avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 888 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si ...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.


Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 15:32, 18 August 2022
Intamplare adevarata ?!
Mi s-a intamplat sa aud un schimb de cuvinte intre un tata si fiica lui in ultimele momente ale despartirii pe aeroport.
Tocmai se anunta plecarea.
Langa poarta de securitate, s-au imbratisat si tatal i-a spus: "Te iubesc si iti doresc destul."
Fata, zambind, i-a raspuns: "Taticule, viata noastra impreuna a fost mai mult decat destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodata. Iti doresc deasemenea destul, tata."
S-au sarutat si fiica a plecat.
Tatal a facut cativa pasi inspre fereastra langa care ma asezasem. Cum statea acolo in picioare, puteam sa vad ca il inecau lacrimile. As fi vrut sa-l imbarbatez cumva, dar nu puteam patrude in intimitatea unui om strain.
El insusi, insa, a deschis conversatia intrebandu-ma: "Vi s-a intamplat vreodata, sa va luati ramas-bun de la cineva, stiind ca il vedeti pentru ultima data ?"
"Da, mi s-a intimplat." i-am raspuns. "Scuzati-ma ca va intreb, dar de ce credeti ca acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna ?"
"Sunt batran, iar ea locuieste foarte departe. Ma asteapta momente grele inainte si realitatea este ca urmatoarea ei intoarcere aici va fi ca sa ma duca la groapa." spuse el.
"Pe cand va luati ramas bun, v-am auzit spunand, "Iti doresc destul". Pot sa va intreb ce inseamna asta ?"
El incepu sa zambeasca. "Asta este o urare care ni s-a pastrat de la generatiile anterioare. Parintii mei obisnuiau sa le-o spuna la toti..."
Omul facu o mica pauza si se uita in sus ca si cum ar fi incercat sa si-o aminteasca in detaliu, apoi zambi si mai mult."Cand spunem "Iti doresc destul," vrem ca cealalta persoana sa aiba viata plina cu destule lucruri care s-o sustina."
Apoi, intorcandu-se spre mine imi recita din memorie urmatoarele:
"Iti doresc destul soare, care sa-ti lumineze comportamentul, indiferent de cat de mohorata ar fi ziua.
Iti doresc destula ploaie, pentru a aprecia soarele cu atat mai mult.
Iti doresc destula fericire, ca sa-ti tina spiritul viu cat vei trai.
Iti doresc destula durere, ca pana si cea mai mica bucurie a vietii sa ti se para mai mare.
Iti doresc destul castig pentru a-ti satisface dorintele.
Iti doresc sa pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
Iti doresc destule salutari pana a ajunge la finalul ramas-bun."
Aici ochii lui se umezira din nou si se indeparta.
Se spune ca ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoana speciala, o ora ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubesti si o viata intreaga ca s-o uiti.
Fa-ti timp sa traiesti... !!! (Autor necunoscut)
Taximetristul
(autor necunoscut)

