Constitutia Europeana text integral in limba romana

Avocatnet.ro va prezinta mai jos, prin bunavointa Ministerului Afacerilor Externe, textul integral, in limba romana, al nou-adoptatei Constitutii Europene. Textul este preluat, cu aprobarea Ministerului de Externe, de pe websiteul www.mae.ro.

Preambulul Tratatului

Inspirându-se din mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale ale drepturilor inviolabile si inalienabile ale omului, democratiei, egalitatii, libertatii si statului de drept;

Convinsi ca Europa reunita de acum încolo intentioneaza sa continue pe aceasta traiectorie de civilizatie, de progres si de prosperitate, pentru binele tuturor locuitorilor sai, inclusiv cei mai fragili si mai defavorizati; ca doreste sa ramâna un continent deschis la cultura, cunoastere si progres social; si ca doreste sa aprofundeze caracterul democratic si transparent al vietii sale publice si sa actioneze în favoarea pacii, justitiei si solidaritatii în lume;

Încredintati ca popoarele Europei, ramânând mândre de identitatea lor si de istoria nationala, sunt decise sa depaseasca vechile divizari si, din ce în ce mai unite, sa-si faureasca un destin comun;

Convinsi ca, „unita în diversitate”, Europa le ofera cele mai bune sanse de a continua, cu respectarea drepturilor fiecaruia si cu constiinta raspunderii fata de generatiile viitoare ale planetei, marea aventura care îsi gaseste aici un spatiu privilegiat de speranta umana;

Hotarâti sa continue opera înfaptuita în cadrul Tratatelor instituind Comunitatile Europene si Tratatului Uniunii Europene, prin asigurarea continuitatii acquis-ului comunitar;

Recunoscatori membrilor Conventiei Europene pentru contributia lor la elaborarea prezentei Constitutii în numele cetatenelor si cetatenilor si al statelor Europei, [...]

Au desemnat ca plenipotentiari:
(lista)

care, dupa ce au facut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub forma valabila si în forma cuvenita, convin cu privire la dispozitiile care urmeaza:

Titlul I „Definirea si obiectivele Uniunii”

Articolul I-1: „Instituirea unei Uniuni”

1. Inspirata de dorinta cetatenelor si cetatenilor, si a statelor Europei de a construi un viitor comun, prezenta Constitutie instituie Uniunea Europeana, careia statele membre îi confera competente pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordoneaza politicile statelor membre pentru atingerea acestor obiective si exercita prin metoda comunitara competentele ce i-au fost transferate de catre acestea.
2. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze în comun.

Articolul I-3: „Obiectivele Uniunii”

1. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale.
2. Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata.
3. Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizând ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un înalt nivel de protectie si de îmbunatatire a calitatii mediului.
Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic. Combate excluderea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea între femei si barbati, solidaritatea între generatii si protectia drepturilor copilului. Promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea între statele membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la pastrarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.
4. În relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale. Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc între popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, în special ale copilului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, în special la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.
5. Aceste obiective sunt duse mai departe prin mijloace adecvate, în functie de competentele conferite Uniunii prin prezenta Constitutie.

Articolul I-4: „Libertatile fundamentale si nediscriminarea”

1. Libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire sunt garantate de catre Uniune si în cadrul acesteia, conform dispozitiilor prezentei Constitutii.
2. În domeniul de aplicare a prezentei Constitutii si fara sa aduca atingere dispozitiilor specifice prevazute de aceasta, este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate.

Articolul I-5: „Relatiile dintre Uniune ti Statele membre”

1. Uniunea respecta identitatea nationala a statelor sale membre în ceea ce priveste structurile lor fundamentale politice si constitutionale, inclusiv în ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Respecta functiile esentiale ale statului, în special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului, la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne.
2. În temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se asista reciproc în îndeplinirea misiunilor ce decurg din Constitutie. Statele membre iau toate masurile generale sau specifice necesare asigurarii executarii obligatiilor ce decurg din Constitutie sau din actele institutiilor Uniunii. Statele membre faciliteaza îndeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor enuntate în Constitutie.

Articolul I-6: „Dreptul Uniunii”

Constitutia si dreptul adoptat de catre institutiile Uniunii în exercitarea competentelor ce iaufost conferite acesteia au prioritate fata de dreptul statelor membre.

Articolul I-7: „Personalitatea juridica”

Uniunea are personalitate juridica.

Articolul I-8: „Însemnele Uniunii”

Însemnele Uniunii Drapelul Uniunii reprezinta un cerc cu douasprezece stele aurii pe fond albastru.
Imnul Uniunii este extras din „Oda Bucuriei”
din Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven.
Deviza Uniunii este: Unita în diversitate.
Moneda Uniunii este euro.
La 9 mai se sarbatoreste în întreaga Uniune ziua Europei.

Articolul I-9: „Drepturile fundamentale”

1. Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate în Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II a prezentei Constitutii.
2. Uniunea va adera la Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aderarea la aceasta Conventie nu modifica competentele Uniunii asa cum sunt definite în prezenta Constitutie.
3. Drepturile fundamentale, garantate prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si care rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.

Articolul I-10: „Cetatenia Uniunii”

1. Orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o înlocuieste.
2. Cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatiile prevazute în prezenta Constitutie. Ei au: - dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre; - dreptul de a vota si de a fi alesi în Parlamentul European, precum si în cadrul alegerilor locale în statul membru unde îsi au resedinta, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat; - dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte în care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, în aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat; - dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii într-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns în aceeasi limba.
3. Aceste drepturi se exercita în conditiile si limitele definite în prezenta Constitutie si în dispozitiile de aplicare a acesteia.
#PAGEBREAK#
Titlul III – „ Competentele Uniunii”

Articolul I-11 „Principii fundamentale”

1. Delimitarea competentelor Uniunii are la baza principiul atribuirii. Exercitarea competentelor Uniunii are la baza principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
2. În temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza în limitele competentelor ce i-au fost atribuite prin Constitutie de catre statele membre în vederea atingerii obiectivelor stabilite de catre aceasta. Orice alta competenta neatribuita Uniunii prin Constitutie apartine statelor membre.
3. În temeiul principiului subsidiaritatii, în domeniile ce nu tin de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai si în masura în care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar pot fi, datorita dimensiunilor si efectelor preconizate, mai bine atinse la nivelul Uniunii”
.
Articolul 12: „Categoriile de competen e”
„
1. Atunci când Constitutia atribuie Uniunii competenta exclusiva într-un anumit domeniu, numai Uniunea poate legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre neputând sa faca acest lucru decât cu autorizarea Uniunii sau pentru punerea în aplicare a actelor adoptate de catre aceasta.
2. Atunci când Constitutia îi atribuie Uniunii o competenta comuna cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre au puterea de a legifera si de a adopta în domeniul respectiv acte obligatorii din punct de vedere juridic. Statele membre îsi exercita competenta în masura în care Uniunea nu si-a exercitat competenta sau a decis sa nu si-o mai exercite.
3. Statele membre îsi coordoneaza politicile economice si în domeniul ocuparii fortei de munca, în conformitate cu modalitatile prevazute în Partea a III-a, pentru definirea carora Uniunea dispune de competenta. 4. Uniunea dispune de competenta pentru definirea si punerea în aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv pentru definirea progresiva a unei politici de aparare comune. 5. În anumite domenii si în conditiile prevazute prin Constitutie, Uniunea are competenta de a întreprinde actiuni de sprijinire, coordonare sau completare a actiunii statelor membre, fara a înlocui însa prin aceasta competenta acestora în domeniile respective. Actele obligatorii din punct de vedere juridic adoptate de catre Uniune în temeiul dispozitiilor specifice acestor domenii din partea III nu implica armonizarea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. 6. Întinderea si modalitatile de exercitare a competentelor Uniunii sunt determinate prin dispozitiile specifice fiecarui domeniu în partea III.
Articolul 13: „Competen ele exclusive”

1. Uniunea dispune de competenta exclusiva în urmatoarele domenii: - uniunea vamala ; - stabilirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne ; - politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro ; - politica comerciala comuna, - conservarea resurselor biologice ale marii în cadrul politicii comune de pescuit.
2. Uniunea dispune de competenta exclusiva pentru încheierea de acorduri internationale atunci când aceasta încheiere este prevazuta într-un act legislativ al Uniunii, fie este necesara pentru a permite Uniunii sa-si exercite competenta la nivel intern, fie din cauza este susceptibila sa afecteze regulile comune sau sa le altereze modul de aplicare.
Articolul 14: „Domeniile de competen a partajata”

1. Uniunea dispune de competenta comuna cu statele membre atunci când Constitutia îi atribuie o competenta care nu se refera la domeniile prevazute în art. I-13 si I-17.
2. Competentele comune ale Uniunii si statelor membre se aplica în urmatoarele domenii principale: a) piata interna; b) politica sociala, pentru aspectele definite în Partea a III-a; c) coeziunea economica, sociala si teritoriala ; d) agricultura si pescuit, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii; e) mediu; f) protectia consumatorilor; g) transport; h) retele transeuropene; i) energie; j) spatiul de libertate, securitate si justitie; k) obiective comune de securitate în materie de sanatate publica, pentru aspectele definite în Partea a III-a.
3. În domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului, Uniunea are competenta de a desfasura actiuni, în special pentru definirea si punerea în aplicare a programelor, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca efect interzicerea dreptului statelor membre de a-si exercita competenta. 4. În domeniile cooperarii pentru dezvoltare si al ajutorului umanitar, Uniunea are competenta de a întreprinde actiuni si de a duce o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea ca efect interzicerea dreptului statelor membre de a-si exercita propria competenta.
Articolul 15: „Coordonarea politicilor economice ti de ocupare a for ei de munca”

1. Statele membre îsi coordoneaza politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop Consiliul adopta masuri, în special în special orientarile generale ale acestor politici. Statelor membre care au adoptat euro li se aplica dispozitii specifice.
2. Uniunea adopta masuri pentru asigurarea coordonarii politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre, în special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici.
3. Uniunea poate adopta initiative pentru asigurarea coordonarii politicilor sociale ale statelor membre.
Articolul 16: „Politica externa ti de securitate comuna”

1. Competenta Uniunii în materie de politica externa si de securitate comuna se întinde asupra tuturor domeniilor politicii externe, precum si asupra tuturor problemelor referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresiva a unei politici de aparare comune care poate conduce la o aparare comuna.
2. Statele membre sprijina în mod activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna a Uniunii în spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce si respecta actele adoptate de catre Uniune în acest domeniu. Ele se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficacitatii sale.
Articolul 17: „Domeniile ac iunii de sprijinire, de coordonare sau complementare”
Uniunea are competenta sa desfasoare actiuni de sprijinire, de coordonare sau complementare. Domeniile acestor actiuni, la nivel european, sunt: (a) protectia si îmbunatatirea sanatatii umane; (b) industrie; (c) cultura; (c)bis turism; (d) educatie, tineret, sport, si formare profesionala; (e) protectie civila; (f) cooperare administrativa.
Articolul 18: „Clauza de flexibilitate”

1. Daca o actiune a Uniunii se dovedeste necesara, în cadrul politicilor definite în partea a IIIa, pentru a atinge unul dintre obiectivele stabilite prin Constitutie, fara ca aceasta sa fi prevazut competentele necesare în acest scop, Consiliul , care hotaraste cu unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, adopta dispozitiile corespunzatoare.
2. În cadrul procedurii de control a principiului subsidiaritatii prevazuta în art. I - 11 (3), Comisia europeana atrage atentia parlamentelor nationale ale statelor membre asupra propunerilor întemeiate pe prezentul articol.
3. Dispozitiile adoptate pe baza prezentului articol nu implica armonizarea legilor si reglementarilor statelor membre în cazurile în care Constitutia exclude o astfel de armonizare. Titlul IV – „Institu iile Uniunii”


Articolul I-19: „Institu iile Uniunii”

1. Uniunea dispune de un cadru institutional unic care are drept scop: - promovarea valorilor sale; - urmarirea obiectivelor Uniunii; - servirea intereselor Uniunii, ale cetatenelor si cetatenilor sai si ale statelor membre; - asigurarea coerentei, eficacitatii si continuitatii politicilor si actiunilor sale.
2. Acest cadru institutional cuprinde: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul , (numit „Consiliu”
) Comisia Europeana, (numita „Comisia”
) Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
3. Fiecare institutie actioneaza în limitele atributiilor care îi sunt conferite prin Constitutie, conform procedurilor si în conditiile prevazute prin aceasta. Institutiile practica între ele o cooperare loiala.

Articolul I-20: „Parlamentul European”

1. Parlamentul European exercita, împreuna cu Consiliul , functiile legislativa si bugetara. El exercita si functiile de control politic si consultativa, conform conditiilor stabilite prin Constitutie. Parlamentul European alege presedintele Comisiei Europene.
2. Parlamentul European este format din reprezentanti ai cetatenelor si cetatenilor Uniunii. Numarul lor nu va depasi sapte sute cincizeci. Reprezentarea cetatenelor si cetatenilor se face în mod proportional degresiv, stabilindu-se un prag minim de sase membri pentru fiecare stat membru. Nici un stat membru nu poate detine mai mult de nouazeci si sase de locuri. Consiliul European va adopta cu unanimitate de voturi, la propunerea Parlamentului si cu aprobarea acestuia, o decizie europeana stabilind componenta Parlamentului, cu respectarea principiilor enuntate la teza I. 2bis. Membrii Parlamentului European vor fi alesi pentru un mandat de cinci ani, prin sufragiu universal, liber si secret.
3. Parlamentul European îsi alege presedintele si biroul dintre membrii sai.
#PAGEBREAK#
Articolul I-21: „Consiliul European”

1. Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si îi defineste orientarile si prioritatile de politica generala. Nu exercita functii legislative.
2. Consiliul European este format din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedinte sau si presedintele Comisiei. Ministrul afacerilor externe al Uniunii participa la lucrari.
3. Consiliul European se întruneste în fiecare trimestru la convocarea presedintelui sau. Atunci când ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide sa fie asistati de catre un ministru si, în cazul presedintelui Comisiei, de catre un comisar european. Presedintele convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European atunci când aceasta situatie se impune. 4. Consiliul European se pronunta prin consens, cu exceptia cazului în care în Constitutie se prevede altfel.

Articolul I-22: „Pretedin ia Consiliului European”

1. Consiliului European îsi alege presedintele cu majoritate calificata pentru un mandat de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reînnoirii acestuia o singura data. În caz de imposibilitate sau de culpa grava, Consiliul European poate pune capat mandatului lui sau ei conform aceleiasi proceduri.
2. Presedintele Consiliului European (a) prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European; (b) îi asigura pregatirea si continuitatea în cooperare cu Presedintele Comisiei si pe baza lucrarilor Consiliului Afaceri generale; (c) actioneaza pentru facilitarea coeziunii si consensului în cadrul Consiliului European; (d) prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare întrunire a Consiliului European. Presedintele Consiliului European asigura la nivelul sau si în aceasta calitate reprezentarea externa a Uniunii în probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna, fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
3. Presedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national.

Articolul I-23: „Consiliul ”

1. Consiliul exercita, împreuna cu Parlamentul European, functiile legislativa si bugetara. Exercita functii de definire a politicilor si de coordonare, conform conditiilor stabilite prin Constitutie.
2. Consiliul este format dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, acesta fiind competent sa angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezinta si sa exercite dreptul de vot în numele acestuia.
3. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, cu exceptia cazului în care în Constitutie se prevede altfel.

Articolul I-24: „Forma iunile Consiliului”

1. Consiliul se întruneste în diferite formatiuni.
2. Consiliul Afaceri generale asigura coerenta lucrarilor Consiliului în diferitele formatiuni. Pregateste întrunirile Consiliului European si asigura punerea în aplicare a deciziilor acestuia, în colaborare cu Presedintele Consiliului European si cu Comisia.
3. Consiliul Afaceri externe elaboreaza actiunile externe ale Uniunii conform liniilor strategice definite de catre Consiliul European si asigura coerenta actiunilor sale. 4. Consiliul European adopta cu majoritate calificata o decizie europeana stabilind lista celorlalte formatiuni ale Consiliului . 4bis. Un comitet al reprezentantilor permanenti ai guvernelor statelor membre este responsabil cu pentru pregatirea lucrarilor Consiliului. 5. Consiliul se întruneste în sedinta publica când dezbate si voteaza proiecte de acte legislative. În acest scop, fiecare reuniune este divizata în doua parti, destinate respectiv deliberarii asupra actelor legislative ale Uniunii si activitatilor non legislative. 6. Presedintia formatiunilor Consiliului , cu exceptia celei a Afacerilor externe, este asigurata de catre reprezentantii statelor membre din cadrul Consiliului, conform sistemului rotatiei egale, conform regulilor stabilite printr-o decizie a Consiliului European. Consiliul European hotaraste cu majoritate calificata.

Articolul I-25: „Defini ia majorita ii calificate în cadrul Consiliului European si al Consiliului”

1. Majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 55% din membri Consiliului, cuprinzând cel putin 1
5 dintre ei si reprezentând state membre reunind cel putin 65% din populatia Uniunii. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin patru membri ai Consiliului, fara de care majoritatea calificata nu este considerata întrunita.
2. Prin exceptie de la alin. 1, când Consiliul nu actioneaza la propunerea Comisiei sau a Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 72% din membri Consiliului, reprezentând state membre reunind cel putin 65% din populatia Uniunii.
3. Alin. 1 si 2 se aplica Consiliului European când acesta hotaraste cu majoritate calificata. 4. În cadrul Consiliului European, presedintele acestuia si presedintele Comisiei nu participa la vot.

Articolul I-26: „Comisia Europeana”

1. Comisia Europeana promoveaza interesul european general si adopta initiativele necesare în acest scop. Vegheaza la aplicarea dispozitiilor Constitutiei, precum si a dispozitiilor adoptate de catre institutii în temeiul acesteia. Supravegheaza aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie. Executa bugetul si gestioneaza programele. Exercita functii de coordonare, executie si gestionare, în conditiile stabilite prin Constitutie. Cu exceptia politicii externe si de securitate comune si a altor cazuri prevazute în Constitutie, asigura reprezentarea externa a Uniunii. Are initiativa programarii anuale si multianuale în vederea încheierii de acorduri inter-institutionale.
2. Cu exceptia cazului în care în Constitutie se prevede altfel, un act legislativ al Uniunii nu poate fi adoptat decât la propunerea Comisiei. Celelalte acte sunt adoptate la propunerea Comisiei, atunci când Constitutia prevede acest lucru.
3. Mandatul Comisiei este de cinci ani.
4. Membrii Comisiei sunt alesi în functie de competenta lor generala si de angajamentul lor european iar independenta lor trebuie sa fie mai presus de îndoiala.
5. Prima Comisie constituita în temeiul Constitutiei este compusa dintr-un cetatean al fiecarui stat membru, presedintele sau si ministrul afacerilor externe al Uniunii, care va fi si unui din vicepresedinti.
6. La sfârsitul mandatului Comisiei prevazuta la alin. 5, aceasta va fi formata dintr-un numar de membri, inclusiv presedintele si ministrul afacerilor externe al Uniunii, corespunzator a doua treimi din numarul statelor membre, daca aceasta cifra nu este modificata de Consiliul European prin unanimitate. Acestia vor fi selectati dintre cetatenii statelor membre pe baza unui sistem de rotatie egala între statele membre. Acest sistem este stabilit printr-o decizie europeana adoptata de Consiliul European prin unanimitate pe baza urmatoarelor principii:
a) statele membre sunt tratate în mod strict egal în ceea ce priveste determinarea ordinii succesiunii si a duratei prezentei reprezentantilor lor ca membri ai Comisiei; în consecinta, diferenta dintre numarul total de mandate detinute de reprezentantii a doua state membre date nu poate fi niciodata mai mare decât unu;
b) sub rezerva lit.a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituit, astfel încât sa reflecte în mod satisfacator evantaiul demografic si geografic al tuturor statelor membre ale Uniunii.
7. Comisia îsi exercita responsabilitatile în deplina independenta. Fara a aduce atingere art. I-28(2), membrii comisiei nu solicita si nici nu accepta instructiuni din partea vreunui guvern, institutie, organ, organism sau agentie. Ei se vor abtine de la orice actiune incompatibila cu obligatiile sau îndeplinirea sarcinilor lor.
8. Comisia, în calitate de organ colegial, raspunde în fata Parlamentului European.
În temeiul art. III-340 Parlamentul European poate vota o motiune de cenzura împotriva Comisiei. Daca o astfel de motiune este adoptata, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze în mod colectiv din functiile lor, iar Ministrul afacerilor externe al Uniunii trebuie sa demisioneze din functia pe care o detine în cadrul Comisiei.


Articolul I-27: „Presedintele Comisiei Europene”

1. inând cont de alegerile pentru Parlamentul European si dupa consultarile necesare, Consiliul European, hotarând cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de Presedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor din care este format. Daca acest candidat sau aceasta candidata nu întruneste majoritatea, Consiliul European propune, hotarând cu majoritate calificata, în termen de o luna, un nou candidat care va fi ales de Parlament urmându-se aceeasi procedura.
2. Consiliul, de comun acord cu Presedintele ales, adopta o lista cu numele celorlalte persoane pe care intentioneaza sa le indice ca membri ai Comisiei. Acestia vor fi alesi pe baza unor propuneri facute de statele membre, în conformitate cu criteriile stabilite în art. I-26 (4) si (6), par.2. Presedintele, Ministrul afacerilor externe al Uniunii si ceilalti membrii ai Comisiei sunt supusi, ca organ colegial, unui vot de încredere din partea Parlamentului European. Pe baza acestei aprobari Comisia este numita de catre Consiliul European, cu votul majoritatii calificate..
3. Presedintele Comisiei: (a) defineste orientarile în cadrul carora Comisia îsi exercita misiunea; (b) decide organizarea interna a Comisiei pentru a asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia; (c) numeste Vicepresedinti, altii decât Ministrul afacerilor externe al Uniunii, dintre membrii Comisiei. Un membru al Comisiei îsi prezinta demisia daca presedintele îi cere acest lucru. Ministrul afacerilor externe al Uniunii îsi prezinta demisia, urmând procedura prevazuta în art. I-28 (1), daca presedintele îi solicita acest lucru.


Articolul I-28: „Ministrul Afacerilor Externe”

1. Consiliul European, hotarând cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei, numeste Ministrul afacerilor externe al Uniunii. Consiliul poate sa-l revoce din functie urmând aceeasi procedura.
2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii conduce politica externa si de securitate comuna a Uniunii. Prin propunerile sale, Ministrul afacerilor externe contribuie la elaborarea politicii externe comune si o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului . Actioneaza la fel si în ceea ce priveste politica de securitate si de aparare comuna.
3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii prezideaza Consiliul Afaceri externe.
4. Ministrul afacerilor externe este unul din vicepresedintii Comisiei Europene. El asigura coerenta actiunilor Uniunii în exterior. În cadrul Comisiei este însarcinat cu responsabilitatile ce incumba acesteia din urma în domeniul relatiilor externe si cu coordonarea celorlalte aspecte ale actiunii externe a Uniunii. În exercitarea responsabilitatilor sale în cadrul Comisiei, si numai cu privire la aceste responsabilitati, el este supus procedurilor care reglementeaza functionarea Comisiei, în masura în care acestea sunt compatibile cu alin 2 si 3.


Articolul I-29: „Curtea de Justitie”

1. Curtea de Justitie cuprinde Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Tribunalul General si instante specializate. Aceasta asigura respectarea dreptului în interpretarea si aplicarea Constitutiei. Statele membre stabilesc caile de atac necesare asigurarii unei protectii jurisdictionale efective în domeniul dreptului Uniunii.
2. Curtea Europeana de Justitie este formata din câte un judecator pentru fiecare stat membru. Este asistata de avocati generali. Tribunalul General este format din cel putin un judecator pentru fiecare stat membru. Judecatorii si avocatii generali ai Curtii Europene de Justitie, precum si judecatorii Tribunalului General sunt alesi dintre personalitatile care ofera toate garantiile de independenta si care îndeplinesc conditiile prevazute în art. III-355 si III-356. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru un mandat de sase ani, care poate fi reînnoit.
3. Curtea de Justitie, conform dispozitiilor Partii a III-a, hotaraste: (a) asupra actiunilor introduse de catre unul din statele membre, o institutie europeana sau persoane fizice sau juridice; (b) cu titlu prejudicial, la cererea instantelor nationale, asupra interpretarii dreptului Uniunii sau asupra validitatii actelor adoptate de catre institutiile europene; (c)asupra altor cazuri prevazute în Constitutie.

Articolul I-30: „Banca Centrala Europeana”

1. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale constituie Sistemul European al Bancilor Centrale. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale ale statelor membre care au adoptat moneda euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetara a Uniunii.
2. Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene. Obiectivul sau principal este mentinerea stabilitatii preturilor. Fara sa aduca atingere obiectivului de stabilitate a preturilor, acesta sprijina politicile economice generale în cadrul Uniunii, în scopul realizarii obiectivelor Uniunii. Întreprinde orice alta misiune de banca centrala, conform dispozitiilor partii III din Constitutie, Statutului Sistemului European al Bancilor Centrale si Statutului Bancii Centrale Europene.
3. Banca Centrala Europeana este o institutie care are personalitate juridica. Ea este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de euro. Ea este independenta în exercitarea prerogativelor sale si în administrarea finantelor sale. Institutiile, organele, organismele si agentiile, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte aceasta independenta. 4. Banca Centrala Europeana adopta masurile necesare îndeplinirii misiunilor sale, conform dispozitiilor art. III-185 - III-191 si III-196 si în conditiile stabilite în Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Conform acelorasi dispozitii, statele membre care nu au adoptat moneda euro, precum si bancile lor centrale îsi pastreaza competentele în domeniul monetar. 5. În domeniile care tin de competenta sa, Banca Centrala Europeana este consultata asupra oricarui proiect de act al Uniunii, precum si asupra oricarui proiect de reglementare la nivel national si poate emite avize. 6. Organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, structura lor si modalitatile de functionare sunt definite în art. III-382 - III-383 si în Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Statutul Bancii Centrale Europene.
#PAGEBREAK#
Articolul I-31: „Curtea de Conturi”

1. Curtea de Conturi este o institutie. Ea asigura controlul conturilor Uniunii.
2. Ea examineaza conturile pentru totalitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii si asigura buna gestiune financiara.
3. Ea este formata din câte un cetatean din fiecare stat membru. Membrii sai îsi exercita functiile în deplina independenta, urmarind interesul general al Uniunii.

Articolul I-32: „Organele consultative ale Uniunii”

1. Parlamentul European, Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet al Regiunilor si de un Comitet Economic si Social, care exercita functii consultative.
2. Comitetul Regiunilor este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale care sunt fie titulari ai unui mandat electoral în cadrul unei colectivitati regionale sau locale, fie raspunzatori din punct de vedere politic în fata unei adunari alese.
3. Comitetul Economic si Social este format din reprezentanti ai organizatiilor patronale, salariale si alti reprezentanti ai societatii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional si cultural. 4. Membrii Comitetului Regiunilor si ai Comitetului Economic si Social nu sunt obligati prin nici un mandat imperativ. Ei îsi exercita functia în deplina independenta, în interesul general al Uniunii. 5. Regulile referitoare la structura acestor comitete, la desemnarea membrilor lor, la atributiile si la functionarea lor sunt definite în art. III-386 - III-392 din Constitutie. Regulile prevazute la art. 2 si 3, referitoare la structura sunt revizuite cu regularitate de catre Consiliu pentru a reflecta evolutia economica, sociala si demografica a Uniunii. În acest scop, Consiliul adopta decizii europene, la propunerea Comisiei. Titlul V –Exercitarea competen elor Uniunii Capitolul I –Dispozi ii generale

Articolul I-33: „Actele juridice ale Uniunii”

1. În exercitarea competentelor Uniunii institutiile acesteia utilizeaza ca instrumente juridice, în conformitate cu dispozitiile Partii a III-a, legea europeana, legea-cadru europeana, regulamentul european, decizia europeana, recomandarile si avizele. Legea europeana este un act legislativ cu caracter general. Ea este obligatorie în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre. Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatele care trebuie obtinute, lasând autoritatilor nationale competenta în privinta alegerii formei si a mijloacelor. Regulamentul european este un act nelegislativ, cu caracter general, de punere în aplicare a actelor legislative si a anumitor dispozitii specifice ale Constitutiei. Acesta este fie obligatoriu în toate elementele sale si direct aplicabil în toate statele membre, fie obligatoriu pentru orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasând autoritatilor nationale competenta în privinta alegerii formei si a mijloacelor. Decizia europeana este un act nelegislativ care este obligatoriu în toate elementele sale. Atunci când desemneaza destinatarii, decizia europeana nu este obligatorie decât pentru acestia. Recomandarile si avizele adoptate de catre institutii nu au caracter obligatoriu.
2. Atunci când examineaza o propunere de act legislativ, Parlamentul European si Consiliul se abtin de la adoptarea de acte care nu au fost prevazute de procedura legislativa în acel domeniu.

Articolul I-34: „Actele legislative”

1. Legile si legile-cadru europene sunt adoptate în comun de catre Parlamentul European si Consiliul , la propunerea Comisiei, conform procedurii legislative ordinare prevazute în art. III-396. Daca cele doua institutii nu ajung la un acord, actul în cauza nu este adoptat.
2. În cazurile specifice prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene sunt adoptate de Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de catre acesta cu participarea Parlamentului European, conform unor proceduri legislative speciale.
3. În cazurile specifice prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene pot fi adoptate la initiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la cererea Curtii Europene de Justitie sau a Bancii Europene de Investitii.

Articolul I-35: „Actele non-legislative”
Consiliul European adopta decizii europene în situatiile prevazute de Constitutie. Consiliul si Comisia, în cazurile speciale prevazute în art. I-36 si I-37, si Banca Centrala Europeana în cazurile prevazute expres în Constitutie, adopta regulamente europene sau decizii europene. Consiliul European adopta recomandari. Acesta actioneaza la propunerea Comisiei întotdeauna când Constitutia prevede expres acest lucru. El hotaraste în unanimitate atunci când aceasta e ceruta pentru adoptarea unui act. Comisia, precum si Banca Centrala Europeana, atunci când Constitutia o autorizeaza, adopta recomandari.

Articolul I-36: „Regulamentele delegate”

1. Legile si legile-cadru europene pot delega Comisiei competenta de a edicta regulamente delegate care completeaza sau modifica anumite elemente neesentiale ale legii sau ale legiicadru. Legile si legile-cadru delimiteaza în mod explicit obiectivele, continutul, scopul si durata delegarii. Elementele esentiale ale unui domeniu rezervat legii sau legii-cadru nu pot face obiectul delegarii.
2. Legile si legile-cadru stabilesc în mod explicit conditiile de aplicare a delegarii. Aceste conditii pot fi: (a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegarii; (b) regulamentul delegat poate intra în vigoare numai daca, în termenul stabilit de lege sau de legea-cadru, Parlamentul European sau Consiliul nu exprima obiectii. În sensul paragrafului precedent, Parlamentul European hotaraste cu majoritatea membrilor din care este format, iar Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

Articolul I-37: „Actele de aplicare” („Les actes d’exécution”/”Implementing acts”)
1. Statele membre iau toate masurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.
2. Atunci când sunt necesare conditii uniforme de punere în aplicare a actelor obligatorii ale Uniunii, aceste acte pot conferi competente de punere în aplicare Comisiei sau, în cazuri specifice si temeinic justificate si în cazurile prevazute în art. I-40, Consiliului .
3. Legea europeana stabileste în prealabil regulile si principiile generale privind modalitatile de control de catre statele membre a exercitarii competentelor de executie ale Comisiei. 4. Actele de punere în aplicare ale Uniunii iau forma regulamentelor europene de punere în aplicare sau deciziilor europene de punere în aplicare.

Articolul I-38: „Principii comune actelor juridice ale Uniunii Europene”

1. Unde Constitutia nu prevede tipul de act ce trebuie adoptat, institutiile aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile si a principiului proportionalitatii prevazut în art. I- 11.
2. Actele juridice europene sunt motivate si se refera la propunerile, initiativele, recomandarile, solicitarile sau avizele prevazute în prezenta Constitutie.

Articolul I-39: „Publicarea ti intrarea în vigoare”

1. Legile si legile-cadru europene adoptate conform procedurii legislative ordinare se semneaza de catre presedintele Parlamentului European si presedintele Consiliului . În celelalte cazuri, acestea se semneaza de catre presedintele institutiei care le adopta. Legile si legile-cadru europene se publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra în vigoare la data prevazuta în textul lor sau, în absenta acesteia, în a douazecea zi de la publicare.
2. Regulamentele europene si deciziile europene, atunci când nu indica destinatarii se semneaza de catre presedintele institutiei care le adopta. Regulamentele europene si deciziile europene, atunci când nu indica destinatarii, se publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra în vigoare la data prevazuta în textul lor sau, în absenta acesteia, în a douazecea zi de la publicare.
3. Celelalte decizii, altele decât cele de la alin. 2 sunt notificate destinatarilor si produc efecte de la data notificarii. Capitolul II –Dispozi ii speciale

Articolul I-40: „Dispozi ii privind aplicarea P.E.S.C.”

1. Uniunea Europeana duce o politica externa si de securitate comuna, bazata pe dezvoltarea solidaritatii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor de interes general si pe obtinerea unei convergente tot mai ridicate a actiunilor statelor membre.
2. Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii si stabileste obiectivele politicii sale externe si de securitate comune. Consiliul elaboreaza aceasta politica în cadrul unor linii strategice stabilite de Consiliul European si conform procedurilor prevazute în Partea a III-a.
3. Consiliul European si Consiliul adopta deciziile europene necesare.
4. Politica externa si de securitate comuna este pusa în aplicare de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii si de catre statele membre prin utilizarea mijloacelor nationale si ale Uniunii.
5. Statele membre se consulta reciproc, în cadrul Consiliului European si al Consiliului , cu privire la orice chestiuni de politica externa si de securitate, care sunt de interes general, pentru definirea unei abordari comune. Înainte de a întreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea afecta interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state din cadrul Consiliului European sau al Consiliului . Prin convergenta actiunilor lor, statele membre asigura ca Uniunea îsi poate promova interesele si valorile pe scena internationala. Statele membre sunt solidare între ele.
6. Parlamentul European este consultat cu regularitate asupra aspectelor principale si optiunilor fundamentale de politica externa si de securitate comuna. Este tinut la curent cu evolutia acesteia.
7. În materie de politica externa si de securitate comuna, Consiliul European si Consiliul adopta decizii europene în unanimitate, cu exceptia cazurilor prevazute în Partea a III-a. Consiliul European si Consiliul hotarasc la propunerea unui stat membru, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a acestui ministru, cu sprijinul Comisiei. Legile si legile-cadru europene sunt excluse.
8. Consiliul European poate decide în unanimitate ca, în alte cazuri decât cele prevazute în Partea a III-a, Consiliul sa hotarasca cu majoritate calificata.
#PAGEBREAK#
Articolul I-41: „Dispozitii privind Politica Comuna de Securitate si Aparare”

1. Politica de securitate si de aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe resurse civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii, pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si întarirea securitatii internationale, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile conferite de catre statele membre.
2. Politica de securitate si de aparare comuna include definirea progresiva a unei politici de aparare comuna a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna atunci când Consiliul European, hotarând în unanimitate, va decide acest lucru. În aceasta situatie, Consiliul recomanda statelor membre adoptarea unei decizii în conformitate cu dispozitiile lor constitutionale. Politica Uniunii, în sensul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre, respecta obligatiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si este compatibila cu politica de securitate si de aparare comuna stabilita în acest cadru.
3. Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate si de aparare comune, statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliul . Statele membre care constituie în comun forte multinationale pot, de asemenea, sa puna aceste forte la dispozitia politicii de securitate si de aparare comune. Statele membre se angajeaza sa-si îmbunatateasca progresiv capacitatile militare. Pentru a identifica necesitatile operationale, a promova masurile necesare satisfacerii lor, a contribui la identificarea si, daca este cazul, punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice în sectorul de aparare, a participa la definirea unei politici europene în materie de capacitati si de armament, precum si pentru a asista Consiliul la evaluarea îmbunatatirii capacitatilor militare, se instituie Agentia Europeana pentru Armament, Cercetare si Capacitati Militare.
4. Deciziile europene referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate si de aparare comune, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni asa cum prevede prezentul articol sunt adoptate de Consiliul , care hotaraste în unanimitate, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a unui stat membru. Ministrul afacerilor externe poate propune recurgerea la resursele nationale, precum si la instrumentele Uniunii, daca este cazul, de comun acord cu Comisia.
5. În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinta unui grup de state membre realizarea unei misiuni, în scopul mentinerii valorilor Uniunii si al servirii intereselor sale. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementata de dispozitiile art. III-310.
6. Statele membre care îndeplinesc capacitati militare si alte criterii mai înalte si care au încheiat între ele angajamente mai restrictive în aceasta privinta, în vederea realizarii celor mai solicitante misiuni, stabilesc o cooperare structurata în cadrul Uniunii. Aceasta cooperare este reglementata de dispozitiile art. III-31
2. Ea nu trebuie sa aduca atingere prevederilor art. III-309.
7. În cazul în care unul din statele participante ar fi obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state participante îi acorda ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, militare si de alta natura, în conformitate cu dispozitiile art. 51 din Carta Natiunilor Unite. Aceasta nu trebuie sa aduca atingere caracterului special al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre. Angajamentele si cooperarea în acest domeniu se desfasoara conform angajamentelor asumate în cadrul NATO, care pentru acele state care sunt membre ale acestei organizatii, ramâne baza/foundation apararii lor comune si forumul sau de implementare.
8. Parlamentul European este consultat cu regularitate cu privire la principalele aspecte si optiunile fundamentale de politica de securitate si de aparare comuna si este tinut la curent cu evolutia acesteia.

Articolul I-42: „Dispozitii privind spatiul de libertate, securitate si justitie”

1. Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie:
(a) prin adoptarea de legi si legi-cadru europene vizând, daca este cazul, apropierea legislatiilor nationale în domeniile enumerate în Partea a III-a;
(b) prin promovarea încrederii reciproce între autoritatile competente ale statelor membre, în special pe baza recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare;
(c) printr-o cooperare operationala a autoritatilor competente ale statelor membre, inclusiv a serviciilor de politie, de frontiera si a altor servicii specializate în domeniul prevenirii si depistarii infractiunilor.
2. În cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie, parlamentele nationale pot participa la mecanismele de evaluare prevazute în art. III-260. Pot, de asemenea, sa se implice în monitorizarea politica a Europol si în evaluarea activitatilor Eurojust, conform art. III-276 si III-273.
3. În domeniul cooperarii politienesti si judiciare în materie penala, statele membre dispun de drept de initiativa, conform art. III-264.

Articolul I-43: „Clauza de solidaritate”

1. Atunci când unul din statele membre face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de om, Uniunea si statele membre actioneaza împreuna în spirit de solidaritate. Uniunea mobilizeaza toate instrumentele de care dispune, inclusiv resursele militare puse la dispozitia sa de catre statele membre, în vederea:
(a) - prevenirii amenintarii teroriste pe teritoriul statelor membre; - protejarii institutiilor democratice si a populatiei civile de un eventual atac terorist; - acordarii de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, în cazul unui atac terorist;
(b) - acordarii de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.
2. Modalitatile de punere în aplicare a acestei dispozitii sunt definite în art. III-329.
Capitolul III – „Cooperarea consolidats”

Articolul I-44 – Cooperarea consolidata
1. Statele membre care doresc sa instaureze între ele o cooperare consolidata în cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia si îsi pot exercita aceste competente prin aplicarea dispozitiilor corespunzatoare ale Constitutiei, în limitele si conform procedurilor prevazute în prezentul articol, precum si în art. III-416 - III-423. Cooperarea consolidata vizeaza sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa apere interesele acesteia si sa întareasca procesul de integrare. Cooperarea este deschisa tuturor statelor membre în orice moment, conform dispozitiilor art. III-418.
2. Autorizarea de a proceda la o cooperare consolidata este acordata de catre Consiliul în ultima instanta, dupa ce s-a stabilit în cadrul Consiliului ca obiectivele Uniunii nu pot fi realizate într-un termen rezonabil de catre aceasta, în ansamblul ei, si cu conditia reunirii a cel putin o treime din statele membre. Consiliul hotaraste în conformitate cu procedura prevazuta în art. III-419.
3. Numai membrii Consiliului care reprezinta statele participante la o cooperare consolidata iau parte la adoptarea actelor. Cu toate acestea, toate statele membre pot participa la deliberarile Consiliului . Unanimitatea se constituie numai din voturile reprezentantilor statelor participante. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele participante, cuprinzând cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa numarul minim de membri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, fara de care nu se întruneste majoritatea calificata. Prin derogare de la subpar.3 si 4, când Consiliul nu hotaraste în baza unei initiative a ministrului afacerilor externe, majoritatea calificata necesara este formata din cel putin 72% din membri Consiliului, reprezentând statele participante, cuprinzând cel putin 65% din populatia acestor state. 4. Actele adoptate în cadrul unei cooperari consolidate nu sunt obligatorii decât pentru statele participante. Aceste acte nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de catre candidatii la aderarea la Uniune. Titlul VI –Via a democratica a Uniunii

Articolul I-44 – „Principiul egalita ii democratice”
În toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai. Acestia beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii.

Articolul I-46 – „Principiul democra iei reprezentative”

1. Functionarea Uniunii are la baza principiul democratiei reprezentative.
2. Cetatenele si cetatenii sunt reprezentati în mod direct la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de catre sefii de stat sau de guvern si în Consiliul de catre guvernele lor, care raspund în mod democratic fie în fata parlamentelor nationale, fie în fata cetatenelor si cetatenilor statelor respective.
3. Fiecare cetateana sau cetatean are dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii. Deciziile sunt luate în mod cât mai deschis si la un nivel cât mai apropiat de cetatean.
4. Partidele politice la nivel european contribuie la formarea constiintei politice europene si la exprimarea vointei cetatenelor si cetatenilor Uniunii.

Articolul I-47 – „Principiul democra iei participative”

1. Prin mijloace corespunzatoare, institutiile Uniunii acorda cetatenelor, cetatenilor si asociatiilor reprezentative posibilitatea de a-si face cunoscute si de a schimba, în mod public, opiniile în toate domeniile de actiune ale Uniunii.
2. Institutiile Uniunii mentin un dialog deschis, transparent si constant cu asociatiile reprezentative si cu societatea civila.
3. În vederea asigurarii coerentei si transparentei actiunilor Uniunii, Comisia procedeaza la ample consultari ale partilor interesate.
4. La initiativa a cel putin un milion de cetatene si cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, Comisia, în limitele competentelor sale, poate fi invitata sa faca o propunere corespunzatoare referitoare la chestiuni pentru care cetatenele si cetatenii considera ca este necesar un act juridic al Uniunii pentru punerea în aplicare a prezentei Constitutii. Legea europeana prevede procedurile si conditiile ecesare pentru prezentarea unei astfel de initiative cetatenesti, inclusiv numarul minim de state membre din care acestia sa provina.

Articolul I-48 – „Partenerii sociali ti dialogul social autonom”
Uniunea Europeana recunoaste si promoveaza rolul partenerilor sociali la nivelul Uniunii, luând în considerare diversitatea sistemelor nationale; Uniunea faciliteaza dialogul dintre acestia, respectându-le autonomia. Summitul Social Tripartit pentru Dezvoltare si Forta de munca contribuie la dialogul social.

Articolul I-49 – „Mediatorul European”
Mediatorul European, ales de catre Parlamentul European, primeste plângerile cu privire la cazurile de administrare defectuoasa în cadrul institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, în conditiile prevazute de Constitutie, le ancheteaza si întocmeste un raport cu privire la acestea. Mediatorul European îsi exercita functiile în deplina independenta.

Articolul I-50 - „Transparenta procedurilor institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii”

1. În scopul promovarii unei bune guvernari si pentru a asigura participarea societatii civile, institutiile, organele, organismele si agentiile Uniunii lucreaza respectând în cel mai înalt grad principiul deschiderii.
2. Parlamentul European, precum si Consiliul se întrunesc în sedinte publice când examineaza si adopta o propunere legislativa.
3. Oricare cetateana sau cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica având resedinta sau sediul social într-unul din statele membre beneficiaza de dreptul de a avea acces la documentele institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii, în conditiile prevazute în Partea a III-a, indiferent de forma în care acestea se prezinta. Legea europeana stabileste principiile generale si limitele care, din ratiuni de interes public sau privat, reglementeaza exercitarea dreptului de acces la astfel de documente.
4. Fiecare institutie, organ, organism sau agentie prevazute în alin. 3 stabileste în regulamentul sau de procedura dispozitii speciale privind accesul la documente, în conformitate cu legea europeana prevazuta în alin. 4.
#PAGEBREAK#
Articolul I-51 – „Protec ia datelor personale”

1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
2. Legea europeana sau o lege cadru stabileste normele privind protectia persoanelor fizice, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre institutiile, organele, organismele si agentiile Uniunii, precum si de catre statele membre, în exercitarea activitatilor privind domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum si normele privind libera circulatie a acestor date. Respectarea acestor norme este supusa controlului unei autoritati independente.

Articolul I-52 – „Statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale”

1. Uniunea respecta si nu aduce atingere statutului de care beneficiaza, în baza dreptului national, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase din statele membre.
2. Uniunea respecta, de asemenea, statutul organizatiilor cu caracter filozofic si al celor neconfesionale.
3. Recunoscându-le identitatea si contributia specifica, Uniunea mentine un dialog deschis, transparent si constant cu aceste biserici si organizatii.
Titlul VII - „Finantele Uniunii”

Articolul I-53: „Principiile bugetare ti financiare”

1. Toate veniturile si cheltuielile Uniunii trebuie sa faca obiectul unor prevederi pentru fiecare exercitiu financiar si trebuie sa fie înscrise în buget, conform dispozitiilor Partii a III-a.
2. Bugetul trebuie sa fie echilibrat în ceea ce priveste veniturile si cheltuielile.
3. Cheltuielile înscrise în buget sunt autorizate pe durata exercitiului financiar anual, în conformitate cu legea europeana prevazuta în art. III-412.
4. Executia cheltuielilor înscrise în buget necesita adoptarea în prealabil a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic care da un temei juridic actiunii Uniunii si executiei cheltuielii, în conformitate cu legea europeana prevazuta în art. III-412, cu exceptia cazurilor prevazute de aceasta.
5. În vederea asigurarii disciplinei bugetare, Uniunea nu adopta acte care pot avea implicatii importante asupra bugetului fara a da asigurarea necesara ca propunerea sau masura respectiva poate fi finantata în limita resurselor proprii ale Uniunii si a cadrului financiar multianual prevazut în art. I-55.
6. Bugetul Uniunii se executa în conformitate cu principiul bunei gestionari financiare. Statele membre si Uniunea coopereaza pentru a face posibila utilizarea alocarilor înscrise în buget, conform principiilor bunei gestionari financiare.
7. Uniunea si statele membre combat frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu dispozitiile art. III-415.

Articolul I-54: „Resursele proprii ale Uniunii”

1. Uniunea îsi asigura mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor si realizarea politicilor sale.
2. Bugetul Uniunii, fara sa aduca atingere altor venituri, este finantat în întregime din resurse proprii.
3. O lege europeana a Consiliului stabileste dispozitiile privind sistemul resurselor proprii ale Uniunii; în acest context se pot stabili noi categorii de resurse sau se poate abroga o categorie existenta. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Aceasta lege nu intra în vigoare decât dupa aprobarea de catre statele membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
4. Printr-o lege europeana a Consiliului se stabilesc masurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii al Uniunii, conform legii adoptate în baza alin. 3. Consiliul hotaraste dupa aprobarea data de Parlamentul European.

Articolul I-55: „Cadrul financiar multianual”

1. Cadrul financiar multianual vizeaza asigurarea evolutiei ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii. Cadrul financiar stabileste valorile plafoanelor anuale ale alocarilor de angajare pe categorii de cheltuieli, conform dispozitiilor art. III-402.
2. Printr-o lege europeana a Consiliului se stabileste cadrul financiar multianual. Consiliul hotaraste prin unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European, care se pronunta cu majoritatea membrilor din care este format.
3. Bugetul anual al Uniunii respecta cadrul financiar multianual.
4. Consiliul European adopta în unanimitate o decizie europeana care permite Consiliului sa adopte cu majoritate calificata legea europeana a Consiliului la care se refera alin. 2.

Articolul I-56: „Bugetul Uniunii”
Bugetul anual al Uniunii este stabilit printr-o lege europena, conform dispozitiilor art. III-404.
Titlul VIII – Uniunea si vecinatatea apropiata

Articolul I-57 - „Uniunea ti vecinatatea apropiata”

1. Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu statele învecinate, în vederea stabilirii unui spatiu de prosperitate si de buna vecinatate, având la baza valorile Uniunii si caracterizat de relatii strânse si pasnice, bazate pe cooperare.
2. În acest scop, Uniunea poate încheia acorduri specifice cu tarile interesate. Aceste acorduri pot include drepturi si obligatii reciproce, precum si posibilitatea de a desfasura actiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unor consultari periodice.
Titlul IX – „Calitatea de membru al Uniunii”

Articolul I-58: „Condi iile de eligibilitate ti procedura aderarii”

1. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile prevazute în art. I-2 si care se angajeaza sa le promoveze în comun.
2. Orice stat european care doreste sa devina membru al Uniunii poate adresa o cerere Consiliului . Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la aceasta cerere. Consiliul se pronunta în unanimitate, dupa consultarea Comisiei si aprobarea acordata de Parlamentul European, care hotaraste cu votul majoritatii membrilor sai. Conditiile si modalitatile de admitere fac obiectul unui acord între statele membre si statul candidat. Acest acord este supus ratificarii de catre toate statele contractante, conform dispozitiilor lor constitutionale.

Articolul I-59: „Suspendarea anumitor drepturi decurgând din calitatea de membru al Uniunii”

1. Consiliul , la initiativa motivata a unei treimi din statele membre sau a Parlamentului, sau la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana prin care constata ca exista un risc clar de încalcare grava din partea unui stat membru a valorilor prevazute în art. I-2. Consiliul hotaraste cu votul unei majoritati de patru cincimi din statele membre, dupa obtinerea aprobarii Parlamentului. Înainte de a proceda la aceasta constatare, Consiliul audiaza statul membru în cauza si îi poate adresa recomandari, hotarând conform aceleiasi proceduri. Consiliul verifica cu regularitate daca motivele care au condus la o asemenea constatare ramân valabile.
2. Consiliul European, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei poate adopta o decizie europeana care constata existenta unei încalcari grave si persistente din partea unui stat membru a valorilor prevazute în art. I-2, dupa ce statul membru a fost invitat sa îsi prezinte toate observatiile pe aceasta tema. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa ce a obtinut aprobarea Parlamentului.
3. Dupa efectuarea constatarii prevazute în alin. 2, Consiliul , hotarând cu majoritate calificata, poate adopta o decizie europeana care sa îi suspende statului membru respectiv anumite drepturi care rezulta din aplicarea Constitutiei, inclusiv dreptul de vot al statului membru respectiv în cadrul Consiliului . Cu toate acestea, Consiliul tine cont de eventualele consecinte ale unei asemenea suspendari asupra drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice si juridice. Acest stat membru ramâne supus obligatiilor care îi revin în temeiul Constitutiei, indiferent de situatie.
4. Consiliul , hotarând cu majoritate calificata, poate adopta în continuare o decizie europeana de modificare sau abrogare a masurilor luate în baza dispozitiilor alin. 3, pentru a raspunde schimbarilor de situatie care l-au determinat sa impuna masurile respective.
5. În acest scop, membrul Consiliului European sau al Consiliului i reprezentând statul respectiv nu va participa la vot, iar statul respectiv nu va fi luat în calcul la stabilirea unei treimi sau a patru cincimi din statele membre, la care se refera alin. 1 si
2. Abtinerea membrilor prezenti sau reprezentati nu împiedica adoptarea deciziilor prevazute în alin. 2. Pentru adoptarea deciziilor europene la care se refera art. 3 si 4, majoritatea calificata este definita ca fiind cel putin 72% din membrii Consiliului , reprezentând statele participante si cuprinzând cel putin 65% din populatia acestor state. Când, urmare a deciziei de suspendare a dreputului de vot, adoptata conform art. 3, Consiliul hotaraste cu votul majoritatii calificate în temeiul dispozitiilor constitutionale, aceasta majoritate calificata este definita întocmai ca în teza a doua, sau, când Consiliul hotaraste pe baza unei propuneri a Comisiei, ca fiind cel putin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele participante, cuprinzând cel putin 65% din populatia acestor state. În ultimul caz, minoritatea de blocaj trebuie sa includa numarul minim de membri reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, fara de care majoritatea calificata nu se întruneste.
6. În scopul acestui articol Parlamentul European hotaraste cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor sai.

Articolul I-60: „Retragerea voluntara din Uniune”

1. Conform dispozitiilor sale constitutionale, orice stat membru poate hotarî sa se retraga din Uniunea Europeana.
2. Statul membru care hotaraste sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European. În lumina orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza si încheie cu acest stat un acord de stabilire a modalitatilor de retragere, tinând cont de cadrul viitoarelor sale relatii cu Uniunea. Acest acord trebuie negociat conform art. III-325 (3); se încheie de catre Consiliul , care hotaraste cu majoritate calificata, dupa aprobarea Parlamentului European. Reprezentantul statului membru care se retrage nu participa la deliberarile sau la deciziile Consiliului European sau ale Consiliului care îl privesc.
3. Prezenta Constitutie îsi înceteaza aplicabilitatea pentru statul în cauza de la data intrarii în vigoare a acordului de retragere sau, în absenta acestei date, dupa doi ani de la notificarea prevazuta în alin. 2, cu conditia sa nu intervina o prorogare a acestui termen stabilit prin acord de catre Consiliul European, împreuna cu statul membru respectiv. 3bis. În sensul alin. 2 si 3 , membrii Consiliului European sau ai Consiliului reprezentând statul care se retrage nu vor participa la dezbaterile Consiliului i sau ale Consiliului European sau la deciziile europene care privesc acest stat. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 72% din membrii Consiliului, reprezentând statelel participante si cuprinzând cel putin 65% din populatia acestor state.
4. Daca statul care s-a retras din Uniune depune o noua cerere de aderare, aceasta cerere este supusa procedurii prevazute în art. I-58. #PAGEBREAK#
#PAGEBREAK#
B. Partea a II-a: „Carta drepturilor fundamentale a UE”
Preambul Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsa, au hotarât sa aiba un viitor pasnic bazat pe valori comune.
Constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea se întemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; Uniunea se spijina pe principiul statului de drept. Uniunea situeaza persoana în centrul actiunii sale instituind cetatenia Uniunii si creând un spatiu de libertate, de securitate si de justitie.
Uniunea contribuie la pastrarea si dezvoltarea acestor valori comune respectând divesitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si a identitatii nationale a statelor membre si a organizatiilor puterilor publice la nivel national, regional si local; Uniunea cauta sa promoveze o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesar ca evidentiindu-le printr-o carta sa fie întarita protectia drepturilor fundamentale în spiritul evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice.
Prezenta Carta reafirma, prin respectarea competentelor si îndatoririlor Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta în special din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, din cartele sociale adoptate de Uniune si de catre Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretata de catre instantele Uniunii si ale statelor membre luând în considerare în întregime explicatiile stabilite sub autoritatea presedintiei Conventiei care a elaborat Carta.
Faptul de a beneficia de aceste drepturi implica responsabilitati si îndatoriri atât fata de terti, precum si fata de comunitatea umana în general si fata de generatiile viitoare.
În consecinta, Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate în continuare.
Titlul I - „Demnitatea”


Articolul II-1:” Demnitatea umana”
Demnitatea umana este inviolabila. Ea trebuie respectata si protejata.

Articolul II-62: „Dreptul la viata”

1. Orice persoana are dreptul la viata.
2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul II-63: „Dreptul la integritatea persoanei”

1. Orice persoana are dreptul la integritate fizica si psihica.
2. În cadrul medicinei si biologiei, trebuie respectate în special: a) consimtamântul liber si în cunostinta de cauza al persoanei implicate, conform prevederilor legii; b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a acelora care au drept scop selectia persoanelor; c) interzicerea utilizarii corpului uman si partilor sale, ca atare, ca sursa de profit; d) interzicerea clonarii umane în scopul reproducerii.

Articolul II-64:”
Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”
Nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul II-65: „Interzicerea sclaviei si muncii fortate”
l. Nimeni nu poate fi tinut în sclavie sau în servitute.
2. Nimeni nu poate fi constrâns sa presteze o munca fortata sau obligatorie.
3. Este interzis traficul cu fiinte umane. Titlul II – „Libertatile”


Articolul II-66: „Dreptul la libertate ti la securitate”
Orice persoana are dreptul la libertate si la securitate.

Articolul II-67: „Respectarea vietii particulare si de familie”
Orice persoana are dreptul la respectarea vietii particulare si de familie, a domiciliului si la secretul corespondentei.

Articolul II-68:”
Protectia datelor cu caracter personal”

1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
2. Aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise si pe baza consimtamântului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are drept de acces la datele colectate care o privesc si sa obtina rectificarea acestora.
3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autoritati independente.

Articolul II-69: „Dreptul la casatorie si dreptul de întemeiere a unei familii”
Dreptul la casatorie si de întemeiere a unei familii sunt garantate în conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.

Articolul II-70:„Libertatea de gândire, de constiinta si religioasa”
1.Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si religioasa. Acest drept presupune libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învatarii, practicilor si îndeplinirii riturilor.
2. Este recunoscut dreptul la obiectie de constiinta, conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept.
#PAGEBREAK#
Articolul II-71: “Libertatea de exprimare si de informare”

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei, fara amestecul autoritatilor publice si indiferent de frontiere.
2. Sunt respectate libertatea si pluralismul mijloacelor de informare în masa.

Articolul II-72: „Libertatea de întrunire si de asociere”

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a înfiinta împreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la acestea pentru apararea intereselor sale.
2. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor sau cetatenelor Uniunii.

Articolul II-73:”
Libertatea artelor si stiintelor”
Artele si cercetarea stiintifica sunt libere. Libertatea academica este respectata.

Articolul II-74: „Dreptul la educatie”

1. Orice persoana are dreptul la educatie, precum si la accesul la formarea profesionala si la formarea continua.
2. Acest drept include posibilitatea de a urma, în mod gratuit, învatamântul obligatoriu.
3. Libertatea de a înfiinta institutii de învatamânt respectând principiile democratice, precum si dreptul parintilor de a asigura educarea si instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice si pedagogice, sunt respectate conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestora.

Articolul II-75: „Libertatea profesionala si dreptul la munca”

1. Orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o profesie aleasa sau acceptata în mod liber.
2. Fiecare cetatean sau cetateana a Uniunii are libertatea de a-si cauta un Ioc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile în orice stat membru.
3. Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la conditii de munca echivalente cu cele de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii.

Articolul II-76:”Libertatea de a desfatura o activitate comerciala”
Libertatea de a desfasura o activitate comerciala este recunoscuta în conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-77: “Dreptul de proprietate”

1. Orice persoana are dreptul de se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobândit în mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele si de a le lasa mostenire. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publica, în cazurile si conditiile prevazute de lege si în schimbul unei despagubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosirea bunurilor poate fi reglementata prin lege în limitele impuse de interesul general.
2. Proprietatea intelectuala este protejata.

Articolul II-78: “Dreptul la azil”
Dreptul de azil este garantat cu respectarea regulilor Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951 si a Protocolului din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiatilor si în conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana.

Articolul II-79: „Protec ia în caz de evacuare, expulzare sau extradare”

1. Expulzarile colective sunt interzise.
2. Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Titlul III – „Egalitatea”

Articolul II-80: „Egalitatea în drepturi”
Toate persoanele sunt egale în fata legii.
#PAGEBREAK#
Articolul II-81: “ Nediscriminarea”

1. Este interzisa orice discriminare bazata în special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, vârsta sau orientare sexuala.
2. În domeniul de aplicare a Constitutiei si fara sa aduca atingere dispozitiilor specifice, se interzice orice discriminare pe motive de nationalitate.

Articolul II-82: “Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica”
Uniunea Europeana respecta diversitatea culturala, religioasa si lingvistica.

Articolul II-83: „Egalitatea între barbati si femei”
Egalitatea între barbati si femei trebuie sa fie asigurata în toate domeniile, inclusiv în materie de angajare, munca si salarizare. Principiul egalitatii nu împiedica mentinerea sau adoptarea unor masuri ce prevsd avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat.

Articolul II-84: „ Drepturile copilului”

1. Copiii au dreptul la protectie si la îngrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor. Ei îsi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta este luata în considerare pentru aspectele ce îi privesc, în functie de vârsta si de gradul lor de maturitate.
2. În toate actele referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sa reprezinte o preocupare primordiala.
3. Orice copil are dreptul de a avea, periodic, relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului în care acest lucru contravine interesului sau.

Articolul II-85: “ Drepturile persoanelor în vârsta”
Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul persoanelor vârstnice de a duce o viata demna si independenta si de a participa la viata sociala si culturala.

Articolul II-86: „Integrarea persoanelor cu handicap”
Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de masurile ce vizeaza asigurarea autonomiei lor, a integrarii lor sociale si profesionale si a participarii lor la viata comunitatii. Titlul IV – „Solidaritatea”


Articolul II-87: „Dreptul lucratorilor la informare ti la consultare în cadrul întreprinderii”
Lucratorilor sau reprezentantilor acestora trebuie sa le fie garantate, la niveluri adecvate si în timp util, o informare si o consultare în cazurile si în conditiile prevazute de dreptul comunitar si de legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-88: „ Dreptul la negociere ti la ac iuni colective”
Lucratorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale, de a negocia si de a încheia conventii colective la nivelele corespunzatoare si de a recurge la actiuni colective, inclusiv la greva, în caz de conflict de interese, în scopul apararii intereselor lor.

Articolul II-89: “Dreptul de acces la serviciile de plasament”
Orice persoana are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de plasare. Orice lucrator are dreptul la protectie împotriva oricarei concedieri nejustificate, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale.
#PAGEBREAK#
Articolul II-91: “Conditii de lucru corecte si echitabile”

1. Orice lucrator are dreptul la conditii de munca care sa respecte sanatatea, securitatea si demnitatea sa.
2. Orice lucrator are dreptul Ia o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de repaus zilnic si saptamânal, precum si la o perioada anuala de concediu cu plata.

Articolul II-92: “Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca”
Se interzice munca copiilor. Vârsta minima de acceptare la lucru nu poate fi inferioara celei la care înceteaza perioada de scolarizare obligatorie, fara sa aduca atingere normelor mai favorabile tinerilor si în absenta unor derogari limitate. Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate vârstei lor si sa fie protejati împotriva exploatarii economice sau împotriva oricarei activitati care ar putea pune în pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea lor fizica, psihica, morala sau sociala sau care le-ar putea compromite educatia.

Articolul II-93: „ Viata de familie si viata profesionala”

1. Protectia familiei este asigurata pe plan juridic, economic si social.
2. Pentru a putea sa concilieze viata de familie si cea profesionala, orice persoana are dreptul sa fie protejata împotriva oricarei concedieri din motive de maternitate, precum si dreptul la un concediu de maternitate platit si la un concediu parental, ca urmare a nasterii sau adoptiei unui copil.

Articolul II-94: “ Securitatea sociala si asistenta sociala”

1. Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate sociala si la serviciile sociale care acorda protectie în caz de maternitate, boala, accident de munca, dependenta sau batrânete, precum si în caz de pierdere a locului de munca, potrivit normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
2. Orice persoana care are resedinta sau se deplaseaza legal în interiorul Uniunii are dreptul la prestatii de securitate sociala si la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
3. Pentru a combate excluderea sociala si saracia. Uniunea Europeana recunoaste si respecta dreptul la ajutor social si la ajutor pentru locuinta destinate sa asigure o existenta demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, potrivit normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.

Articolul II-95: “Asistenta medicala”
Orice persoana are dreptul de acces la asistenta medicala si de a beneficia de îngrijiri medicale în conditiile stabilite de legislatiile si practicile nationale. Prin definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, se asigura un nivel ridicat de asistenta medicala.

Articolul II-96: „ Accesul la serviciile de interes economic general”
Uniunea recunoaste si respecta accesul la serviciile de interes economic general, asa cum este prevazut în legislatiile si practicile nationale,conform Constitutiei, în scopul promovarii coeziunii sociale si teritoriale a Uniunii.

Articolul II-97: „ Protectia mediului”
În conformitate cu principiul dezvoltarii durabile, politicile Uniunii trebuie sa prevada un nivel înalt de protectie a mediului si îmbunatatire a calitatii acestuia.

Articolul II-98: “Protectia consumatorilor”
Politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Titlul V – Drepturile cetatenilor

Articolul II-99: “ Dreptul de a alege si de a fi ales în Parlamentul European”

1. Orice cetatean sau cetateana a Uniunii au dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îsi are resedinta, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret.

Articolul II-100: „Dreptul de a vota si de a fi ales în cadrul alegerilor locale”
Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îsi are resedinta, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
#PAGEBREAK#
Articolul II-101: “ Dreptul la buna administrare”

1. Orice persoana are dreptul de beneficia de un tratament impartial, echitabil, si într-un termen rezonabil, din partea institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, în ceea ce priveste problemele sale.
2. Acest drept implica, în special: a) dreptul fiecarei persoane de a fi ascultata înainte de luarea oricarei masuri individuale care ar putea sa o afecteze în mod nefavorabil; b) dreptul de acces al fiecarei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional; c) obligatia administratiei de a-si motiva deciziile.
3. Orice persoana are dreptul la despagubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de institutiile, organismele sau agentii acesteia, aflati în exercitiul functiunii, conform principiilor generale comune si drepturilor statelor membre.
4. Orice persoana se poate adresa institutiilor Uniunii într-una dintre limbile Constitutiei si are dreptul de a primi raspuns în aceeasi limba.

Articolul II-102: „ Dreptul de acces la documente”
Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social într-unul din statele membre are drept de acces la documentele institutiilor, organismelor si agentiilor Uniuni, oricare ar fi forma sub care se prezinta aceste documente.

Articolul II-103: “Mediatorul European”
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social într-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cu privire la unele cazuri de proasta administrare în activitatea institutiilor, organismelor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii Europene de Justitie si a Tribunalului General, în exercitarea functiilor jurisdictionale ale acestora.

Articolul II-104: ”
Dreptul la petitie”
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau sediul social într-unul din statele membre are dreptul la petitie adresata Parlamentului European.

Articolul II-105: „ Libertatea de circulatie si de tedere”

1. Orice cetatean sau cetateana a Uniunii Europene are dreptul circulatie si de sedere libera pe teritoriul statelor membre.
2. Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, conform Constitutiei, resortisantilor unei tari terte cu resedinta teritoriul unui stat membru.

Articolul II-106: “ Protectia diplomatica si consulara”
Orice cetatean sau cetateana a Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte în care statul membru al carui resortisant este nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricaruia dintre statele membre, în aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv. Titlul VI – “Justitia”

Articolul II-107: „Dreptul de a apela efectiv si de acces la o instan a impar iala”
Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt încalcate are dreptul de a apela efectiv la o instanta, cu respectarea conditiilor prevazute în prezentul articol. Orice persoana are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita în prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata. Asistenta juridica gratuita se acorda acelora care nu dispun de resurse suficiente, în masura în care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura în mod efectiv accesul la justitie.

Articolul II-108: „Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare”

1. Orice acuzat este prezumat nevinovat pâna în momentul când i se stabileste, în mod legal, vinovatia.
2. Fiecarui acuzat i se garanteaza respectarea dreptului la aparare.

Articolul II-109: „Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor”
71
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisa, nu constituia o infractiune potrivit dreptului national sau dreptului international. De asemenea, nu se aplica nici o pedeapsa mai mare decât cea care era aplicabila în momentul în care infractiunea a fost comisa. Daca ulterior infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoara, aceasta din urma se aplica.
2. Prezentul articol nu aduce atingere hotarârii pronuntate si pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau o omisiune care, la momentul savârsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de toate natiunilor.
3. Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate fata de infractiune.

Articolul II-110: „ Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeati infractiune”
Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în interiorul Uniunii, printr-o hotarâre penala definitiva, conform legii.
Titlul VII- „ Dispozitii generale care reglementeaza interpretarea si aplicarea Cartei"
#PAGEBREAK#
Articolul II-111: „ Domeniul de aplicare”

1. Dispozitiile prezentei Carte se adreseaza institutiilor, organismelor si agentilor Uniunii, cu respectarea principiul subsidiaritatii, precum si statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Pin urmare, fiecare dintre acesti actori respecta drepturile si principiile promovând aplicarea acestora, în conformitate cu competentele pe care le au în acest sens si prin respectarea limitelor de competenta conferite Uniunii conform celorlalte parti ale Constitutiei.
2. Prezenta Carta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competentelor Uniunii, nu creeaza nici o competenta si nici o responsabilitate noua pentru Uniune si nu modifica competentele sau responsabilitatile stabilite în celelalte parti ale Constitutiei.

Articolul II-112: „Întinderea ti interpretarea drepturilor ti principiilor”

1. Orice limitare a exercitarii drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Carta trebuie sa fie prevazuta prin lege si sa respecte continutul esential al drepturilor si libertatilor mentionate. Respectând principiul proportionalitatii, pot fi aduse limitari numai daca sunt necesare si daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune si cerintei de protectie a drepturilor si libertatilor persoanei.
2. Drepturile recunoscute de prezenta Carta care fac obiectul unor dispozitii prevazute în alte parti ale Constitutiei se exercita în conditiile si limitele stabilite în partile mentionate.
3. În masura în care prezenta Carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate de Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, sensul si sfera lor de cuprindere sunt aceleasi, ca si cele pe care le confera respectiva Conventie. Aceasta dispozitie nu împiedica dreptul Uniunii Europene sa acorde o protectie mai ampla.
4. În masura în care prezenta Carta recunoaste drepturi fundamentale asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu aceste traditii.
5. Dispozitiile prezentei Carte, care contin principii, pot fi puse în aplicare prin acte legislative si executive adoptate de catre institutiile si organismele Uniunii, precum si prin acte ale statelor membre în aplicarea dreptului Uniunii, în exercitarea competentelor pe care le au în acest sens. Invocarea lor în fata instantei nu este admisa decât în scopul interpretarii si controlului legalitatii unor astfel de acte.
6. Legislatiile si practicile nationale sunt luate în considerare integral, dupa cum se precizeaza în prezenta Carta.

Articolul II-113: „ Nivelul de protec ie”
Nici o dispozitie a prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca limitând sau aducând atingere, în câmpul lor de aplicare, drepturilor omului si libertatilor fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii Europene, de dreptul international si de conventiile internationale la care sunt parti Uniunea, Comunitatea Europeana sau toate statele membre, în special, Conventia Europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prin constitutiile statelor membre.

