Hotararea CEDO in cauza Beian impotriva Romaniei

In fapt, reclamantul a invocat incalcarea articolului 4 din Conventie privind interzicerea sclaviei si a muncii fortate, care a fost respins de Curte ca fiind incompatibil ratione temporis cu dispozitiile Conventiei.

De asemenea, reclamantul s-a plans de refuzul autoritatilor romane de a-i acorda drepturile prevazute de legea nr. 309/2002 pentru munca obligatorie efectuata in timpul serviciului militar. Reclamantul s-a plans, de asemenea, de faptul ca este victima unei discriminari avand in vedere ca situatia sa este similara velei in care s-au aflat alte persoane carora instantele interne si Inalta Curte de Casatie si Justitie le-a recunoscut aceste drepturi. In plus, fata de jurisprudenta divergenta a instantelor in materie, reclamantul a invocat si incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul nerespectarii principiului securitatii raporturilor juridice, precum si sub aspectul independentei si impartialitatii instantelor.

In cauza, Curtea a constat la data judecarii cauzei, in anul 2004, a existat o jurisprudenta neunitara in aplicarea legii nr. 309/2002 atat la nivel national cat si la nivelul instantei supreme, reamintind ca, desi divergentele de jurisprudenta sunt inerente oricarui sistem de drept, totusi, instantei supreme ii revine rolul de a regla aceste contradictii.

Astfel, instanta europeana a statuat ca, divergentele de jurisprudenta s-au datorat instantei supreme, iar faptul ca aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instante, este contrar principiului sigurantei raporturilor civile care reprezinta unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Sub aspectul independentei si impartialitatii instantelor, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze daca in cauza a existat incalcarea articolului 6 din Conventie.

In plus, Curtea vazand ca in alte cauze similare instanta suprema a acordat altor persoane drepturile prevazute de legea 309/2002, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o «speranta legitima» de a obtine recunoasterea creantei sale. In concluzie, fata de divergentele din jurisprudenta existente la nivelul instantei supreme, si subliniind ca articolul 14 din Conventie are caracter exemplificativ, iar nu limitativ, a constatat incalcarea si articolului 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventie.

In consecinta, CEDO a obligat statul roman la plata sumei de 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu material si moral.