In Monitorul Oficial Partea I nr. 833 din 05.12.2007 a fost publicata Decizia Inalte Curti de Casatie si Justitie nr. 22/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la consecintele nerespectarii cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Conform art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, „ in momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.”

Nulitate absoluta vs. Nulitate relativa

ICCJ a constat ca instantele de judecata nu aplica in mod unitar cerintele din actul normativ mentionat.

Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca nerespectarea de catre agentul constatator a obligatiei la care se refera art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare a contraventiei.

S-a motivat ca, din moment ce aceste dispozitii contin norme imperative, de ordine publica, ce rezulta atat din importanta institutiei juridice reglementate, cat si din forta probanta conferita de lege procesului-verbal de constatare a contraventiei, se impune ca nerespectarea lor sa fie sanctionata cu nulitatea absoluta a actului incheiat.

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca, atata vreme cat neindeplinirea de catre agentul constatator a obligatiei de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare nu se regaseste intre cazurile de nulitate absoluta strict si limitativ prevazute in cuprinsul art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie sa se considere ca o atare omisiune nu ar putea sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii.

Ca urmare, s-a decis ca pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei.

ICCJ a confirmat prin Decizia 22/2007 „ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legale incidente in materia ce face obiectul recursului in interesul legii.”