Evaluarea daunelor in materie comerciala

Cu toate acestea materia dreptului comercial a constituit de multe ori prilej pentru legiuitor de a deroga de la dreptul comun astfel ca daca la nivel principial lucrurile sunt identice, o analiza de amanunt poate ilustra numeroase deosebiri. 

Toate acestea se datoreaza si caracterului relatiilor comerciale care presupun mai multa celeritate, profesionalism, obligatii cu termene fixe de scadeta relationate cu alte asemenea obligatii astfel ca intreruperea acestui lant cauzal prin neexecutarea obligatiei la termen poate avea consecinte mult mai grave decat in dreptul civil putand echivala de multe ori pierderi financiare uriase, plata de penalitati considerabile ori chiar cu falimentul unei societati comerciale.

In ceea ce ne priveste, vom insista in prezentul demers numai asupra regulilor derogatorii de la dreptul comun, aplicabile celor trei forme de evaluare a daunelor in materie comerciala dar vom accentua in cazul evaluarii judiciare, care pastreaza cele mai multe dintre regulile de drept civil, acele aspecte care sunt menite a argumenta opinia noastra.

Constituie surse pentru dreptul comercial in aceasta materie, Codul civil, Codul comercial dar si cateva legi speciale si anume O.G. nr.9 din 21 ianuarie 2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti¹ modificata si completata prin Legea nr.356 din 6 iunie 2002 pentru aprobarea O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti² precum si Legea 422/2002 privind stabilirea dobanzii de referinta de catre Banca Nationala a Romaniei³ .

a. Evaluarea judiciara
Evaluarea judiciara a daunelor in materie comerciala se realizeaza de catre instanta de judecata, singura in masura sa aprecieze asupra cuantumului lor plecand de la dispozitiile cu caracter de drept comun⁴ din Codul civil. Astfel, art.1084 din Codul civil vorbeste despre principiul reparatiei integrale a prejudiciului, acesta reparatie urmand sa acopere atat pierderea efectiv suferita cat si beneficiul nerealizat de catre parte ca urmare a neexecutarii obligatiei asumate de cealalta parte.

Acest ultim aspect este cu atat mai important daca avem in vedere tocmai ratiunile pe care le-am enuntat mai sus si anume relationarea dintre obligatiile comerciale si uneori dependenta lor in privinta executarii si consecintele similare unui joc de domino pe care o astfel de neexecutare le poate avea, astfel ca acordarea de catre instanta a beneficiului nerealizat este apta sa acopere paguba efectiv suferita. 

In plus instanta va avea in vedere la calucul daunelor si regula potrivit careia vor fi reparate numai daunele previzibile la data incheierii contractului cu exceptia situatiei in care se constata dolul debitorului⁵ si reparatia va privi numai prejudiciul direct cu respectarea dispozitiilor cuprinse in art.1086/Cod civil potrivit carora: „chiar in cazul in care neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului, daunele interese nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”.

b. Evaluarea conventionala 

In ceea ce priveste evaluarea conventionala⁶ a daunelor in materie comerciala sau raspunderea sub forma penalitatilor⁷ exista si aici cateva reguli derogatorii de la dreptul comun. 

Daca in privinta caracterului de conventie a clauzei penale lucrurile sunt clare, adica aceasta nu va fi operanta decat in cazul in care a fost stipulata in contractul incheiat de parti sau partile au incheiat un contract distinct in care au prevazut plata acestor penalitati, in cuantumul prevazut de acestea, cu exceptia situatiei in care este posibila reducerea clauzei penale de catre instanta de judecata⁸ iar pentru obtinerea penalitatilor nu este necesara punerea in intarziere si nici dovada prejudiciului produs problemele care s-au ivit au fost legate de intrebarea daca pot fi cumulate aceste penalitati cu eventuale despagubiri in cazul in care prejudiciul cauzat nu este acoperit prin plata penalitatilor prevazute de parti. 

Opiniile doctrinei au avut ca sursa, in principal, existenta unui act normativ care a alimentat aceste discutii si anume Legea nr.76/1992, act normativ ce este abrogat in prezent, si care prevedea posibilitatea ca despagubirile sa fie cumulate cu penalitatile prevazute in contract. 

In ceea ce ne priveste consideram ca solutia oferita in dreptul civil, potrivit careia este imposibila o atare cumulare, nu este potrivita in materie comerciala. Ratiunea pentru care nu putem sa vorbim de identitate se datoreaza tocmai specificului raporturilor comerciale si a consecintelor pe care neexecutarea obligatiilor de natura comerciala le implica. 

