In fapt, reclamantul a invocat faptul ca, desi autoritatile competente au emis in favoarea sa un titlu de proprietate cu privire la o suprafata de teren, nu a putut intra in posesia acesteia intrucat un alt titlu de proprietate fusese emis anterior, pentru aceeasi suprafata de teren, in favoarea unor terti.

Curtea Europeana a considerat ca imposibilitatea, pentru reclamant, de a intra in posesia suprafetei de teren datorita emiterii, de catre autoritatile locale, a unui titlu de proprietate, pentru aceeasi suprafata de teren, in favoarea unor terti, reprezinta o ingerinta in dreptul reclamantului la respectul bunurilor sale. Curtea a retinut ca actiunile introduse de reclamant pentru revendicarea suprafetei de teren si pentru anularea titlului de proprietate emis in favoarea tertilor au fost respinse de catre instantele judecatoresti interne cu motivarea ca tertii beneficiau de un titlu de proprietate valid. De asemenea, Curtea a retinut ca reclamantul a fost privat, vreme de peste treisprezece ani, de terenul sau, fara sa fi beneficiat de o despagubire sau de un teren echivalent si ca autoritatile locale nu intreprins demersuri pentru a pune capat unei situatii de care sunt responsabile, respectiv emiterea a doua titluri de proprietate asupra aceleiasi suprafete de teren.

Curtea a hotarat ca partile vor formula observatiile lor cu privire la acordarea unei satisfactii echitabile, in temeiul articolului 41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si pozitia lor cu privire la o eventuala solutionare amiabila a cauzei, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii.