Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
@Costiniancu, pe dvs. v-am crezut mai echilibrat, văd că m-am înşelat şi că nu v-am luminat :)
Ba, puteţi să decideţi pentru şcoala sau medicul copilului dvs., perfect legal, în măsura în care participaţi activ la realizarea dorinţelor dvs.
În exemplul meu, să presupun un venit al meu de 1500 lei şi o contribuţie a tatălui de 300-400 lei, nu-mi permit nici financiar, nici ca şi consum de timp, să duc copilul la altă şcoală decât la cea mai apropiată de casa mea, sau a bunicilor care îl şi supraveghează, astea sunt posibilităţile mele. Dacă tu, ca tată, te angajezi să-l iei în timp util de la domiciliu şi-l transporţi la orice şcoală mai bună decât cea din cartier şi-l aduci şi acasă, sunt de acord.
Eu nu am pretenţia să-mi dai nici un ban în plus faţă de cei 300 lei, este treaba ta cu transportul, cu afterschcoolul. La fel,în condiţiile date, nu-mi poţi impune să duc copilul la meditaţii la engleză cu 80 lei ora, în schimb sunt de acord să-l duci tu. Eu îmi permit să-l duc la Palatul copiilor, cu 50 lei/an, asta e. Nu-mi poţi impune să-i cumpăr geacă cu puf de la Hervis, extraordinară, dacă mie îmi ajung banii pentru geaca de la LIdl. Şi trebuie să lucrez să-mi intreţin copilul, nu am timp să pierd ore în şir prin staţii :)
againstPAS, poate aşa e la dvs., nu generalizaţi. Dacă nu pricepeţi, vă mai explic odată, aşa, mai băbeşte:Mergeţi la restaurant, ospătarul vă recomandă caviar,este gustos şi de cea mai bună calitate; vă număraţi banii şi vedeţi că vă ajung pentru icre de herig cu ceapă.Ce faceţi?
Dacă restaurantul suportă diferenţa, nu vă opuneţi să vă aducă meniul cu caviar, dar dacă nu, vă limitaţi la ce aveţi, nu-i corect?
Fair enough doamna Martonze. Daca il lasati relaxata pe tata sa se ocupe de transportul copilului deja e un pas inainte. Un parinte alienator nu este de acord nici cu asta. Dar daca copilul nu vrea sa plece nicaieri cu tata cum inteleg ca e cazul, cum vedeti ca s-ar putea realiza transportul?
Si mie mi se pare fair postarea lui Martonze de data asta :)
In continuare nu fac parte din nici o asociatie.
AgainstPas, cand o mama are gandirea de mai sus a doamnei Martonze, in realitate nu doar pe hartie, inseamna ca nu ar fi motive pentru care copilul sa nu vrea sa plece cu tatal. Ca tatal e implicat, mama il lasa si impreuna coopereaza.
De regula in alienarea parentala dialogul este aproape inchis. Nu cred ca alienatorul sta la discutii cu celalalt despre scoli sau gradinite.
Martonze, nu este dezinteres insa am vazut ca lunkurile postate de dumneavoastra au ceva pagini iar timpul meu nu este sufficient de mare in momentul acesta. pot intra cate 10 minute la o perioada de timp. O sa citesc pana maine si revin cu un raspuns.
@againstPAS, poate uitaţi de cauză-efect.
Dacă tatăl ar fi fost constant în viaţa copilului şi nu s-ar fi manifestat cu forţa, evident că s-ar fi realizat şi o legătură afectivă, fiindcă sunt convinsă că tata l-ar fi dus la maşinuţe, la pescuit, în drumeţii, cu alţi copii, era probabil bucuros să se plimbe cu maşina cu tata.
Martonze, cum ar putea fi tatal in viata copilului daca nu I se deschide usa, nu I se da copilul la telefon si sa va mai dau un citat, rezidentul, mama in cazul asta spune ca mai bine moare decat sa-i dea copilul?
Asta este problema tatilor de aici.
Sau ce v-am expus eu, merge omul la programul de vizita si apoi are plangere la politie, martor am fost eu.
Va rog indrumati-ma sa-mi sfatuiesc prietenul. Medierea a esuat, doamna nu vrea sa-i dea copilul, sa nu ajunga un nenorocit ca taica-su, desi omul castiga foarte bine, ii sustine corespunzator, nu a batut mama, nu a injurat, este siderat acum si nu stie ce l-a lovit.
Am dat un link de pe just.ro unde tatal plateste 3000 lei/luna si 25% din bonusuri. Acei 3000 lei sunt mai mult decat 25% si in plus nu era deloc obligat la bonusuri. Insa I-a zis nevasta ca va mai dura ani sa-si vada copilul daca nu accepta suma asta. Si omul de frica s-a conformat. Din tatal balacarit pe la toti prietenii, cunostintele si vecinii a devenit peste noapte tatal ideal. Cum catalogati acest lucru, drept miracol?
Ce ar trebui sa faca un tata caruia ii este luat efectiv copilul, sau o mama, ca pot fi si doamne.....
Sa renunte la copil? Abandonul vi se pare ok?