Principiile generale aplicabile raportului dintre dreptul comunitar al concurentei si dreptul national (romanesc) al concurentei

1. Resurse legale

Aceste schimbari economice au fost sursa de aparitie a numerose sisteme legale de dreptul concurentei existand astazi la nivel mondial peste o suta astfel de sisteme si cazand sub incidenta reglementarilor acestora domenii care anterior au apartinut monopolului statelor, precum: telecomunicatiile, energia, transportul, serviciile de televiziune ori cele postale, ori chiar profesiile liberale si sportul¹.

La nivelul continentului european specificul acestui domeniu este dat de existenta unor multiple sisteme nationale de reglementare a problemei concurentei dar si de prezenta unui sistem comunitar in materie, care vine sa se suprapuna celor nationale incercand o uniformizare a principiilor aplicabile, dar nu numai. In aceste conditii, respectiv existenta unei legislatii nationale si a unei legislatii comunitare care reglementeaza aceeasi materie, se pune problema stabilirii raportului dintre cele doua corpuri de drept pozitiv.

Astfel, in dreptul comunitar, problema concurentei constituie obiect de reglementare in Tratatul CE si in Regulamentul CE/139/2004 privind controlul concentrarilor economice intre intreprinderi, insa se impune de la inceput distinctia intre obligatiile impuse de dreptul comunitar al concurentei statelor ori societatilor publice si respectiv, cele impuse intreprinderilor sau societatilor comerciale cu capital privat.

Distinctia este importanta pentru ca sursele din care provin astfel de obligatii sunt distincte dar si pentru faptul ca efectele si destinatarii sunt deosebiti.

Intreprinderile (societatile comerciale) private au ca si sursa legale in domeniu in principal doua texte din Tratatul CE (art.81 si art.82) si Regulamentul CE/139/2004 privind controlul concentrarilor economice intre intreprinderi² , situatie in care se mai vorbeste in doctrina despre cei trei piloni ai dreptului concurentei la nivel comunitar. Art.81 si art.82 reglementeaza problema intelegerilor anti-trust (concertate) si a abuzului de pozitie dominanta iar Regulamentul CE/139/04 problema controlului fuziunilor intreprinderilor la nivelul comunitatii.

In ceea ce priveste intreprinderile (societatile) publice sau cele constituind monopol al statului, regulile de dreptul concurentei se adreseaza statelor membre si sunt cele reglementate de art.86 din Tratatul CE, cele din art.87 din Tratatul CE vizand problema ajutoarelor de stat si art.10.2 din Tratatul CE care consacra legal principiul loialitatii³ in dreptul comunitar cu forma specifica pe care acesta o imbraca in dreptul concurentei si anume obligatia statelor de a nu promova/sustine intelegerile reatrictive ale intreprinderilor.

Sub denumirea de practici anticoncurentiale legea romana, Legea nr.21/1996 privind concurenta⁴ in materie reglementeaza: intelegerile anti-trust (concertate), abuzul de pozitia dominanta si controlul concentrarile economice, in timp ce legislatia comunitara in materie vorbeste despre practici anti-trust si reglementeaza sub aceasta denumire: intelegerile concertate, abuzul de pozitia dominanta si controlul fuziunilor.

2. Principii aplicabile

Am considerat drept principii aplicabile dreptului concurentei urmatoarele:

2.1. Libera concurenta constituie un principiu de baza al constructiei economice europene in conditiile in care art.2 din Tratatul CE dispune: „Statele membre si Comunitatea actioneaza respectand principiul economiei de piata libere, cu o libera concurenta si in care resursele vor fi folosite in mod rational” iar la nivel national remarcam instituirea aceluiasi principiu dar si a unui alt principiu de baza la nivel comunitar si anume acela al primatului bunastarii consumatorului. Astfel, art.1 din Legea nr.21/1996 stabileste: „Prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor”.

2.2. Principiul efectului direct al legislatiei comunitare primare a fost consacrat pe cale jurisprudentiala inca din anii 60 prin intermediul deciziei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (la acea data) data in Cauza Van Gend & Loos [1963]. Efectul direct al dreptului comunitar primar semnifica aptitudinea acestuia de a putea institui drepturi si obligatii in sarcina statelor membre si a particularilor si nu trebuie facuta confuzie intre acesta si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, adica acele situatii in care unele norme de drept comuniar pot fi aplicate direct (nemijlocit) de catre instantele sau administratia nationala fara a mai fi necesara transpunerea lor in dreptul intern. Distinctia este importanta deoarece nu orice norma cu efect direct este in mod obligatoriu si direct aplicabila dar orice norma direct aplicabila are un efect direct.

2.3. Principiul suprematiei dreptului comunitar consacrat in decizii precum cele din Cauzele Costa v. ENEL [1964] si Cauza Simmenthal II [1977] vizeza prioritatea de aplicare a dreptului comunitar atunci cand acesta intra in contradictie/conflict cu vreo prevedere din dreptul national, fara ca acest lucru sa semnifice inexistenta dreptului national ci se da doar efect principiului prioritatii de aplicare a dreptului comnuitar.

In plus, ca si o consecinta a principiului loialitatii statelor membre fata de Comunitate (art.10/Tratatul CE) si a principiului efectivitatii dreptului comunitar, statele membre au obligatia de a abroga sau amenda legislatia nationala contrara dreptului comunitar⁵.

