Nu scapa de datorii in felul asta. Daca firma e declarata inactiva e si mai rau pt el. Poate fi ceruta atragerea raspunderii lui daca a administrat cu rea-credinta. Nu pot sa cred ca sunt unii care gandesc ca daca firma devine inactiva scapa de datorii.
Din păcate, "reaua-credinţă" în administrarea firmei are conotaţii destul de relative. În condiţiile în care datoriile cresc lună de lună, în care se reţin de ani de zile contribuţiile din salariul angajaţilor şi se virează la buget doar un procent nesemnificativ din ele (în general, nu se virează), în condiţiile în care restanţele la acest tip de datorii au crescut în ultimii doi ani cu 300% iar administratorul continuă să funcţioneze neavând nicio apăsare că lasă oamenii fără pensii şi fără asigurare de sănătate - eu cred că este mai mult decât rea-credinţă. Atunci când "furi" (deoarece în opinia mea acesta este termenul corect) contribuţiile salariaţilor care au salarii de 1000 de lei, insă angajezi pe "drepturi de autor" persoane cu 4.500 lei este, în opinia mea, mai mult decât rea-credinţă. Iar acest om vrea să scape de aceste datorii mutând obiectul de activitate al firmei la un ONG, al cărui preşedinte este tot el.
Doar daca e de rea-credinta va raspunde administratorul cu averea sa.
Se va judeca acest aspect.
D-le avocat, va rog sa-mi dai exemple de fapte care ar putea demonstra buna credinta a administratorului, in conditiile in care, de la an la an, acumuleaza datorii astronomice catre stat si totusi, isi continua activitatea neprofitabila.
Iar ANAF-ul, ma intreb, nu a fixat anumite limite ale datoriilor, poate in functie de cifra de afaceri, poate in functie de numarul de angajati, de la care sa se autosesizeze?
@georgica107,
Exact această problemă am ridicat-o şi eu. În cazul firmei la care lucrez ANAF-ul a kuat doar măsura executării silite, de mai mulţi ani (de 4 ani am vazut eu acest fapt pe site-ul ANAF, dar e posibil să fie mai multi ani). Niciun efect în ceea ce priveşte achitarea datoriilor. Iar datoriile cresc de la lună la lună şi se fac tot felul de "inginerii" pentru a nu se duce banii la buget. Iar administratorul nu are nicio apăsare, îi merge bine, fură banii angajaţilor (căci aşa se numeşte reţinerea contribuţiilor şi nevirarea lor la buget: FURT) şi e liber să fure în continuare. Acum vre să mute activitatea firmei la un ONG pe care-l "păstoreşte" tot el şi să declare firma inactivă, iar ANAF-ul să-i şteargă datoriile... Păi, după principiul ăsta, ne facem fiecare câte o firmă, nu plătim nimic la stat, apoi o declarăm după câţiva ani inactivă şi o luăm de la capăt, ne facem altă firmă, furăm câţiva ani şi aşa mai departe...