Astfel, unele instante de judecata au considerat ca, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art.2 alin.1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este inadmisibila. Procurorul general considera ca acest punct de vedere este in litera si spiritul legii. 

In acest sens, s-a retinut ca Legea nr.10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun.

Totodata, s-a apreciat ca, intrucat dispozitiile art. 6 alin.2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, arata ca „bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie”, rezulta ca actiunea in revendicare directa este inadmisibila.

S-a considerat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun nu poate fi admisa nici atunci cand persoanele indreptatite au urmat procedura administrativa obligatorie, prevazuta de dispozitiile Legii nr.10/2001, atat in situatiile in care aceasta procedura a fost finalizata, prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivata, cat si in situatia in care aceasta procedura nu a fost incheiata.


Alte instante, dimpotriva, au opinat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 este admisibila. 

S-a apreciat ca, desi potrivit art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii sau prin echivalent, aceasta nu poate avea alta semnificatie, decat aceea a pierderii beneficiului Legii nr.10/2001 de catre persoana indreptatita, iar acest efect nu poate fi extins asupra altor actiuni pe care aceasta le-ar putea promova in justitie, cum este si actiunea in revendicare.

Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a se bucura de masurile reparatorii speciale reglementate in cuprinsul acesteia, nu impiedica posibilitatea intentarii unei actiuni in revendicare de drept comun.

S-a mai sustinut ca Legea nr.10/2001, ca lege speciala in materia restituirilor, nu interzice sa se faca uz de mijloacele dreptului comun dar, cu observarea exacta a granitelor dintre norma generala si norma speciala, precum si eventuala lor interferenta.

De asemenea, s-a apreciat ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun este admisibila si atunci cand vizeaza imobile instrainate prin acte de dispozitie fostilor chiriasi, de catre unitatea detinatoare, caz in care trebuie sa se procedeze la compararea titlurilor de proprietate detinute de parti.

Instantele care au procedat in aceasta modalitate, au considerat ca efectele deposedarii unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului sau de proprietate, constau in pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinta pastrarii calitatii de proprietar, avuta la data preluarii, efect consacrat expres si prin dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Acest text care reproduce, in cuprinsul legii speciale, dispozitiile din dreptul comun, continute de art.480 din Codul civil, da vocatia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obtine recunoasterea acestui drept intr-o maniera pe care o considera adecvata finalitatii urmarite.

De altfel, Legea nr.10/2001, ca lege speciala, nu interzice a se face uz de mijloacele dreptului comun, iar actiunea in revendicare formulata potrivit dispozitiilor art.480 Cod civil este mijlocul procedural cel mai eficient.

Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr.10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a beneficia de masurile reparatorii reglementate in cuprinsul sau, nu poate constitui un fine de neprimire al actiunii in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun. 


Pentru mai multe informatii puteti vizualiza integral Recursul in interesul legii inaintat de Procurorul general