In dreptul concurentei acest principiu este incident numai in cazul acordurilor, deciziilor si practicilor concentrtate (art.81) si a abuzului de pozitia dominanta (art.82), nu si in cazul controlului fuziunilor.

2.4. Rolul deciziilor (hotararilor) preliminare ale Curtii Europene de Justitie (CEJ). In temeiul art.234 din Tratatul CE Curtea Europeana de Justitie are competenta, in scopul de a asigura aplicarea uniforma a dreptului comunitar de catre instantele nationale, de a da hotarari preliminare in ceea ce priveste: interpretarea Tratatului CE, validitatea si interpretarea actelor institutiilor Comunitatii sau interpretarea statutelor organelor stabilite de catre Consiliu. Ori de cate ori o instanta nationala considera necesar a cunoaste o astfel de intrepretare, in scopul de a solutiona un litigiu aflat in fata sa, se poate adresa Curtii Europene de Justitie pentru o hotarare preliminara.

2.5. Principiul teritorialitatii este consacrat de legea romana in materie, la art.2 alin.3 in urmatorii termeni: „Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor prevazute la alin.1, cand sunt savarsite pe teritoriul Romaniei...”.

2.6. Doctrina efectelor a fost consacrata de dreptul comunitar al concurentei dar o gasim cu acelasi continut si in dreptul german in materie, si chiar si in legea romana a concurentei. Aceasta doctrina, conceputa ca o exceptie de la principiul teritorialitatii, a fost formulata de dreptul german in urmatorii termeni: „Acest act se va aplica intelegerilor anti-competitive care au un efect ce cade sub incidenta acestui act, chiar daca au fost cauzate in afara sferei sale de aplicabilitate”⁶ iar in dreptul romanesc in materie caracterul de exceptie de la principiul teritorialitatii este cu atat mai evident cu cat reglemenentarea se face in textul aceluiasi articol, respectiv art.2 alin.3 in urmatorii termeni: „Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor prevazute la alin.1 ... si celor savarsite in afara teritoriului tarii, atunci cand produc efecte pe teritoriul Romaniei”. Doctrina are marele avantaj de a putea extinde efectele legii si acolo unde doar efectele incalcarii dreptului concurentei sunt cele care cad sub incidenta ei.

2.7. Existenta unor reguli specifice pentru fiecare dintre practicile considerate anti-trust. Asa cum aratam practicile considerate anti-trust sau care pun in pericol libera concurenta la nivel comunitar, si nu numai, sunt: acordurile, deciziile si practicile concertate (art.81); abuzurile de pozitia dominanta (art.82) si controlul fuziunilor (Regulamentul CE/136/2004.
Fiecare dintre acestea constituie un pilon distinct al dreptului concurentei si beneficiaza de aplicabilitatea regulilor generale enuntate mai sus dar si de o serie de dispozitii specifice fiecareia. De pilda, pe langa regula generala a aplicabilitatii directe a dispozitiilor de legislatie comunitara primara care este valabila in toate cele trei cazuri, in cazul practicilor concertate vorbim despre criteriul relevantei intracomunitare, de exemplu, in cazul abuzului de pozitia dominanta despre combinarea criteriilor obiectiv si a celui subiectiv in aprecierea pozitiei dominante a unei intreprinderi, stiut fiind faptul ca simpla pozitie dominanta a acesteia pe piata comunitara nu este prin ea insasi ilicita ci vor putea fi calificate in acest mod numai acele actiuni ale societatii din cauza carora concurenta este redusa, este impiedicata sau incalcata. Un alt exemplu pe care il consideram relevant este acela al aplicabilitatii dreptului national si a celui comunitar in cazul acordurilor, deciziilor si practicilor concertate (art.81) si abuzurilor de pozitie dominanta (art.82) unde regula este aceea a aplicarii simultane a dreptului national si celui comunitar cu respectarea principiului suprematiei dreptului comunitar – daca respectivele practici sunt apte a afecta comertul dintre statele membre – in timp ce in cazul controlului fuziunilor se va aplica regula one stop shop sau aplicarea exclusiva fie a dreptului national in materie, fie a dreptului comunitar incident; un alt exemplu poate fi si acela care confera statelor posibilitatea de a reglementa mai strict numai in aria de incidenta a art.81/CE, nu si a art.82/CE.


____________
¹A se vedea pentru amanunte, R. Wish, Competition Law, 5th edition, London, 2003, p.1-29.
²Problema controlului fuziunilor sau a controlului concentrarilor economice a mai constituit obiect de reglementare anterior acestui regulament de: Regulamentul 4064/89/CEE privind controlul fuziunilor elaborat de Consiliu in 1989 iar ulterior modificat prin Regulamentul 1310/97.
³Art.10 Tratatul EC: „Statele membre vor lua toate masurile adecvate ... pentru a asigura indeplinirea obligatiilor care rezulta din prezentul Tratat ... ele se vor abtine de la orice masura care ar putea pune in pericol atingerea obiectivelor prezentului Tratat ...”
⁴Publicata initial in M. Of. nr.88 din 30 aprilie 1996 completata si modificata prin Legea nr.538/25 noiembrie 2004, Legea nr.184/17 mai 2004 si O.U.G. nr.121/4 decembrie 2003.
⁵Cauza Comisia c/Frantei, C. C-303/86.
⁶§130 II GWB (Gesetz gegen Wettbewerbsbeschränkungen).