Rationamentul termenelor pentru acte procesuale

În esență, și într-o formulare improprie, dar sugestivă, ca să apucați să vă judecați înainte de Paștele Cailor. (cu respectarea dreptului la apărare și alte principii).
La drept vorbind, și atunci când vreți să faceți ... o ciorbă, urmați o anumită procedură. Căci, dacă ar fi să puneți niște ingredientele de-aiurea prin oală, neținând cont de nicio regulă/etapă/limită de timp etc. v-ar ieși ... altă mâncare.

Justificările pe care le căutați le veți înțelege după ce veți fi citit măcar un tratat de drept procesual civil (cca. două volumașe, cartonate ori ba, dar care sigur v-ar crea o problemă în caz că le-ați scăpa peste degetele de la picioare).
Are sens dacă sunteți student la drept, altfel...

Iertare pentru stil. Însă, și dacă v-ar întreba cineva de ce mărul cade de sus în jos, ați fi tentat/ă să aflați mai întâi cine întreabă. Căci, bunăoară, pe un copil l-ați „pierde” cam de pe la al treilea cuvând din frază, dacă ar fi să începeți cu: două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 ...

E mult de povestit. Spre pildă, sunt mai multe forme de intervenție forțată. La care v-ați gândit?
De exemplu, în cazul chemării în garanție, momentele până la care poate fi făcută diferă după cum cererea este făcută de reclamant ori de pârât. Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
De ce? Pârâtul știe încă de la comunicarea cererii de chemare în judecată, dacă e cazul să cheme în garanție un terț. Reclamantul ar putea să afle pe parcursul dezbaterilor.