Londra, avocatura rezista! 

La inceputul lunii iulie, cotidianul, portal de informatie juridica, law.com anunta ca avocatura din Londra se plaseaza pe locul trei in topul profesiilor cele mai bine platite. 

Un avocat londonez obisnuit castiga anual 1,13 milioane de dolari pe an, inaintea lor situandu-se traderii (brokerii) si bancherii.
Studiul realizat de o echipa de specialisti din Londra ( The Route City Wealth Club) arata ca bonusurile din domeniul legal pot ajunge la 32% din venitul anual, pe cand traderii din Londra pot obtine chiar si 82% bonusuri din venitul anual. 

Avocatii cu varste cuprinse intre 36 si 40 de ani pot aduce, anual, in casele lor, cate 1,2 milioane de dolari, iar cu cat inainteaza in experienta profesionala pot atinge si pragul de 19,8 milioane de dolari pe an. 

Directorul general al The Route, Mark Worrall, a subliniat faptul ca avocatii tineri sunt foarte motivati sa atinga bonusuri cat mai mari. Motivatia lor este ca se gandesc sa se pensioneze cat mai repede, la 45-50 de ani pentru a se bucura de veniturile realizate. Specialistul afirma ca este totusi necesar ca ei sa stie sa isi administreze foarte bine veniturile, caci pe cat de repede le-au castigat, pe atat de repede le pot pierde. 

Avocatura pe meleaguri romanesti 


Ironic cum, la numai cateva ore de calatorit cu avionul, viata avocatilor poate sa fie atat de banoasa. Pentru ca, pentru a sublinia actualitatea romaneasca, imi permit sa citez Ziarul Financiar care spunea ca renumita firma NNDKP, cea mai mare casa de avocatura de pe piata locala, avand peste 100 de avocati, a avut venituri de aproximativ 12, 6 milioane de euro, incasate in 2007. O casa de avocatura. Si ca sa raman in zona cifrelor si sa ma folosesc de un argument total deplasat, mentionez ca Londra se afla la 2590 km departare de Bucuresti. O justificare kilometrica a diferentelor de venituri care ar putea sa ramana singurul argument valabil. 

Pot sublinia ca tinerii avocati din Londra sunt cei la 35 de ani, nu cum vedem adeseori avocati abia veniti de pe bancile facultatii, majoritatea din  Bucuresti, care au pretentii foarte ridicate. Imi place sa cred ca sunt multi dintre ei care au constiinta propriilor puteri si ca sunt vrednici sa obtina venituri foarte ridicate. Insa, cand de multe ori tinerilor stagiari le este greu sa citeasca pentru a-si pregati propriile dosare, e normal ca Londra sa fie atat de departe de noi. 

Sa fie oare numai distanta de vina ? Sa fie oare problemele cu care se confrunta avocatii din Baroul Bucuresti ? Sunt numai intrebari retorice, pentu ca acei care au avut ocazia sa se confrunte cu sistemul legal englezesc au avut mai intai de infruntat un sistem de munca mult mai diferit. Si, desigur, superior. Inca mai tin la optimismul meu si imi place sa cred ca tinerilor avocati romani nu le trebuie neaparat un stagiu in vreo tara straina, ci, mai degraba, putere de lupta, constiinta propriilor puteri si dorinta de a schimba lucrurile – in bine !