Hotararea CJCE in cauza C-411/05 privind conditiile tratamentului diferentiat pe criteriul varstei - legislatia muncii

Obiectivul, dedus din contextul general al unei reglementari nationale, de promovare a accesului la locuri de munca printr-o mai buna distribuire a acestora intre generatii, poate, in principiu, sa fie considerat ca justificand „in mod obiectiv si rezonabil”, „in cadrul dreptului national”, un tratament diferentiat bazat pe varsta, stipulat de statele membre.

Directiva 2000/78/CE a Consiliului vizeaza stabilirea unui cadru general pentru combaterea, in materie de ocupare a fortei de munca si de munca, a anumitor discriminari, printre care aceea fondata pe varsta. O diferenta de tratament intemeiata in mod direct pe varsta reprezinta, in principiu, o discriminare interzisa de dreptul comunitar. Totusi, directiva permite statelor membre sa prevada un astfel de tratament diferentiat si sa il considere nediscriminatoriu atunci cand acesta este justificat in mod obiectiv si rezonabil, in cadrul dreptului national, de un obiectiv legitim, in special de obiective legitime de politica a ocuparii fortei de munca si a pietei muncii. In plus, mijloacele de realizare a acestui obiectiv trebuie sa fie corespunzatoare si necesare.

Reglementarea spaniola considera ca fiind valabile clauzele de pensionare obligatorie care figureaza in conventii colective si care impun, ca unice conditii, ca lucratorul sa fi implinit limita de varsta - stabilita la 65 de ani - pentru pensionare si sa indeplineasca celelalte criterii in materie de securitate sociala pentru a avea dreptul la o pensie pentru limita de varsta de tip contributiv.

Domnul Palacios de la Villa a lucrat din 1981 in cadrul societatii Cortefiel in calitate de director responsabil cu organizarea. In 2005, Cortefiel i-a notificat acestuia incetarea contractului sau de munca pe motiv ca implinise varsta de pensionare obligatorie. La data notificarii, domnul Palcios de Villa incheiase perioadele de activitate necesare pentru a beneficia de o pensie pentru limita de varsta platita din fondurile asigurarii sociale si corespunzand nivelului de 100 % din baza proprie de cotizare.

Considerand ca respectiva notificare echivaleaza cu o concediere, domnul Palacios de la Villa a introdus o actiune in fata instantei spaniole, care a sesizat Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene cu mai multe intrebari preliminare privind interpretarea Directivei din 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca. 

In primul rand, Curtea subliniaza ca o reglementare nationala, potrivit careia faptul ca lucratorul implineste varsta stabilita pentru pensionarea obligatorie determina in mod automat incetarea raporturilor de munca ale persoanei respective, afecteaza durata raporturilor de munca incheiate intre lucrator si angajator precum si, in mod mai general, exercitarea de catre lucratorul respectiv a activitatii sale profesionale, impiedicand participarea viitoare a acestuia la viata activa. O reglementare de aceasta natura stabileste asadar norme privind „conditii de incadrare si de munca, inclusiv de concediere si de remunerare” in sensul directivei din 2000 si, prin urmare, intra in domeniul de aplicare al acesteia.

Curtea continua aratand ca o reglementare nationala de acest tip trebuie considerata ca impunand, in mod direct, un tratament mai putin favorabil lucratorilor care au implinit aceasta varsta in raport cu ansamblul celorlalte persoane in activitate. Prin urmare, o astfel de reglementare instituie o diferenta de tratament fondata pe varsta.

Apoi, Curtea analizeaza eventuala justificare a acestui tratament diferentiat.

Aceasta subliniaza ca reglementarea din dreptul spaniol a fost adoptata la cererea partenerilor sociali in cadrul unei politici nationale care vizeaza promovarea accesului la locuri de munca printr-o mai buna distribuire a acestora intre generatii. Faptul ca respectiva reglementare nu face referire in mod formal la un obiectiv de aceasta natura nu exclude in mod automat posibilitatea ca aceasta sa fie justificata.

Intr-adevar, Curtea considera ca alte elemente, deduse din contextul general al masurii respective, pot permite identificarea obiectivului pe care se intemeiaza aceasta din urma in scopul exercitarii unui control judiciar asupra justificarii sale.

Curtea deduce din contextul in care a fost adoptata reglementarea din dreptul spaniol ca aceasta vizeaza normalizarea pietei nationale a ocuparii fortei de munca, in special in scopul eliminarii somajului. Or, legitimitatea unui astfel de obiectiv de interes general nu poate fi pusa la indoiala in mod rational in raport cu directiva din 2000, precum si cu Tratatele UE si CE, promovarea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca reprezentand una dintre finalitatile urmarite atat de catre Uniunea Europeana, cat si de catre Comunitate.

Un astfel de obiectiv trebuie asadar, in principiu, sa fie considerat ca justificand „in mod obiectiv si rezonabil”, „in cadrul dreptului national”, dupa cum prevede directiva din 2000, un tratament diferentiat bazat pe varsta, stipulat de statele membre.
In sfarsit, Curtea aminteste ca, in stadiul actual al dreptului comunitar, statele membre, precum si, daca este cazul, partenerii sociali la nivel national dispun de o ampla marja de apreciere nu numai in alegerea urmaririi unui obiectiv determinat printre alte obiective in materie de politica sociala si de ocupare a fortei de munca, ci si in definirea masurilor susceptibile de a realiza acest obiectiv. Totusi, masurile nationale prevazute in acest context nu pot depasi ceea ce este „corespunzator si necesar” pentru atingerea obiectivului urmarit de statul membru respectiv. 

Or, nu pare irational ca autoritatile unui stat membru sa aprecieze ca pensionarea obligatorie, ca urmare a faptului ca lucratorul a implinit limita de varsta prevazuta, poate fi corespunzatoare si necesara pentru atingerea obiectivului legitim invocat in cadrul politicii nationale de ocupare a fortei de munca si constand in promovarea ocuparii integrale a fortei de munca prin favorizarea accesului la piata muncii.

In plus, respectiva masura nu poate fi privita ca aducand o atingere excesiva pretentiilor legitime ale lucratorilor pensionati obligatoriu datorita faptului ca au implinit limita de varsta prevazuta, atunci cand reglementarea nationala pertinenta nu se intemeiaza numai pe o anumita varsta, ci ia in considerare, de asemenea, imprejurarea ca persoanele interesate beneficiaza la sfarsitul carierei lor profesionale de o compensatie financiara prin acordarea unei pensii pentru limita de varsta, precum cea prevazuta de regimul spaniol, al carei nivel nu poate fi considerat ca fiind necorespunzator.

Prin urmare, Curtea considera ca o astfel de reglementare nu este incompatibila cu cerintele Directivei din 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca. 

___________________
Nota AvocatNet: 
Pentru mai multe informatii puteti vizualiza textul integral  al Hotararii CJCE in cauza C-411/05
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.