avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 615 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si ...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.


Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 16:48, 16 Noiembrie 2023
Stewardesa
Întamplare adevarată !
10.000 de metri inaltime.
Bing-bang, bing-bang – iată sunetul pe care-l aștept.
Viața mea se rezumă la așteptarea unui sunet idiot. Îmi petrec viața la 10.000 de metri și trebuie să înghit toate prostiile pasagerilor. Obligația mea profesională este ca să accept totul, cu zâmbetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plâns non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsă că au adormit imediat după aterizare și, în următoarele două zile, nu se vor trezi decât ca să mănânce.
Bing-bang, bing-bang, sunetul se repetă enervant. Trebuie să mă duc la 23B să văd ce vrea. Dumnezeule, nici măcar nu am decolat bine și sunt chemată. E clar, voi avea o zi grea. Gândurile îmi zboară în așteptarea semnalului de la pilot, că decolarea s-a încheiat. Acum sunt supărată, problemele au început să apară odată cu vizita mamei mele la spital, pentru controlul anual. Îmi aduc aminte cum o luam de mână și … bing-bang, bing-bang.
Astăzi sunetul ăsta o să mă omoare, 23B nu are pic de răbdare.
Mă uit la colega mea, care-mi face semn că pot să plec. Pilotul a terminat decolarea și a dat semnalul. Mă ridic, îmi aranjez fusta și cu mâna dreaptă îmi netezesc o cută impercetibilă a gulerului. Cu zâmbetul profesional pe figură, dau perdeluța la o parte și pășesc la clasa întâi. Ochii scanează rapid persoanele de aici. Unul, doi, trei oameni de afaceri, care-și scot laptopurile, un bărbat între două vârste care se pregătește să citească o carte și o familie cu doi copii.
Mama copiilor îmi zâmbește sincer. Primesc cu multă bucurie zâmbetul ei și o întreb dacă dorește ceva. Îmi răspunde că nu. Până acum stăm bine, la clasa întâi n-o să fie probleme. Mai sunt și câteva locuri libere.
Îmi continui drumul pe culoar și mă îndrept grăbită spre 23B. Cum o zăresc, îmi dau seama că este exact persoana care aduce necazurile. Tânără, înfumurată, crede că le știe pe toate și că i se cuvine orice. În mintea ei, toți oamenii de pe Pământ s-au născut și trăiesc numai ca să-i facă ei pe plac. Din păcate, eu chiar va trebui s-o mulțumesc.
- Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea cu un glas pițigăiat.
Respir adânc si o întreb zâmbind:
- De ce doamnă ? Care este problema ?
- Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru ? Crezi că pot suporta asta, tot zborul ?
Uuupss ! Problemă rasială, îmi spun în mintea mea. Arunc o privire către ceilalți pasageri și văd că toate privirile sunt ațintite asupra mea. Toți așteaptă răspunsul meu.
Mi-e greu să spun ceva, mă uit la bărbătul de culoare de lângă ea și-l văd cum se uită șocat la mine, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual care pare a merge la o conferință.
- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspund femeii, zâmbind.
Mă duc până în spatele avionului. Este aşa cum am bănuit. La „economic” toate locurile sunt ocupate. Știam asta, dar trebuia să mă conving. Simt în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajung din nou la 23B.
- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și fac o pauză, în care o privesc și o văd cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.
Dintr-o dată, o văd cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.
Toți pasagerii mă privesc supărați. Toți se așteptau de la mine să o pun la punct, pe această femeie. Nu pot să stau să le explic că nu am voie să mă cert cu pasagerii și că nu aş fi făcut decât să pornesc o ceartă inutilă.
Ajung la căpitan și-l întreb dacă pot muta o persoană de la „economic”, la „business”, din motive rasiale.
Căpitanul îmi spune să procedez cum cred eu de cuviință, ca să rezolv situația.
Cuvintele lui „am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” mi-au adus un zâmbet pe buze. Deja mă simt mai bine și acum pot gestiona orice situație dificilă.
Cu acordul căpitanului, mă întorc la femeia isterică. Acum zâmbesc din toată inima și încep să vorbesc:
- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.
Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea.
Am lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, am continuat:
- Domnule … aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I ? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută.
Dintr-o dată, am fost luată prin surprindere de zeci de aplauze și țipete de bucurie din întregul avion. Toată lumea se bucura alături de negrul, căruia îi zărisem lacrimi în ochi.
P.S Întâmplare adevărată, petrecută pe data de 14 octombrie 1998.
Morala. Ulterior, compania aeriană le-a transmis următorul mesaj, angajaților săi: „Este posibil ca oamenii să uite ceea ce le-ai spus. Este posibil ca oamenii să uite ce ai făcut pentru ei. Însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă.”
Intelepciune
Fiul regelui David, copil fiind, se juca prin curtea palatului regal.
In timp ce se juca a observat ca din palat a iesit bijutierul palatului, foarte trist si apasat.
Solomon a observat tristetea de pe chipul bijutierului si l-a intrebat:
– De ce sunteti trist ?
- Cum sa nu fiu trist ? M-a chemat regele David, tatal dumitale, si mi-a spus sa-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel sa aiba doua insusiri:
-cand ma voi uita la el fiind trist inelul acesta sa ma bucure,
-si cand ma voi uita la el fiind bucuros sa ma intristeze.
Mi-a zis sa fac un asa inel ca ma plateste cat vreau eu, dar daca nu reusesc sa-l fac intr-o zi, unde-mi sunt picioarele, acolo-mi va fi capul.
Acuma cum poti sa faci un asa inel, care sa-ti schimbe pe loc bucuria in tristete si tristetea-n bucurie; te uiti la el si gata, te-ai transformat – asta e imposibil si inseamna ca mi-am pierdut viata.
Solomon, care era intelept inca din copilarie, i-a raspuns:
– O, e asa de simplu. Faceti-i tatalui meu un inel pe care scrieti „si asta va trece”.
De cate ori se va uita tatal meu cand e trist va vedea scris pe inel ca o sa treaca, si cand va fi tare vesel și se va uita la inel va sti ca toate veseliile pamantesti sunt trecatoare. Cand inelul va fi gata, veti fi platit regeste de tatal meu si el va fi multumit !
Adevarata dragoste

Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele.
Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor.
Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.
O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate ... El a spus:
-Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind pe loc ... Deseori ne vorbea de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.
Tânarul i-a înmânat pachetul.
-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.
Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de
tânar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si> o suma de bani pentru tablou.
-O, nu se poate asa ceva, domnule ... Toata viata nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau si numai dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere colectionate.
Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia, adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:
-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta ?
În sala s-a lasat linistea .... Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:
-Am venit sa vedem marile opere ! Sari peste aceasta piesa !...
Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Face cineva o oferta pentru acest portret ?... 100 ?... 200 ?...
Din sala, cineva a stigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret !... Ne-am adunat pentru picturile lui
Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri !...
Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie !...
Netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Fiul !... Fiul !... Îl vrea cineva pe fiul ?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:
-Dau eu 10 pentru acest portret ...
Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.
-Exista o oferta de 10 !... Cine da mai mult ?!... Da cineva 20 ?!...
Sala era în fierbere.
-Dati-i-l lui pentru 10 !...Sa trecem la maestri !...La maestri !...
Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:
-10, odata !... 10, de doua ori !... Si, lovind cu ciocanelul în masa:
-Adjudecat ! Vandut pentru 10.
Din fata, cineva a zbucnit:
-În sfârsit, putem trece la marea colectie !...
Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:
-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.
Rumoare în sala:
-Dar tablourile ?!...Cum ramâne cu maestrii ?!... Colectia ?!...
-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care
nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului ! Cine il ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta ! Omul care-l primeste pe fiul obtine tot !...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce. La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul ?!
Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...
Ca într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
(Ioan 3/ 16, Biblia Bartolomeu).
Aceasta este adevarata dragoste..
Minciuna cea înțeleaptă.
Ucenicul și cei doi bătrîni pustnici.

