Hotararea CEDO in cauza Sfrijan impotriva Romaniei

In fapt, reclamanta Doina Sfrijan a cumparat in timpul casatoriei un apartament, impreuna cu sotul sau. Ulterior sotul reclamantei a introdus o actiune pentru desfacerea casatoriei si de partajare a bunurilor comune. Prin sentinta civila din 20 septembrie 1994, judecatoria a desfacut casatoria celor doi si a disjuns actiunea de partajare a bunurilor comune. Judecatoria a admis prin sentinta civila din 3 noiembrie 1998 si actiunea de partaj intentata de sotul reclamantei si a constatat ca reclamanta si sotul sau au o contributie egala la dobandirea bunurilor comune.

Impotriva sentintei judecatoriei din 3 noiembrie 1998, prin care s-au partajat bunurile comune, s-a declarat apel si recurs, statuandu-se in mod irevocabil prin decizia Curtii de Apel Bucuresti din 28 noiembrie 2001 ca reclamanta are o contributie mai mare la dobandirea bunurilor comune decat sotul sau. Astfel, reclamantei i-a fost atribuit apartamentul, fiind obligata la plata unei sulte catre sotul sau.

In timpul actiunii de partaj sotul reclamantei a vandut apartamentul, fara a avea acordul acesteia din urma. Reclamanta a introdus o actiune in anulare a acestui contract de vanzare cumparare si printr-o sentinta irevocabila a fost anulat acest din urma contract de vanzare-cumparare.

Impotriva sentintei irevocabile prin care s-au partajat bunurile comune a declarat recurs in anulare Procurorul General al Romaniei, care a fost admis printr-o decizie din 26 noiembrie 2003, de catre Curtea Suprema de Justitie. Instanta suprema a statuat ca este legala si temeinica decizia pronuntata in apel de Tribunalul Bucuresti in cadrul procesului de partaj, prin care apartamentul a fost atribuit sotului reclamantei.

Reclamanta a invocat in fata CEDO incalcarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Amintind jurisprudenta sa in cauzele Brumarescu si S.C. Masinexportimport SA, Curtea Europeana a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, aratand ca desfiintarea, de catre Curtea Suprema de Justitie, prin decizia din 28 noiembrie 2003, a unei sentinte civile irevocabile aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice si implicit dreptului reclamantei la un proces echitabil.

Curtea a respins, ca tardiv introdus, capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

In consecinta, Curtea a obligat statul sa asigure - la cererea reclamantei, adresata instantelor nationale - revizuirea hotararii CSJ, in temeiul art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila si sa-i plateasca suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.