revizii contabile...
Dintre activitatile ce intra în categoria actelor de urmarire penala, ar fi: - cercetari la fata locului; - ridicari de obiecte si înscrisuri; - constatari tehnico-stiintifice; - ascultarea faptuitorului; - ascultarea persoanei vatamate; - prezentari pentru recunoastere, reconstituiri.

4.3. Sectiunea a III-a. Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare
4.3.1. Notiuni introductive si clasificare

În dreptul procesual penal, prin competenta întelegem aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar de a îndeplini anumite activitati în cadrul procesului penal.
Pentru a cunoaste activitatile pe care trebuie sa le desfasoare organele judiciare în vederea solutionarii cauzelor penale, prin lege, le-au fost delimitate drepturile si obligatiile, respectiv s-a stabilit competenta lor penala.
Prin competenta penala se delimiteaza sfera de activitate a organelor judiciare de activitatea celorlalte organe ale statului, iar în cadrul procesului penal, se stabileste care organ va desfasura urmarirea penala si care organ va stabili vinovatia unei persoane si va aplica pedeapsa penala când este cazul.2
Prin competenta penala se întelege dreptul si obligatia acordate de lege unui anumit organ judiciar de a efectua urmarirea penala, respectiv de a judeca si solutiona o anumita cauza penala. Competenta prezinta o importanta deosebita în procesul penal, întrucât de ea depinde justa solutionare a cauzelor penale. Competenta organelor judiciare se determina dupa anumite criterii cum sunt: atributiile specifice organelor judiciare, natura infractiunilor, locul savârsirii infractiunilor si calitatea persoanei.

4.3.2. Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare

Pentru a cunoaste infractiunile ce intra în competenta de cercetare a organelor de cercetare ale politiei judiciare este necesar ca din totalul general de fapte prevazute de legea penala sa fie eliminate faptele penale date în mod obligatoriu în competenta altor organe de cercetare.
Uneori competenta este stabilita chiar prin dispozitiile cu caracter procesual penal cuprinse în unele reglementari speciale. (Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare).
Daca un act de cercetare nu sufera amânare, organul sesizat este obligat sa-l efectueze chiar daca verificându-si competenta constata ca respectiva cauza nu intra în competenta sa materiala, personala sau teritoriala. Actele încheiate în astfel de cazuri se trimit de îndata organului competent prin intermediul procurorului, care exercita supravegherea activitatii organului de cercetare penala care le-a efectuat.

4.4. Sectiunea a IV-a. Supravegherea activitatii organelor de cercetare ale politiei judiciare de catre procuror
4.4.1. Aspecte preliminare
Supravegherea exercitata de procuror în activitatea de urmarire penala este reglementata prin dispozitiile art. 209 alin.(1), art. 216-220 si art. 63 lit. b) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciara.
Supravegherea exercitata de procuror în activitatea de urmarire penala se prezinta ca un complex de activitati specifice, desfasurate de catre acesta, pentru ca în cursul urmaririi penale sa se respecte legea în scopul aflarii adevarului, pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele. Aceasta reprezinta principala sarcina a procurorului, deoarece cuprinde infractiunile instrumentate de organele de cercetare ale politiei judiciare (art. 207, 208 C.proc.pen.).
Trasaturile caracteristice supravegherii activitatii de urmarire penala desfasurate de procuror constau în:
a) pozitia de conducator al urmaririi penale, având drept de interventie si de decizie asupra actelor efectuate de organele de cercetare penala;
b) supravegherea se exercita permanent si complet, din momentul începerii urmaririi penale si pâna la finalizarea ei, cuprinzând toate aspectele legalitatii si temeiniciei activitatilor desfasurate;

4.4.4. Modalitati de exercitare a supravegherii

Participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penala asigura îndeplinirea acestora în cele mai bune conditii de eficienta si legalitate.

C. Verificarea dosarului de cercetare penala

Exercitarea supravegherii urmaririi penale de catre procuror se concretizeaza în verificarea lucrarilor de cercetare penala prin:
- verificarea oricarui dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa îl trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cauzei [art. 218 alin. (3) C.proc.pen.]
- deplasarea la sediul organului de cercetare penala, ocazie cu care verifica toate dosarele aflate în curs de cercetare;
- verificarea actelor de cercetare cu ocazia solicitarii de catre organul de cercetare penala a unei autorizatii prealabile, a unei încuviintari, a unei confirmari, atunci când legea prevede aceasta (cazul în care organul de cercetare penala propune procurorului punerea în miscare a actiunii penale, înainte ca acesta sa se pronunte, trebuie sa verifice actele care stau la baza propunerii).
În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii necorespunzatoare de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor date de procuror, acesta poate sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.

D. Autorizarea, confirmarea, încuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror

Actele de urmarire penala pot fi efectuate de catre organele de cercetare penala din proprie initiativa (dispunerea începerii urmaririi penale, a retinerii învinuitului), iar când procurorul constata ca nu s-au respectat prevederile legale, intervine dând dispozitii care devin obligatorii pentru organele de cercetare penala (confirmari, autorizari, încuviintari).

4.5. Sectiunea a V-a. Actele procedurale si procesuale

Prin acte procesuale se înteleg acele manifestari de vointa prin care organele judiciare si partile din proces dispun, în limitele dreptului lor, cu privire la desfasurarea procesului penal.
Ca si acte procesuale avem: începerea urmaririi penale, punerea în miscare a actiunii penale, trimiterea în judecata, luarea masurilor preventive sau a masurilor asiguratorii, dispozitia de citare a unor anumite persoane, etc. Totodata sunt considerate acte procesuale si solutiile de netrimitere în judecata, care, practic, finalizeaza procesul penal prin oprirea sa numai la faza de urmarire penala: clasarea, scoaterea de sub urmarire penala, încetarea urmaririi penale etc.
Alaturi de organele judiciare, si partile pot îndeplini anumite acte procesuale, cum ar fi: introducerea plângerii prealabile de catre persoana vatamata, declaratia de participare a persoanei vatamate ca parte civila, declararea apelului, propunerea administrarii de noi probe, etc.
[ link extern ]

La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea competenţei sale, iar în cazul prevăzut în NCPP, la art. 48 alin.(2) înaintează procurorului cauza împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.
În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanţă, clasarea.
După examinarea sesizării, când constată că nu au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând clasarea.
Noul text vorbește de ”punerea în mișcare”, și nu ”exercitarea acțiunii penale”.
Procurorul întocmeşte o singură ordonanţă chiar dacă lucrările dosarului privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi sau inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite (art. 314).
Clasarea se dispune când: nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării ori există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin.(1) sau nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin.(1).

►►► NOTĂ: noi avem dovezi ultra-concludente pentru începerea Urmăririi Penale, iar acele puncte din art. 16 sunt deja îndeplinite, mai ales că venim cu noi probe şi mai "penale" ! Ar fi culmea să nu se decidă continuarea anchetei penale, pentru că orice se judecă pe bază de probe, mai ales că sunt concludente, punând şi articolele de legi încălcate - am făcut aproape toată treaba Organelor de Anchetă, nu mai au decât să constate că sunt fapte penale evidente, fără discuţie ! Faptul că timp de peste un an nu ne-a contactat Agentul de la Poliţia Judiciară să ne mai ceară noi dovezi sau pentru a afla mai multe despre aceste fapte reclamate, nu prea dă bine... o anchetă se face cu simţ de răspundere, pentru că e vorba de nişte fapte penale, nu e de joacă !

Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin.(2). În ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză.
Ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau persoanelor interesate, care au solicitat comunicarea soluţiei.