Hotararea in cauza C-33/07 privind restrictiile la dreptul de libera circulatie al romanilor

Aceasta conduita trebuie sa reprezinte o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. 

Domnul Jipa a parasit Romania la 10 septembrie 2006 pentru a se deplasa in Belgia. La 26 noiembrie 2006, deoarece se afla in situatie de „sedere ilegala” pe teritoriul acestui stat membru, a fost returnat in Romania in temeiul unui acord de readmisie¹ semnat intre cele doua tari. 

Tribunalul Dambovita a fost sesizat cu o cerere formulata de Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti, de dispunere a unei masuri prin care sa i se interzica domnului Jipa sa calatoreasca in Belgia pe o perioada de pana la trei ani. 

In aceste circumstante, Tribunalul Dambovita solicita Curtii sa stabileasca daca dreptul comunitar si in special Directiva privind dreptul cetatenilor Uniunii la libera circulatie si sedere pe teritoriul Uniunii Europene² se opune legislatiei romanesti care permite restrangerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, in special pentru motivul ca se afla acolo in situatie de „sedere ilegala”. 

Curtea arata mai intai ca, in calitate de resortisant roman, domnul Jipa se bucura de statutul de cetatean al Uniunii si, prin urmare, poate sa se prevaleze de drepturile aferente unui astfel de statut, inclusiv fata de statul membru de origine. Curtea aminteste ca dreptul de libera circulatie cuprinde atat dreptul pentru cetatenii Uniunii care detin carti de identitate valabile sau pasapoarte valabile de a intra pe teritoriul unui alt stat membru decat cel de origine, cat si dreptul de a parasi acest stat membru.

Totusi, acest drept nu este neconditionat, ci poate fi supus unor limitari si conditii prevazute prin tratat, in special pentru motive de ordine publica sau de siguranta publica. Curtea aminteste ca statele membre sunt competente sa stabileasca, in conformitate cu nevoile lor nationale, cerintele de ordine publica si de siguranta publica. Cu toate acestea, in contextul comunitar, cerintele respective trebuie interpretate in mod strict, astfel incat sfera lor sa nu poata fi stabilita unilateral de fiecare stat membru, fara exercitarea unui control din partea institutiilor Comunitatii Europene. 

Curtea adauga ca o astfel de incadrare implica in special faptul ca, pentru a fi justificate, masurile luate din motive de ordine publica sau de siguranta publica trebuie sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza, neputand fi acceptate justificari care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de consideratii de preventie generala. Curtea precizeaza ca o masura restrictiva trebuie adoptata in lumina unor consideratii care tin de protectia ordinii publice sau a sigurantei publice a statului membru care adopta masura respectiva. 

Asadar, aceasta nu s-ar putea intemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru in scopul de a justifica o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acestui din urma stat. Totusi, aceasta consideratie nu exclude posibilitatea ca astfel de motive sa fie luate in considerare in cadrul aprecierii efectuate de catre autoritatile nationale competente sa adopte masura de restrangere a liberei circulatii. 

Amintind totodata ca revine instantei de trimitere sarcina de a efectua verificarile necesare, Curtea arata, in speta, ca autoritatile romane par a se intemeia numai pe masura de returnare, lipsind orice apreciere specifica a conduitei domnului Jipa si orice referire la vreo amenintare pe care aceasta ar constitui-o pentru ordinea publica sau pentru siguranta publica. 

Curtea concluzioneaza ca dreptul comunitar nu se opune unei reglementari nationale care permite restrangerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, in special pentru motivul ca se afla acolo in situatie de „sedere ilegala”, cu conditia indeplinirii anumitor cerinte. 

Pe de o parte, conduita acestui resortisant trebuie sa reprezinte o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Pe de alta parte, este necesar ca masura restrictiva avuta in vedere sa fie apta sa garanteze realizarea obiectivului pe care il urmareste si sa nu depaseasca cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. 

Curtea adauga ca revine instantei de trimitere sarcina sa verifice daca acesta este cazul in cauza cu a carei solutionare este sesizata. 

Textul integral al Hotararii este disponibil aici. _____________

¹ Acordul din 1995 dintre Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Guvernele Regatului Belgiei, Marelui Ducat al Luxemburgului si Regatului Tarilor de Jos, pe de alta parte, privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala. 

²Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora (JO L 158, p. 77, si rectificarea, JO L 229, p. 35, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56).