eroare de fapt asupra tipicitatii sau eroare de drept asupra anti-juridicităţii?

Suspectul de a fi savarsit amenintare se apara:
Eu nu am avut niciodata reprezentarea psihica ca vorbele mele aveau sa ii inspire temere persoanei vatamate. Nu aveam intentia sa o amenint, eram convins ca isi va da seama ca e o gluma.
In aceasta situatie este invocata:
1. eroarea asupra elementelor infracţiunii (eroare asupra tipicităţii), art. 30 alin. (1)
sau?
2. Eroarea invincibilă asupra caracterului ilicit al faptei, denumită şi eroare asupra anti-juridicităţii, prev. art. 30 alin. (5), în această ipoteză autorul este conştient de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, dar consideră în mod greşit că fapta sa este autorizată de ordinea juridică

Eroarea asupra caracterului expresiilor folosite la adresa unei persoane, si anume ca aceasta ar fi de natura sa-i insufle o temere, inlatura incidenta legii penale, chiar daca eroarea s-a datorat culpei autorului (de pilda, autorul necunoscand sensibilitatea bolnavicioasa a unei persoane cu privire la anumite cuvinte, le foloseste provocand fara voia sa victimei o stare de temere, de alarmare) (T. Vasiliu si altii, Codul penal comentat si adnotat. Partea speciala, vol. 1, Ed. stiintifica si enciclopedica. Buc. 1975, pag. 187)