Articolul II-114: „ Interdic ia abuzului de drept”
Nici o dispozitie a prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca implicând un drept oarecare de a desfasura o activitate sau îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertati recunoscute prin prezenta Carta sau de a aduce drepturilor si libertatilor limitari mai ample fata de cele prevazute în prezenta Carta.
C. Partea a III-a: „Politicile ti functionarea Uniunii”

Titlul I – „Clauze de aplicare generala”


Articolul III-115 Uniunea vegheaza la consecventa diferitelor politici si actiuni prevazute în prezenta parte, tinând cont de ansamblul obiectivelor Uniunii si în conformitate cu principiul de atribuire a competentelor.

Articolul III-116 Pentru toate actiunile prevazute în prezenta parte,Uniunea cauta sa elimine inegalitatile si sa promoveze egalitatea între barbati si femei.

Articolul III-117 În definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor la care se refera Partea III, Uniunea va lua în considerare cerintele legate de promovarea unui înalt nivel de ocupare a fortei de munca, garantarea unei protectii sociale adecvate, lupta împotriva excluderii sociale si un înalt nivel al educatiei, formare profesional si protectia sanatatii.

Articolul III-118 În definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor prevazute în prezenta parte, Uniunea cauta sa combata orice discriminare pe motive de sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, vârsta sau orientare sexuala.

Articolul III-119 Cerintele de protectie a mediului trebuie integrate în definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii prevazute în prezenta parte, în special în vederea promovarii dezvoltarii durabile.

Articolul III-120 Cerintele protectiei consumatorilor sunt luate în considerare si la definirea si punerea în aplicare a altor politici si actiuni ale Uniunii.

Articolul III-121 În formularea si punerea în aplicare a politicilor: agriculturii, pescuitului, transportului, pietei interne, cercetarii si dezvoltarii tehnologice si spatiului ale Uniunii, Uniunea si statele membre vor acorda o deosebita atentie respectarii cerintelor referitoare la animale, respectând în acelasi timp prevederile legislative sau administrative si obiceiurile statelor membre legate de rituri religioase, traditii culturale sau mostenirea regionala.

Articolul III-122 Fara sa aduca atingere art. I-5, III-166, III-167 si III-238 si având în vedere importanta pe care o au serviciile de interes economic general, carora toata lumea le atribuie valoare, precum si rolul acestora în promovarea coeziunii sociale si teritoriale, Uniunea si statele membre, fiecare în limitele competentelor pe care le are în acest sens si în limitele domeniului de aplicare a Constitutiei, vegheaza ca aceste servicii sa functioneze pe baza principiului si în conditiile, în special economice si financiare, care sa permita realizarea misiunilor lor. Legea europeana defineste aceste principii si conditii, fara a aduce atingere competentei statelor membre, potrivit prezentei Constitutii, în vederea furnizarii, comision rii si finantarii acestor servicii.
#PAGEBREAK#
Titlul II – „Nediscriminarea si cetatenia”


Articolul III-123
Legile sau legile-cadru europene pot reglementa interzicerea discriminarilor pe motiv de nationalitate, asa cum se prevede în art. I-4 alin.2.

Articolul III-124
1. Fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei si în limitele competentelor conferite de aceasta Uniunii, o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari pe motive de sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, handicap, vârsta sau orientare sexuala. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili principiile de baza pentru masurile de încurajare ale Uniunii si sa defineasca astfel de masuri pentru sprijinirea actiunilor statelor membre, excluzând orice armonizare a dispozitiilor lor legale si de reglementare.

Articolul III-125
1. Daca o actiune a Uniunii se dovedeste necesara pentru a înlesni exercitarea dreptului, prevazut în art. I-10 (2)(a), de libera circulatie si libera sedere pentru oricare cetatean sau cetateana a Uniunii, si daca nu s-au prevazut prin Constitutie competentele în acest sens, legea sau legea-cadru europeana poate stabili masurile care se impun în acest scop.
2. În acelasi scop si daca în Constitutie nu sunt prevazute competentele în acest domeniu, masurile privind pasapoartele, cartile de identitate, permisele de sedere sau orice alt document de acest gen, precum si masurile de securitate sociala sau protectie sociala se pot stabili printr-o lege sau lege-cadru europeana a Consiliului . Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-126
O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste modalitatile de exercitare a dreptului oricarui cetatean/a al Uniuni - drept prevazut în art. I-10 (2)(b) - de a alege si de a fi ales/aleasa în cadrul alegerilor locale si în Parlamentul European în statul membru în care acesta îsi are resedinta, fara a fi cet tean al statului respectiv. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii, atunci când acestea sunt justificate de problemele specifice unui stat membru. Dreptul de a alege si de a fi ales în Parlamentul European se exercita fara sa aduca atingere art. III-330 (1) si masurilor adoptate în aplicarea acestuia.

Articolul III-127
Statele membre adopta dispozitiile necesare pentru a asigura protectia diplomatica si consulara a cetatenilor si cetatenelor Uniunii în tari terte, asa cum se prevede în art. I-10 (2)(c). Statele membre vor începe negocierile internationale necesare asigurarii acestei protectii. O lege europeana a Consiliului poate stabili masurile necesare pentru a facilita aceasta protectie. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-128
Limbile în care oricare cetatean sau cetateana al/a Uniunii are dreptul sa se adreseze institutiilor sau organelor consultative în temeiul art. I-10 (2)(d) si de a primi raspuns sunt cele enumerate în art. IV-448 alin. 1. Institutiile si organele consultative mentionate în prezentul articol sunt cele enumerate în art. I-19 alin. 1, subparagraful 2, I-30 si I-31 si I-32 precum si Mediatorul European.

Articolul III-129
La fiecare trei ani, Comisia raporteaza Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social cu privire la aplicarea dispozitiilor art. I-10 si a prezentului titlu. Acest raport tine cont de dezvoltarea Uniunii. Pe aceasta baza si fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate completa drepturile prevazute în art. I-10. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European. Aceasta lege sau lege-cadru nu intra în vigoare decât dupa aprobarea de catre statele membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.

Titlul III – „Politici si Actiuni Interne”
Capitolul I: „Piata interna” (articolele III-130 - III-176)

Articolul III-130
1. Uniunea adopta masurile destinate instituirii si asigurarii functionarii pietei interne în conformitate dispozitiile relevante ale Constitutiei.
2. Piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne, în care libera circulatie a persoanelor, a serviciilor, a marfurilor si a capitalurilor este asigurata conform Constitutiei.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene care definesc orientarile si conditiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat în toate sectoarele interesate.
#PAGEBREAK#
Articolul III-131 Statele membre se consulta în vederea adoptarii în comun a dispozitiilor necesare pentru a evita ca functionarea pietei interne sa fie afectata de dispozitiile pe care un stat membru poate fi obligat sa le adopte în caz de tulburari grave cu atingerea ordinii publice, în caz de razboi sau tensiune internationala grava care constituie o amenintare de razboi sau pentru a face fata angajamentelor contractate de acesta pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

Articolul III-132 Daca dispozitiile adoptate în cazurile prevazute în art. III-131 si III-436 au ca efect denaturarea conditiilor de concurenta pe piata interna, Comisia, împreuna cu statul interesat, examineaza conditiile în care aceste dispozitii pot fi adaptate la regulile stabilite prin Constitutie. Prin derogare de la procedura prevazuta în art. III-360 si III-361, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justitie, atunci când considera ca un alt stat membru face abuz de competentele prevazute în art. III-131 si III-436. Curtea de Justitie delibereaza cu usile închise. Sec iunea 2 – Libera circula ie a persoanelor ti serviciilor Subsec iunea 1 – Lucratorii

Articolul III-133
1. Lucratorii au dreptul de a circula în mod liber în cadrul Uniunii.
2. Orice discriminare pe motiv de nationalitate, între lucratorii statelor membre, în ce priveste încadrarea în munca, remunerarea si alte conditii de munca si anagajare este interzisa.
3. Sub rezerva limitelor justificate de motive de ordine, siguranta publica si sanatatea publica lucratorii au dreptul: a) de a raspunde ofertelor efective de încadrare în munca; b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre; c) de sedere într-unul din statele membre pentru a desfasura o activitate profesionala în conformitate cu dispozitiilor legale, de reglementare si administrative care reglementeaza încadrarea în munca a lucratorilor nationali; d) de a se stabili pe teritoriul unui stat membru dupa obtinerea unui loc de munca în acest stat în conditii care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de catre Comisie. 4. Dispozitiile prezentului articol nu se aplica angajatilor din administratia publica.

Articolul III-134 Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare în vederea liberei circulatii a lucratorilor, asa cum este definita în art. III-133.
Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene se refera în special la:
a) asigurarea unei colaborari strânse între serviciile nationale de ocupare a fortei de munca;
b) eliminarea procedurilor si practicilor administrative, precum si a termenelor de acces la locurile de munca disponibile, care rezulta fie din legislatia interna, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre si care, daca ar fi mentinute, ar împiedica libera circulatie a lucratorilor;
c) eliminarea tuturor termenelor si a altor restrictii prevazute fie în legislatiile interne, fie în acordurile încheiate anterior între statele membre care impun lucratorilor din celelalte state membre conditii diferite la libera alegere a unui loc de munca fata de conditiile impuse lucratorilor nationali;
d) stabilirea unor mecanisme proprii în vederea corelarii cererii si ofertei de locuri de munca si a realizarii echilibrului între cerere si oferta pe piata muncii în conditii care sa nu pericliteze nivelul de trai si de ocupare a fortei de munca în diferite regiuni si industrii.

Articolul III-135 Statele membre încurajeaza, în cadrul unui program comun, schimbul de lucratori tineri în cadrul unui program comun.

Articolul III-136
1. În domeniul securitatii sociale, legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile necesare pentru instituirea liberei circulatii a lucratorilor, introducând în special un sistem prin care sa asigure lucratorilor migranti salariati sau care desfasoara o activitate independenta si persoanelor aflate în întretinerea acestora:
a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferitele legislatii nationale, în vederea obtinerii si pastrarii dreptului la prestatii, precum si pentru calcularea acestora;
b) plata prestatiilor catre persoanele care au resedinta pe teritoriul statelor membre.
2. Când un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege europeana sau de legecadru, la care se refera par.1, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului de securitate sociala, inclusiv scopul, costul sau structura financiara a sa ori ar afecta echilibrul financiar al acestui sistem, poate cere ca aceasta problema sa fie deferita Consiliului European. În acest caz, procedura la care se refera art.III-39
6 va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, în
4 luni de la suspendare:
a) va înapoia Consiliului proiectul, iar acesta va pune capat suspendarii procedurii la care se refera art.III-39
6 sau
b) va cere Comisiei sa adopte un nou proiect; în acest caz, actul propus anterior este considerat ca nefiind adoptat. Subsec iunea 2 - Libertatea de stabilire

Articolul III-137 În cadrul prezentei subsectiuni, se interzic restrictiile impuse libertatii de stabilire a cet tenilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Aceasta interdictie vizeaza si restrictiile la înfiintarea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru. Cet tenii unui stat membru au dreptul de acces, pe teritoriul altui stat membru, la activitati independente si la exercitarea lor, precum si la constituirea si gestionarea întreprinderilor, în speta a societatilor în sensul art. III-142 al doilea paragraf, în conditiile definite de legislatia statului membru respectiv pentru resortisantii proprii, sub rezerva dispozitiilor sectiunii
4 a acestui capitol privind capitalurile si platile.

Articolul III-138
1. Legile-cadru europene stabilesc masurile pentru obtinerea libertatii de stabilire în ceea ce priveste o activitate determinata. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Parlamentul European, Consiliul si Comisia îsi exercita functiile care le revin prin alin. 1, si anume:
a) abordarea, în general, cu prioritate a activitatilor la care libertatea de stabilire îsi aduce o contributie deosebit de utila în vederea dezvoltarii productiei si a schimburilor;
b) asigurarea unei colaborari strânse între administratiile nationale competente pentru a cunoaste situatiile deosebite ale diferitelor activitati în cadrul Uniunii;
c) eliminarea acelor proceduri si practici administrative care decurg fie din legislatia interna, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre si care, daca ar fi mentinute, ar împiedica libertatea de stabilire;
d) asigurarea posibilitatii ca lucratorii salariati dintr-un stat membru angajati pe teritoriul altui stat membru sa poata ramâne pe teritoriu acestuia pentru exercitarea unei activitati independente în cazul în care îndeplinesc conditiile pe care ar trebui sa le îndeplineasca daca ar veni în acest stat în momentul în care intentioneaza sa initieze aceasta activitate;
e) asigurarea posibilitatii de achizitionare si exploatare a proprietatilor funciare de pe teritoriul unui stat membru de catre un cet tean al altui stat membru, în masura în care nu aduce atingere principiilor stabilite în art. III-22
7 alin. 2;
f) aplicarea eliminarii treptate a restrictiilor impuse libertatii de stabilire, în cadrul fiecarei ramuri de activitate avuta în vedere, în ceea ce priveste, pe de o parte, conditiile de înfiintare de agentii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru si, pe de alta parte, conditiile de admitere a personalului la sediul principal, în organele de conducere sau de supraveghere ale acestora;
g) coordonarea, în masura în care este necesar si în vederea alinierii, a garantiilor cerute în statele membre societatilor în sensul art. III-142 al doilea paragraf, pentru a proteja atât interesele asociatilor, cât si ale tertilor, în mod egal în întreaga Uniune;
h) asigurarea nedenaturarii conditiilor de stabilire prin intermediul ajutoarelor acordate de statele membre.

Articolul III-139 Prezenta subsectiune nu se aplica, în ce priveste statul membru interesat, activitatilor care contribuie în cadrul acestui stat, chiar numai cu titlu ocazional, la exercitarea autoritatii publice.
Legile sau legile-cadru europene pot excepta anumite activitati de la aplicarea dispozitiilor prezentei subsectiuni.

Articolul III-140
1. Prezenta subsectiune si masurile adoptate în temeiul acesteia nu aduc atingere aplicarii dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre care prevad un regim special pentru cet tenii straini din motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica.
2. Legile-cadru europene coordoneaza dispozitiile nationale prevazute în alin. 1.
#PAGEBREAK#
Articolul III-141
1. Legile-cadru europene faciliteaza accesul la activitatile independente si exercitarea acestora. Ele se refera la:
a) recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri;
b) coordonarea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activitatile independente si la exercitarea acestora.
2. În ceea ce priveste profesiunile medicale, paramedicale si farmaceutice, eliminarea treptata a restrictiilor este conditionata de coordonarea conditiilor lor de exercitare în diferitele state membre.