Acum ... vreo douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întreţin. Într-o noapte, când am ajuns la o comandă, la 2:30 AM, clădirea era în întuneric, cu excepţia unei singure lumini la o fereastră de la parter ... În asemenea circumstanţe, mulţi taximetrişti ar claxona o dată sau de două ori, ar aştepta un minut şi apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulţi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la uşă. Deci, am mers
şi-am bătut la uşă ...
- Doar un minut, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă.
Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă uşa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani, stătea în faţa mea. Purta o rochie colorată şi o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca dintr-un film din anii '40. Langă ea era o valiză mică, de nailon. Apartamentul arăta ca şi cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearşafuri. Nu găseai nici un ceas pe pereţi, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colţ era un panou plin cu poze protejat de un suport de sticlă.
- Ai putea să-mi duci bagajul până la maşină ? zise ea.
Am dus valiza la maşină şi apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braţ şi am mers încet spre maşină. A continuat să-mi mulţumească pentru amabilitate.
- Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aş vrea ca mama mea să fie tratată.
-Oh, eşti un băiat aşa de bun!, zise ea.
Când am intrat în maşină, mi-a dat o adresă şi apoi m-a întrebat:
- Ai putea sa conduci prin centrul oraşului ?
- Dar, stiti, nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu.
- Oh, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu, acum, merg la azil ...
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
- Nu mi-a mai rămas nimeni din familie ... a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp ...
În tăcere, am căutat ceasul de taxare şi l-am oprit.
- Pe ce rută aţi vrea să merg ?, am întrebat.
Pentru următoarele două ore am condus prin oraş. Mi-a arătat clădirea unde odată ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea şi soţul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriţi.
M-a dus în faţa unui magazin cu mobilă care, odată, fusese o sală de bal unde obişnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată.
Câteodată mă ruga să opresc în faţa unor clădiri sau colţuri de stradă şi să stau cu ea acolo, în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum s-a arătat la orizont prima rază de soare, mi-a spus dintr-odată:
- Sunt obosită ... Hai să mergem.
Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o clădire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiţă ... Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenţi şi concentraţi asupra fiecărei mişcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul şi am dus micuţa valiză până la uşă. Femeia fusese deja asezată într-un scaun cu rotile.
- Cât îţi datorez ? a întrebat ea, în timp ce-şi căuta portmoneul ....
- Nimic, am zis eu.
- Dar trebuie şi tu să te întreţii ....
- Nu vă faceţi griji ... sunt şi alţi pasageri, am răspuns eu ...
Aproape fără să mă gândesc m-am aplecat şi am îmbrăţişat-o.Ea m-a strâns cu putere...
- Ai daruit unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulţumesc.
I-am strâns mâna şi apoi am plecat în lumina dimineţii. În spatele meu o uşă se închisese ... Era sunetul de încheiere al unei vieţi .... Nu am mai luat alţi pasageri în tura aceea de lucru ... Am condus pierdut în gânduri ... Pentru restul zilei de-abia daca am scos o vorba ... Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-şi termine tura ?... Ce-ar fi fost dacă aş fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată şi apoi să plec ?...
In loc de cugetare.
Uitându-mă în urmă, nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga mea viaţă!... Suntem tentaţi să credem că vieţile noastre se învârt în jurul unor momente măreţe. Dar adesea aceste momente măreţe ne iau prin surprindere - frumos împachetate în ceea ce alţii ar considera ceva neînsemnat.
Oamenii s-ar putea să nu-şi amintească exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, dar întotdeauna îşi vor aminti cum i-ai făcut sa se simtă !
Viaţa aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem si să dansăm. În fiecare dimineaţă când deschid ochii, îmi spun:
-Astazi este o zi specială !
Morala
Amintiţi-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul spectacol pe care îl jucăm.Tratează oamenii în felul în care ai vrea tu să fii tratat !
Topârceanu - fabule mici pentru oameni mari

Când pleca o dată la război un om
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
-Du-te la oştire, pentru ţară mori
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori !
Omul, auzind aceasta, n-a mai vrut să plece,
Deci, a fost la urmă, fiindc-a dezertat
Condamnat la moarte şi executat.
Morala:
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.

Doi prieteni
Un beţiv, din lumea toată
(Care se numeşte Lae)
Ce fusese rupt o dată
De nevasta-sa-n bătaie,
Auzind cum că nevasta unui prieten i-a cârpit
Şi aceluia o palmă, foarte mult s-a veselit ...
Morala:
Râde ruptul de cârpit.

Omul şi raţa
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
I-a murit o raţă,
Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat
Când văzu că-i moartă cu adevărat;
Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,
I-a murit şi soacra - tot de moarte bună...
Morala:
Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie
După întristare, vine bucurie.


Cin' s-a fript cu ciorbă ...
Fratele nevestei unui negustor
A venit o dată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.
-Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea !
-Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate ?
-Poţi să-i fii şi tată !, zise omul scurt
Cin' s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt !

Văduva şi piticul
Zice că demult, o dată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată
Ce fusese măritată
Cu un om mare de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită ...
Morala:
Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Diferenta intre "a avea" o religie si "a nu avea" trope_doi trope_doi M-am gandit la acest subiect citind status-ul utilizatoarei [b]gi_jane2[/b] (pentru care am tot respectul) din 23 Septembrie a.c.: [i]Daca oamenii sunt atat de ... (vezi toată discuția)
Monologul lui dumnezeu MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)
Despre ceea ce înseamnã o cale spiritualã.... rodica_post rodica_post Despre ceea ce înseamnă o cale spirituală.... Trecuse deja un timp de când Spiritul se afla printre oameni şi vorbea el în stânga – dreapta, ... (vezi toată discuția)