Proces interminabil de partaj

Ar fi indicat sa incercati o ordonanta presedentuiala de reintegrare in spatiu a dv. si a minorului

buna ziua! in aceasta situatie sunt si eu.am facut acea ordonanta presedentiala si nu am obtinut nimic...au fost doar bani cheltuiti.am cerut reintegrarea mea si a minorei in spatiu,pensie alimentara si custodia copilului pana la terminarea procesului de divort si partaj.dar instanta a hotarat ca nu il poate evacua pe sot si nu ne poate reintegra pe noi...deoarece avem conditii bune de locui la parintii mei(rezultate in urma anchetei sociale) si pentru ca eu am incercat impreuna cu minora de nenumarate ori sa intram in casa si de fiecare data s-au ivit scandaluri nefiind lasate sa intram.cu greu am reusit sa iau bunuri necesare traiului meu zilnic si al copilului,politia fiind de fata atunci cand am luat acele bunuri.si atunci instanta a decis ca e mai bine ca sotul violent sa nu vada copilul pana la terminarea procesului de divort si partaj .pentru acele bunuri luate de mine sotul a facut plangere penala.judecatorul a decis scoaterea mea de sub urmarire penala ,solutie cu care sotul nu a fost de acord,motiv pentru care a contestat decizia judecatorului si mi-a deschis proces la judecatorie.alti bani alta distractie.sfatul meu este sa nu mergeti acasa,sa nu luati nimic din acele bunuri desi sunt comune si sa cereti eventual prin ordonanta doar reintegrarea...pentru ca evacuarea sotiei din casa nu o veti obtine.si in cazul in care veti fi reintegrat prin ordonanta credeti ca veti putea convietui in acea casa pana la terminarea divortului si a partajului?

Nu pricep. Adică eu nu am voie să intru în proprietatea mea personală? Care este logica, întreb și eu? Adică, apartament comun fiind și bunuri comune, de ce unul are voie să le folosească pe toate, iar celălalt nu? Toate acestea sunt și ale mele, cum sunt și ale ei. Eu, în acel apartament sunt pe proprietatea mea, iar proprietate e afântă, zice-se.

aceeasi gandire am avut-o si eu crezand ca asa este corect.politia nu putea face nimic...doar il amenda( la cererea mea) cu 100 lei ptr ca nu ma lasa sa intru in casa!!toti spuneau ca numai instanta poate decide ...ei nu ma pot integra pe mine in casa.deci in cazul meu forta si-a spus cuvantul.am vreo 3 certificate medico-lgale in urma acestor incercari ale mele de a intra in casa.am facut plangeri penale si nu s-a intamplat nimic deoarece am intre 3 si 4 zile de ingrijiri medicale.poate doar va fi amendat...poate.dar a trecut un an de zile si mi-e sila de tot ce se intampla.da...pana la proba contrarie totul este jumate -jumate si ambii au aceleasi drepturi.numai ca teoria nu este acelasi lucru cu practica.totul pare roz si frumos...vai cate drepturi avem...dar nu e chiar asa.in cazul in care cei doi nu reusesc sa se inteleaga ...ajungi ca altii sa decida pentru tine.iar acesti altii...de cele mai multe ori sunt in favorea celor cu bani!recitesc ce ati scris si ma regasesc in totalitate in cuvintele dvs! nici eu nu puteam accepta ceea ce mi se intampla si m-am revoltat si am luptat si voi lupta in continuare pentru drepturile mele.atat cat voi mai putea pentru ca in aceste procese ai nevoie de foarte multi bani si rabdare.miza in cazul meu nici nu mai este una materiala....dar nu pot accepta ca sotul a obtinut 34 din tot ,iar eu si copilul ....inteleg ca deabia acum veti deschide procesul de partaj.este important de stiut care a fost contributia dvs si a sotiei la achizitionarea acelui apartament.

Întrebarea mea este următoarea: la ce riscuri mă supun eu dacă sparg ușa apartamentului comun și știrbesc puțintel din luxul în care se lăfăie fosta soție (singură, copilul fiind în custodia mea) în casa proprietate comună și lucrurile făcute împreună, pe care le folosește de doi ani și jumătate? Tot ce este acolo am obținut amândoi, în timpul căsătoriei. Eu încă mai am domiciliul acolo. Poate veni poliția să mă ia pe mine la întrebări ce am căutat în proprietatea și la domiciliul meu? De ce am spart niște candelabre și am taiat cu foarfeca câteva perdele și covoare? Poate așa n-o să se mai simtă foarte confortabil în acea casă și va dori să grăbească puțintel împărțeala bunurilor. Știu că pare condamnabilă intenția mea, dar nu se mai poate. După doi ani și jumătate în care folosește singură totul, iar eu și copilul stăm în chirie pe bani grei. Nu suport perspectiva ca ea să folosească încă doi ani totul, liniștită și satisfăcută, iar eu să asist neputincios la acest scenariu, cheltuind banii prin procese.