Articolul III-142 Societatile constituite în conformitate cu legislatia unui stat membru si având sediul social, administratia centrala sau sediul principal în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicarea prezentei subsectiuni, persoanelor fizice cet teni ai statelor membre. Prin societati se înteleg societatile de drept civil sau comercial, inclusiv societatile cooperative si celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia societatilor care nu au un scop lucrativ.

Articolul III-143 Statele membre acorda cet tenilor celorlalte state membre acelasi tratament ca si cet tenilor proprii în ce priveste participarea financiara la capitalul societatilor, în sensul art. III-142, fara sa aduca atingere aplicarii altor dispozitii ale Constitutiei.
Subsec iunea 3 - Libertatea de prestare a serviciilor

Articolul III-144 În cadrul prezentei subsectiuni, restrictiile la libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii sunt interzise în ce priveste cet tenii statelor membre stabiliti în alt stat membru decât cel al destinatarului prestarii.
Legile sau legile-cadru europene pot extinde prezenta subsectiune cet tenilor unei tari terte care presteaza servicii si sunt stabiliti în cadrul Uniunii.

Articolul III-145 În sensul Constitutiei, sunt considerate servicii, prestarile furnizate în mod obisnuit în schimbul unei remuneratii, în masura în care nu sunt reglementate de dispozitiile referitoare la libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor. Serviciile cuprind în special:
a) activitati cu caracter industrial;
b) activitati cu caracter comercial;
c) activitati artizanale;
d) activitati prestate în cadrul profesiunilor liberale. Fara sa aduca atingere subsectiunii privind dreptul de stabilire, prestatorul, în vederea executarii prestatiei, poate sa-si desfasoare activitatea temporar în statul membru în care se realizeaza prestarea de servicii, în aceleasi conditii ca acelea pe care statul respectiv le impune propriilor resortisanti.

Articolul III-146
1. Libera circulatie a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementata în sectiunea privind transporturile.
2. Liberalizarea serviciilor bancare si de asigurari asociate miscarilor capitalurilor trebuie sa se realizeze concomitent cu liberalizarea circulatiei capitalurilor.

Articolul III-147
1. Masurile pentru realizarea liberalizarii unui serviciu determinat se stabilesc printr-o legecadru europeana. Aceasta sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Legea-cadru europeana prevazuta în alin. 1 se aplica, în general, cu prioritate acelor servicii care intervin direct în costurile de productie sau a caror liberalizare contribuie la promovarea schimburilor de marfuri.

Articolul III-148 Statele membre se declara dispuse sa procedeze la liberalizarea serviciilor într-o masura mai mare decât este obligatoriu, conform legii-cadru europene adoptate în aplicarea art. III-147 (1), daca situatia lor economica generala si situatia din sectorul în cauza le permite acest lucru. În acest scop, Comisia adreseaza recomandari statelor membre interesate.

Articolul III-149 Atât timp cât restrictiile impuse libertatii de a presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre le aplica indiferent de nationalitatea sau de resedinta tuturor prestatorilor de servicii mentionati în art. III-144 primul paragraf.

Articolul III-150 Art. III-139 si III-142 se aplica în domeniul reglementat de prezenta subsectiune.
Sectiunea 3 – Libera circula ie a marfurilor
Subsectiunea 1 - Uniunea vamala

Articolul III-151
1. Uniunea cuprinde o uniune vamala care reglementeaza toate schimburile de marfuri si care implica interzicerea, în relatiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import si export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal comun în relatiile cu tari terte.
2. Par.4 si subsectiunea 3 din prezenta sectiune se aplica atât produselor originare din statele membre, cât si produselor care provin din tari terte care se afla în libera circulatie în statele membre.
3. Sunt considerate ca fiind în libera circulatie într-un stat membru produsele care provin din tari terte pentru care au fost îndeplinite formalitatile de import si au fost percepute în statul membru respectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile si care nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri.
4. Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export si taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.
5. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene care stabilesc taxele vamale din Tarifului Vamal Comun.
6. În exercitarea misiunilor ce-i sunt încredintate în temeiul prezentei subsectiuni, Comisia se orienteaza dupa:
a) necesitatea de a promova schimburi comerciale între statele membre si tarile terte;
b) evolutia conditiilor concurentei în cadrul Uniunii, în masura în care aceasta evolutie are ca efect îmbunatatirea capacitatii competitive a întreprinderilor;
c) necesitatile de aprovizionare a Uniunii cu materii prime si produse semifinite, veghind în acelasi timp ca între statele membre conditiile concurentei în ceea ce priveste produsele finite sa nu fie denaturate;
d) necesitatea de a evita perturbari grave în viata economica a statelor membre si de a asigura o dezvoltare rationala a productiei si o expansiune a consumului în cadrul Uniunii. Subsec iunea 2 - Cooperarea vamala

Articolul III-152 În limitele domeniului de aplicare a Constitutiei, legile sau legile-cadru europene stabilesc masuri pentru consolidarea cooperarii vamale între statele membre si între acestea si Comisie. Subsec iunea 3 - Interzicerea restric iilor cantitative

Articolul III-153 Între statele membre, sunt interzise restrictiile cantitative, atât la import cât si la export, precum si orice masura cu efect echivalent.

Articolul III-154 Art. III-153 nu se opune interdictiilor sau restrictiilor la import, export sau tranzit justificate pe motive de moralitate publica, ordine publica, siguranta publica, protectia sanatatii si a vietii persoanelor sau a animalelor, conservarea plantelor, de protejare a unor tezaure nationale cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protejare a proprietatii industriale si comerciale. Cu toate acestea, astfel de interdictii sau restrictii nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata în comertul dintre statele membre.

Articolul III-155
1. Statele membre îsi adapteaza monopolurile nationale care prezinta caracter comercial, astfel încât sa se asigure, în conditiile de aprovizionare si desfacere, excluderea oricarei discriminari între resortisantii statelor membre. Prezentul articol se aplica oricarui organ prin care un stat membru, controleaza, de jure sau de facto, coordoneaza sau influenteaza în mod sensibil, direct sau indirect, importurile sau exporturile dintre statele membre. Acesta se aplica si monopolurilor cedate de stat tertilor.
2. Statele membre se abtin de la orice masura noua contrara principiilor enuntate în alin. 1 sau care restrânge sfera de aplicare a articolelor care se refera la interzicerea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative între statele membre.
3. În cazul unui monopol cu caracter comercial care implica reglementari menite sa promoveze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie sa se asigure, în aplicarea prezentului articol, garantii echivalente pentru nivelul de ocupare a fortei de munca si pentru nivelul de trai al producatorilor interesati.
Sectiunea 4 – Capitaluri ti pla i

Articolul III-156 În cadrul prezentei sectiuni sunt interzise restrictiile atât în ceea ce priveste miscarile de capital, cât si platile între statele membre si între statele membre si tari terte.

Articolul III-157
1. Art. III-156 nu aduce atingere aplicarii pentru tarile terte a restrictiilor în vigoare la 31 decembrie 1993 în temeiul legislatiei nationale sau al legislatiei Uniunii adoptate cu privire la miscarile de capital catre sau provenind din tari terte, atunci când acestea implica investitii directe - inclusiv investitii imobiliare, stabilire, prestari de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile cu privire la miscarile de capital catre sau provenind din tari terte, atunci când acestea implica investitii directe - inclusiv investitii imobiliare, stabilire, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital. Parlamentul European si Consiliul depun eforturi în vederea realizarii obiectivului liberei circulatii a capitalurilor între statele membre si tarile terte, în cea mai mare masura posibila si fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei.
3. Prin derogare de la alin. 2, numai o lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masuri care sa constituie un regres în dreptul Uniunii în ce priveste liberalizarea miscarilor de capital catre sau provenind din tari terte. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-158
1. Art. III-156 nu aduce atingere dreptului statelor membre:
a) de a aplica dispozitiile pertinente din legislatiile lor fiscale care stabilesc o distinctie între contribuabilii care nu se gasesc în aceeasi situatie cu privire la resedinta sau locul unde au capital investit;
b) de a adopta toate masurile necesare pentru a împiedica încalcarea dispozitiilor legale si de reglementare, în special în domeniul fiscal sau al controlului prudential al institutiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a miscarilor de capital pentru informari administrative sau statistice ori de a lua masuri justificate pe motive de ordine publica sau siguranta publica.
2. Prezenta sectiune nu aduce atingere posibilitatii de aplicare a restrictiilor la dreptul de stabilire care sunt compatibile cu Constitutia.
3. Masurile si procedurile prevazute în alin. 1 si 2 nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata cu privire la libera circulatie a capitalurilor si platilor, asa cum este definita în art. III-156.
4. În absenta unei legi europene sau a unei legi-cadru europene prevazute de art.III-157 (3), Comisia sau, în absenta unei decizii a Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa prevada ca masurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru cu privire la una sau mai multe tari terte sunt considerate compatibile cu prezenta Consitutie în masura în care sunt justificate de unul dintre obiectivele Uniunii si sunt compatibile cu functionarea adecvata a pietei interne. Consiliul va hotarî cu unanimitate în ce priveste cererea unui stat membru.

Articolul III-159 Atunci când, în circumstante exceptionale, miscarile de capital provenind sau destinate tarilor terte produc sau ameninta sa produca dificultati grave în functionarea uniunii economice si monetare, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de introducere a masurilor de protectie în ceea ce priveste tarile terte pentru o perioada de pâna la sase luni, daca astfel de masuri sunt strict necesare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-160 Atunci când este necesar pentru realizarea obiectivelor enuntate în art. III-257, în ceea ce priveste prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, a terorismului si a traficului de persoane, legile europene pot defini un cadru de masuri cu privire la miscarile de capital si la plati, cum ar fi înghetarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care apartin sau sunt detinute de persoane fizice si juridice, de grupuri sau entitati nestatale. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene de punere în aplicare a legilor mentionate în primul paragraf. Actele la care se refera prezentul articol include prevederile necesare cu privire la garantii juridice.

Sectiunea 5 – Reguli cu privire la concurenta
Subsectiunea 1 – Reguli aplicabile înreprinderilor

#PAGEBREAK#
Articolul III-161
1. Sunt incompatibile cu piata interna si interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii de asociere a întreprinderilor si orice practici concertate care pot prejudicia comertul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurentei în cadrul pietei interne, în special cele care constau în:
a) impunerea direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vânzare sau a altor conditii de comercializare inechitabile;
b) limitarea sau controlarea productiei, desfacerii, dezvoltarii tehnice sau investitiilor;
c) împartirea pietelor sau surselor de aprovizionare;
d) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente în raporturile cu partenerii comerciali, plasându-i pe acestia în dezavantaj concurential;
e) conditionarea încheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.
2. Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de plin drept.
3. Cu toate acestea, alin. 1 poate fi declarat inaplicabil:
- oricarui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;
- oricarei decizii sau categorii de decizii de asociere de întreprinderi si - oricarei practici concertate sau categorii de practici concertate, menite sa contribuie la îmbunatatirea productiei sau a distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervând consumatorilor o parte echitabila din profitul rezultat si fara:
a) a impune întreprinderilor interesate restrictii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
b) a da posibilitatea întreprinderilor de a elimina concurenta pentru o parte substantiala a produselor în cauza.

Articolul III-162 Este incompatibil cu piata interna si interzis, în masura în care ar putea afecta comertul între statele membre, orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor întreprinderi în cadrul pietei interne sau pe o parte substantiala a acesteia. Astfel de practici abuzive pot consta în special în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, de preturi de vânzare sau de cumparare sau de conditii de comercializare inechitabile;
b) limitarea productiei, desfacerii sau a dezvoltarii tehnice în detrimentul consumatorilor;
c) aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente în raporturile cu partenerii comerciali, plasându-i pe acestia în dezavantaj concurential;
d) conditionarea încheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura sau conform uzantei comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.

Articolul III-163
1. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente europene de punere în aplicare a principiilor prevazute în art. III-161 si III-162. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
2. Regulamentele europene prevazute în alin. 1 au drept scop în special:
a) sa asigure respectarea interdictiilor prevazute în art. III-161 alin. 1 si în art. III-162 prin instituirea de amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu;
b) sa determine modalitatile de aplicare a art. III-161 alin. 3 luând în considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficienta si, pe de alta parte, de a simplifica pe cât este posibil controlul administrativ;
c) sa precizeze, daca este cazul, domeniul de aplicare a dispozitiilor art. III-161 si III-162 în diferitele ramuri ale economiei;
d) sa defineasca rolul Comisiei si al Curtii de Justitie în aplicarea dispozitiilor prevazute în prezentul alineatul;
e) sa defineasca raporturile între legislatiile nationale, pe de o parte, si, pe de alta parte, dispozitiile prezentei sectiuni, precum si regulamentele europene adoptate în aplicarea prezentului articol.

Articolul III-164 Pâna la intrarea în vigoare a regulamentelor europene adoptate în aplicarea art. III-163, autoritatile statelor membre hotarasc cu privire la admisibilitatea întelegerilor, deciziile si practicile concertate si la exploatarea abuziva a unei pozitii dominante pe piata interna, în conformitate cu dreptul intern si cu art. III-161, în special alin. 3, si art. III-162.