In plus, este posibil ca partile sa nu fi putut sa prevada la momentul incheierii contractului toate posibilele prejudicii iar consecintele produse prin neexecutare sa fie atat de imporatnte incat repararea sub forma penalitatilor contractuale sa fie insuficienta si chiar derizorie. 

Cu toate acestea, in lipsa unui text legal expres si datorita abrogarii actului normativ mentionat, vointa legiuitorului este in sensul respectarii regulilor din materie civila si in dreptul comercial si imposibilitatea cumularii celor doua categorii de despagubiri⁹ . Astfel, de cate ori este incalcata o obligatie contractuala iar in contract partile au prevazut penalitati acestea vor fi echivalentul prejudiciului suferit chiar daca prejudiciul este superior valorii penalitatilor stipulate. 

Un alt aspect pe care il mentionam se refera la posibilitatea in care partile au prevazut esalonarea datoriilor si cand se apreciaza ca penalitatile nu mai sunt datorate, cu exceptia situatiei in care partile au convenit altfel¹⁰.

c. Evaluarea legala 

Asa cum aratam evaluarea legala este facuta de catre legiuitor, ea vizeza numai acele obligatii evaluabile in bani iar despagubirile stabilite in acest mod sunt incompatibile cu acordarea penalitatilor contractuale sau a despagubirilor judiciare. 

Sursa legala incidenta este O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale modificata si completata prin Legea nr.356/2002 acte normative care stabilesc un cuantum diferentiat al acesteia, dupa cum suntem in prezenta neexecutarii unei obligatii comerciale sau a unei obligatii civile, avand ca si constanta cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei.
 
In plus, mai mentionam si Legea nr.422/2002 privind stabilirea dobanzii de referinta de catre Banca Nationala a Romaniei, act normativ in temeiul caruia Banca Nationala a Romaniei emite lunar circulare prin intermediul carora stabileste cuantumul dobanzii sale de referinta. 

In materie comerciala¹¹ legiuitorul a stabilit ca dobanda legala este la nivelul oficial al dobanzii de referinta anuntat de BNR la inceputul lunii ianuarie, pentru semestrul I si inceputul lunii iulie pentru semestrul al II-lea. 

Din punct de vedere practic, BNR procedeaza la emiterea unei circulare care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, lunar, prin care anunta nivelul dobanzii de referinta valabil pentru luna in curs, insa in ceea ce priveste dobanda legala, potrivit dispozitiilor O.G. nr.9/2000 cu modificarile ulterioare, vor prezenta relevanta pentru evaluarea legala a daunelor in materie comerciala, pentru un an calendaristic, numai circularele BNR ce stabilesc dobanda pe lunile ianuarie si iulie. 

In cazul in care se solicita dobanda legala calculul acesteia se va realiza cu formula: dobanda legala= debitul X rata dobanzii BNR X numarul de zile de intarziere impartit la 360. 

__________________

¹Publicatã în M.Of., nr.26 din 25 ianuarie 2000.
²Publicatã în M.Of. nr. 425 din 18 iunie 2002.
³Publicatã în M.Of. nr.497 din 10 iulie 2002.
⁴C. Jugastru, Drept civil. Obligaþii, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, p.215-216.
⁵Idem.
⁶A se vedea, G. Bâldea, Clauza penalã, expresie a rãspunderii contractuale, în Dreptul nr.2/2000, p.44-52.
⁷S.D. Cãrpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, Bucureºti, 2002, p.449.
⁸Aspect regasit în special în litigiile soluþionate pe calea arbitrajului. A se vedea pentru amãnunte, S. Angheni, Consideraþii teoretice ºi prectice privind reductibilitatea clauzei penale în dreptul român ºi în dreptul comparat, în R.D.C. nr.6/2001, p.59-61.
⁹ A se vedea pentru amanunte, M. Dumitru, Evaluarea daunelor-interese în materie comercialã, publicatã în limba englezã în Volumul Conferinþei Internaþionale „Statul ºi dreptul – Mutaþii instituþionale contemporane” si in limba romana în Revista AULB nr.2/2007. 
¹⁰S.D. Cãrpenaru, op. cit., p.450.
¹¹ In materie civila legiuitorul stabileste o dobanda legala echivalenta cu dobanda de referinta a BNR diminuata cu 20%.