Un ucenic îngrijea de doi părinți pustnici, care erau departe unul de celălalt. Adeseori îi vizita la chiliile lor din pustie. Însă prin lucrarea vrăjmaşului, cei doi pustnici s-au supărat unul pe celălalt, ascultînd bîrfele unora care îi mai vizitau. Într-una din zile, mergînd ucenicul cel tînăr la unul din cei doi bătrîni pustnici cu cele de trebuință, bătrînul îl întreabă:
- Acum te vei duce și la avva Porfirie?
- Da, părinte, am să trec şi pe la dînsul să-i duc și lui câte ceva ...
- Auzi, dacă tot mergi pe la el, spune-i că sînt foarte supărat pe el și că e un nesimțit pentru ce vorbe a scos despre mine ...
- Bine, părinte, am să-i transmit.
Pleacă ucenicul și ajunge la celălalt pustnic. Acesta, după ce îl binecuvintează, îl întreabă pe ucenic:
- Ai fost și la avva Gherontie ?
- Am fost, părinte.
- Și ce mai face ?
- E bine, cu rugăciunile cuvioșiei tale ...
- Nu ți-a spus nimic să îmi transmiți ?
- A, ba da, era să uit ... A zis să vă transmit toate cele bune și că să vă rugați pentru el.
- Atît doar ?
- Nu, a mai zis și că sînteți cu mult mai bun decît el și foarte plăcut înaintea lui Dumnezeu, încît el nu e vrednic să vă spele nici picioarele ...
- Doamne, așa a zis despre mine ?!
- Întocmai, părinte.
- Spune-i că îmi cer iertare pentru tot ceea ce i-am greșit vreodată, că eu sînt un nemernic și un mare păcătos înaintea lui Dumnezeu și eu nu sînt vrednic să-i sărut picioarele lui cele sfinte...
- Bine, părinte, am să-i transmit.
După cîteva zile, ucenicul ajunge iar la cel dintîi pustnic.
- Ai fost la avva Porfirie ?
- Am fost, părinte.
- Și i-ai spus tot ceea ce am zis să îi transmiți din partea mea ?
- Întocmai, părinte.
- Păi și el ce a zis ?
- A zis că e un mare nemernic, că nu e vrednic să vă sărute picioarele ... că vrea să vă împăcați și că vă aşteaptă mîine la izvorul pe care îl cunoașteți amîndoi ...
- Vai, săracu', chiar așa a zis, ce frumos din partea lui că și-a recunoscut greșeala... spune-i că mîine, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne întîlnim la izvor...
Din nou pleacă ucenicul și, ajungînd la celălalt pustnic, îi spune:
- Să știi, avva, că acum vin de la avva Gherontie și a zis să îți transmit ceva.
- Ce anume ?
- A zis că mîine vrea să vă întîlniți la izvorul pe care îl cunoașteți amândoi, că vrea să vă ceară iertare pentru tot ceea ce v-a greșit vreodată.
- Așa o zis ? Doamne, cîtă smerenie are acest om, cu adevărat este un sfînt înaintea lui Dumnezeu ! Am să merg negreșit să mă întîlnesc mîine cu el.
Așa s-au petrecut lucrurile. Iar ucenicul privea de departe cum cei doi pustnici bătrîni alergau unul spre celălalt cu adîncă smerenie, căzînd fiecare cu capul pînă la pămînt înaintea celuilalt, făcînd metanie și cerîndu-şi fiecare iertare de la celălalt, îmbrățișîndu-se cu mare dragoste și cu lacrimi de bucurie fiecare. Iar ucenicul se umplea de o bucurie negrăită, dînd slavă lui Dumnezeu pentru că a ajutat ca totul să se termine cu bine.
Stînd însă mai mult de vorbă, cei doi pustnici, într-un sfîrșit, au înțeles fiecare cum de au ajuns ei acum să se întîlnească și cum că ucenicul prin „minciuna” lui cea înțeleaptă a reuşit să îi împace ... minunîndu-se fiecare de o așa lucrare duhovnicească. De aceea, au hotărît ca amîndoi, deşi erau mai în vîrstă, să-l considere pe ucenicul tînăr ca fiind starețul și povățuitorul lor duhovnicesc din ziua aceea, pentru că a știut să lucreze atît de înțelept pentru împăcarea lor și înțelegeau că o astfel de lucrare sfîntă nu putea fi decît de la Dumnezeu ințelegeau că adevărul se descoperă nu atît prin ceea ce spui, cît mai ales prin gîndul și intenția cu care spui și prin ceea ce reușeşti apoi să faci. Și nu reușeşti nimic să faci de la tine, ci doar cu Darul și cu ajutorul lui Dumnezeu.
Doar o mama poate sti
Cescuta de ceai
Intr-o zi, mama mea era plecata si tatal meu trebuia sa aiba grija de mine.
Aveam poate 2 sau 2 ani si jumatate.
Primisem cadou de curand un set de "cescute de ceai" si erau jucariile mele favorite.
Tata era in sufragerie si citea ziarele de seara cand eu i-am adus o cescuta de "ceai", care de fapt era doar apa.
Dupa cateva cesti de "ceai" si multe laude pentru un ceai asa de bun, mama s-a intors acasa.
Tata a i-a spus sa astepte si ea in sufragerie sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de "ceai", pentru ca eram "atat de draguta !"
Mama a asteptat si bineinteles ca eu am aparut in sufragerie cu inca o cescuta de "ceai" pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toata. Apoi i-a spus (cum doar o mama poate sti...): "Te-ai gandit oare ca singurul loc unde ea poate sa ajunga sa ia apa este toaleta ?"

Alte discuții în legătură

Diferenta intre "a avea" o religie si "a nu avea" trope_doi trope_doi M-am gandit la acest subiect citind status-ul utilizatoarei [b]gi_jane2[/b] (pentru care am tot respectul) din 23 Septembrie a.c.: [i]Daca oamenii sunt atat de ... (vezi toată discuția)
Monologul lui dumnezeu MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)
Despre ceea ce înseamnã o cale spiritualã.... rodica_post rodica_post Despre ceea ce înseamnă o cale spirituală.... Trecuse deja un timp de când Spiritul se afla printre oameni şi vorbea el în stânga – dreapta, ... (vezi toată discuția)