In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor de proprietate, ca urmare neexecutarii sentintei civile din data de 19 iunie 1998 a Judecatoriei Sectorului 1, Bucuresti, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren situat pe raza municipiului Bucuresti, datorita ocuparii acestuia de catre Regia Autonoma a Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat.

Curtea Europeana a considerat ca, in ceea ce priveste, situatia de fapt din aceasta cauza, RAPPS nu poate invoca inopozabilitatea hotararii judecatoresti mentionata mai sus, argumentand faptul ca nu a fost parte in procedura judiciara interna. 

De asemenea, Curtea a considerat ca justificarea intarzierii in executarea hotararii prin faptul ca situatia legala a bunului era incerta din cauza contestarii certificatului de mostenitor al reclamantilor nu poate fi admisa datorita faptului ca, in conditiile in care exista o anumita indoiala in privinta obiectului unei hotarari judecatoresti executorii, autoritatile trebuie sa actioneze cu celeritate in sensul stabilirii situatiei juridice a hotararii judecatoresti, in vederea executarii ulterioare a acesteia. 

In consecinta, Curtea a apreciat ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor, cauzata de neexecutarea intr-un interval de timp rezonabil a hotararii judecatoresti, a fost arbitrara si a atras incalcarea principiului legalitatii.

Prin urmare, CEDO a obligat statul roman la plata, catre fiecare reclamant, a sumei de 2.000 EUR, cu titlu de daune morale.