Articolul III-165
1. Fara sa aduca atingere art. III-164, Comisia vegheaza la aplicarea principiilor stabilite în art. III-161 si III-162. La cererea unui stat membru sau din oficiu, si în colaborare cu autoritatile competente ale statelor membre care îi acorda asistenta, Comisia cerceteaza presupusele cazuri de încalcare a principiilor mentionate mai sus. În cazul în care constata existenta unei infractiuni, Comisia propune mijloace adecvate pentru a-i pune capat.
2. Daca infractiunea nu înceteaza, Comisia constata încalcarea principiilor printr-o decizie europeana motivata. Comisia îsi poate publica decizia si poate autoriza statele membre sa ia masurile necesare pentru remedierea situatiei, masuri ale caror conditii si modalitati de aplicare le stabileste.
3. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de acorduri asupra carora Consiliul a hotarât conform art. III-163 alin. 2 lit. b)

Articolul III-166
1. În ceea ce priveste întreprinderile publice si întreprinderile carora le acorda drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu emit si nu mentin nici o masura contrara dispozitiilor Constitutiei, în special celor prevazute în art. I-
4 alin. 2 si art. III-161 - III-169.
2. Întreprinderile însarcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic general sau care prezinta caracter de monopol fiscal sunt supuse dispozitiilor Constitutiei, în special regulilor de concurenta, în masura în care aplicarea acestor reguli nu împiedica, de drept sau de fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredintata. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie sa fie afectata într-o masura care sa contravina intereselor Uniunii.
3. Comisia vegheaza la aplicarea prezentului articol si adopta, daca este cazul, regulamentele sau deciziile europene corespunzatoare.
Subsectiunea 2 - Ajutoarele acordate de statele membre

Articolul III-167
1. Cu exceptia derogarilor prevazute prin Constitutie, sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de productie, în masura în care acestea afecteaza schimburile dintre statele membre.
2. Sunt compatibile cu piata interna:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu conditia ca acestea sa fie acordate fara discriminare determinata de originea produselor;
b) ajutoarele destinate remedierii pagubelor provocate de calamitati naturale sau alte evenimente extraordinare;
c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, afectate de divizarea Germaniei, în masura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceasta divizare. Dupa cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa abroge acest punct (c).
3. Pot fi considerate compatibile cu piata interna:
a) ajutoarele destinate sa favorizeze dezvoltarea economica a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scazut sau în care exista un grad de ocupare a fortei de munca extrem de scazut si în regiunile la care se refera art. III-424, având în vedere situatia lor structurala, economica si sociala;
b) ajutoarele destinate sa promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau sa remedieze perturbari grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutoarele destinate sa favorizeze dezvoltarea anumitor activitati sau anumitor regiuni economice, daca acestea nu modifica conditiile schimburilor comerciale într-o masura care contravine interesului comun;
d) ajutoarele destinate sa promoveze cultura si sa conserve patrimoniul, daca acestea nu modifica conditiile schimburilor comerciale si ale concurentei în Uniune, într-o masura care contravine interesului comun;
e) alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de catre Consiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-168
1. Comisia, împreuna cu statele membre, verifica permanent regimul ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora masurile necesare cerute de dezvoltarea treptata sau de functionarea pietei interne.
2. În cazul în care, dupa ce partilor interesate li s-a solicitat sa-si prezinte observatiile, Comisia constata ca ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piata interna în conformitate cu art. III-16
7 sau ca acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta adopta o decizie europeana de suspendare sau modificare a ajutorului de catre statul în cauza pâna la termenul stabilit. Daca statul în cauza nu se conformeaza deciziei europene în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat membru interesat poate sesiza direct Curtea de Justitie prin derogare de la art. III-360 si III-361. La cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta în unanimitate o decizie europeana conform careia un ajutor, acordat sau care urmeaza sa fie acordat de catre acest stat, trebuie sa fie considerat compatibil cu piata interna, prin derogare de la art. III-167 sau de la regulamentele europene prevazute în art. III-169, daca o astfel de decizie este justificata de circumstante exceptionale. În cazul în care, cu privire la acest ajutor, Comisia a initiat procedura prevazuta în primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresata Consiliului de catre statul interesat va avea ca efect suspendarea procedurii mentionate pâna când Consiliul se pronunta asupra acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunta în termen de trei luni de la introducerea cererii, hotaraste Comisia.
3. Comisia este informata în timp util de statele membre, pentru a-si prezenta observatiile despre proiectele destinate sa instituie sau sa modifice ajutoarele. Daca apreciaza ca un proiect nu este compatibil cu piata interna conform art. III-167, Comisia initiaza fara întârziere procedura prevazuta în alin.
2. Statul membru interesat nu poate aplica masurile preconizate înainte de pronuntarea unei decizii finale.
4. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de ajutoare de stat stabilite de Consiliul , conform art. III-169, care pot fi exceptate de la procedura prevazuta în alin. 3.

Articolul III-169
Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene pentru aplicarea art. III-167 si III-168 si pentru stabilirea în special a conditiilor de aplicare a art. III-168 alin. 3 si a categoriilor de ajutoare care pot fi exceptate de la procedura prevazuta în articolul 168 alin.3. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Sectiunea 6 – Dispozitii fiscale


Articolul III-170
1. Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natura, mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare. În plus, nici un stat membru nu aplica produsele altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte produse.
2. Produsele exportate de un stat membru pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne care sa depaseasca impozitele aplicate direct sau indirect.
3. În ceea ce priveste impozitul, altul decât cel pe cifra de afaceri, accizele si celelalte impozite indirecte, nu pot fi operate scutiri sau rambursari la exportul catre celelalte state membre si nu pot fi instituite taxe de compensare la importurile care provin din statele membre, decât daca masurile preconizate au fost în prealabil aprobate, pentru o perioada limitata, printr-o decizie europeana adoptata de Consiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-171 O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile de armonizare a legislatiilor referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize si alte impozite indirecte, în masura în care aceasta armonizare este necesara pentru a asigura functionarea pietei interne si pentru a evita denaturarea concurentei. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social. Sec iunea
7 – Dispozi ii comune

Articolul III-172
1. Cu exceptia cazului în care în Constitutie se prevede altfel, prezentul articol se aplica în vederea realizarii obiectivelor enuntate în art. III-130. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile referitoare la apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre care au drept scop instituirea si functionarea pietei interne. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. Alin. 1 nu se aplica dispozitiilor fiscale, dispozitiilor privind libera circulatie a persoanelor si dispozitiilor privind drepturile si interesele lucratorilor salariati.
3. În propunerile prezentate în alin. 1 cu privire la sanatate, siguranta, protectia mediului si protectia consumatorilor, Comisia ia ca baza un nivel ridicat de protectie, tinând seama, în special, de orice noua evolutie bazata pe fapte stiintifice. În cadrul competentelor pe care le au în acest sens, Parlamentul European si Consiliul se straduiesc, de asemenea, sa atinga acest obiectiv.
4. Daca, dupa adoptarea unei masuri de armonizare printr-o lege sau o lege-cadru europeana sau un regulament european al Comisiei, un stat membru considera ca este necesara mentinerea unor dispozitii nationale justificate de cerintele importante prevazute în art. III-154 sau referitoare la protectia mediului sau a mediului de munca, acesta le notifica Comisiei, indicând motivele pentru mentinerea lor.
5. În plus, fara sa aduca atingere alin. 4, daca, dupa adoptarea unei masuri de armonizare printr-o lege sau o lege-cadru europeana sau printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru considera necesara introducerea de dispozitii nationale bazate pe noi dovezi stiintifice cu privire la protectia mediului sau a mediului de munca, justificate de o problema specifica a acelui stat membru, care apare dupa adoptarea masurii de armonizare, acesta notifica Comisiei dispozitiile avute în vedere, precum si motivarea acestora.
6. În termen de sase luni de la notificarile prevazute în alin. 4 si 5, Comisia adopta o decizie europeana de aprobare sau de respingere a dispozitiilor nationale în cauza, dupa ce a verificat daca acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata în comertul dintre statele membre sau daca acestea constituie sau nu o bariera în functionarea pietei interne. În absenta unei decizii a Comisiei în acest interval, dispozitiile nationale prevazute în alin. 4 si 5 sunt considerate aprobate. Atunci când complexitatea problemei justifica acest lucru si daca nu exista nici un pericol pentru sanatatea umana, Comisia poate notifica statului membru în cauza ca perioada mentionata în prezentul alineat poate fi prelungita cu o noua perioada care poate ajunge pâna la sase luni.
7. Atunci când, în aplicarea alin. 6, un stat membru este autorizat sa mentina sau sa introduca dispozitii nationale care deroga de la o masura de armonizare, Comisia examineaza imediat daca este oportun sa propuna o adaptare a acestei masuri.
8. Atunci când un stat membru ridica o problema specifica de sanatate publica într-un domeniu care a facut în prealabil obiectul unor masuri de armonizare, acesta informeaza Comisia, care examineaza imediat daca este cazul sa propuna masuri adecvate.
9. Prin derogare de la procedura prevazuta în art. III-360 si III-361, Comisia si oricare stat membru pot sesiza direct Curtea de Justitie atunci când considera ca un alt stat membru utilizeaza în mod abuziv competentele prevazute în prezentul articol.
10. Masurile de armonizare mentionate în prezentul articol includ, acolo unde este cazul, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din unul sau mai multe dintre motivele neeconomice prevazute în art. III-154, dispozitii provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.

Articolul III-173 Fara sa aduca atingere art. III-172, o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile pentru apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre, cu incidenta directa asupra instituirii sau functionarii pietei interne. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-174 În cazul în care Comisia constata ca o neconcordanta între dispozitiile legale, de reglementare sau administrative ale statelor membre falsifica conditiile de concurenta pe piata interna si provoaca o denaturare care trebuie eliminata, aceasta se consulta cu statele membre în cauza. Daca, dupa aceasta consultare, nu se ajunge la un acord, legile-cadru europene elimina denaturarea în cauza. Orice alta masura utila prevazuta prin Constitutie poate fi adoptata.

Articolul III-175
1. Atunci când exista temerea justificata ca adoptarea sau modificarea unei dispozitii legale, de reglementare sau administrative nationale ar putea provoca o denaturare în sensul art. III- 174, statul membru care intentioneaza sa adopte aceste dispozitii consulta Comisia. Dupa consultarea statelor membre, Comisia adreseaza statelor în cauza o recomandare cu privire la masurile corespunzatoare pentru evitarea denaturarii în cauza.
2. Daca statul membru care doreste sa adopte sau sa modifice dispozitii nationale nu se conformeaza recomandarii adresate de Comisie, nu se va putea cere celorlalte state membre, în aplicarea art. III-174, sa-si modifice dispozitiile nationale în vederea eliminarii acestei denaturari. Daca statul membru care a ignorat recomandarea Comisiei provoaca o denaturare numai în detrimentul sau, art. III-174 nu se aplica.

Articolul III-176 În cadrul realizarii pietei interne, legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile referitoare la crearea de titluri europene, pentru a asigura o protectie uniforma a drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul Uniunii, si la punerea în aplicare a unor regimuri de autorizare, coordonare si control centralizate la nivelul Uniunii. O lege europeana a Consiliului stabileste regimurile lingvistice ale titlurilor europene. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Capitolul II: „Politica Economica si Monetara” (articolele III-177 - III-191)


Articolul III-177
1. În sensul mentionat în art. I-3, actiunea statelor membre si a Uniunii implica, în conditiile prevazute prin Constitutie, adoptarea unei politici economice bazate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, pe piata interna si pe definirea de obiective comune si realizate prin respectarea principiului unei economii de piata deschisa, în care concurenta este libera.
2. În paralel, în conditiile si conform procedurilor prevazute prin Constitutie, aceasta actiune implica o moneda unica, euro, precum si definirea si realizarea unei politici monetare si a unei politici de schimb unice, al caror obiectiv principal este mentinerea stabilitatii preturilor, si, fara sa aduca atingere acestui obiectiv, sustinerea politicilor economice generale în cadrul Uniunii, în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera.
3. Aceasta actiune a statelor membre si a Uniunii implica respectarea principiilor directoare urmatoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase si balanta de plati stabila.
Sectiunea 1 - Politica economica

Articolul III-178 Statele membre îsi realizeaza politicile economice cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite în art. I-3, si în contextul orientarilor generale prevazute în art. III-179 alin.
2. Statele membre si Uniunea actioneaza în conformitate cu principiul economiei de piata deschise, în care concurenta este libera, favorizând o alocare eficienta a resurselor, conform principiilor stabilite în art. III-177.

Articolul III-179
1. Statele membre considera politicile lor economice ca pe o problema de interes comun si le coordoneaza în cadrul Consiliului , în conformitate cu art. III-178.
2. Consiliul , la recomandarea Comisiei, elaboreaza un proiect pentru orientarile generale ale politicilor economice al statelor membre si ale Uniunii si raporteaza în acest sens Consiliului European. Consiliul European, pe baza raportului Consiliului , discuta în vederea stabilirii unei concluzii privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii. Pe baza acestei concluzii, Consiliul adopta o recomandare prin care stabileste aceste orientari generale. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.
3. Pentru asigurarea unei coordonari mai strânse a politicilor economice si a unei convergente durabile a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul , pe baza rapoartelor prezentate de Comisie, supravegheaza evolutia economica în fiecare din statele membre si în cadrul Uniunii, precum si conformitatea politicilor economice cu orientarile generale prevazute în alin. 2, si efectueaza cu regularitate o evaluare de ansamblu. Pentru efectuarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informatii cu privire la dispozitiile importante pe care le-au adoptat în domeniul politicii lor economice si orice alta informatie pe care o considera necesara.
4. În cadrul procedurii prevazute în alin. 3, atunci când se constata ca politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientarile generale prevazute în alin. 2 sau ca acestea risca sa compromita buna functionare a uniunii economice si monetare, Comisia poate adresa un avertisment statului membru respectiv. Consiliul , la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandarile necesare statului membru respectiv. Consiliul poate decide, la propunerea Comisiei, sa faca publice recomandarile sale. În sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru respectiv. Majoritatea calificata se defineste ca cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentând cel putin 65% din populatia acestora. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim al acestor celelalte state membre ale Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera realizata.
5. Presedintele Consiliului si Comisia raporteaza Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte înaintea comisiei competente a Parlamentului European, daca Consiliul a facut publice recomandarile sale.
6. Legile europene pot stabili modalitatile procedurii de supraveghere multilaterala prevazute în alin. 3 si 4.

Articolul III-180
1. Fara sa aduca atingere altor proceduri prevazute prin Constitutie, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana de stabilire a masurilor corespunzatoare situatiei economice, în special daca apar dificultati grave în aprovizionarea cu anumite produse.
2. Atunci când un stat membru are dificultati sau este serios amenintat cu dificultati grave, cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente exceptionale care îi scapa de sub control, la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa acorde acestui stat, cu unele conditii, asistenta financiara din partea Uniunii. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la decizia adoptata.
PAGEBREAK#
Articolul III- 181
1. Se interzice Bancii Centrale Europene si bancilor centrale ale statelor membre (denumite în continuare „banci centrale nationale”) sa acorde descoperiri de cont sau orice alt tip de credit institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, administratiilor centrale, autoritatilor regionale sau locale ori altor autoritati publice, altor organisme guvernate de dreptul public sau întreprinderi publice ale statelor membre; se interzice, de asemenea, achizitionarea directa de la acestia a titlurilor de creanta de catre Banca Centrala Europeana sau de bancile centrale nationale a instrumentelor de plat .
2. Alin. 1 nu se aplica institutiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispozitie de lichiditati de catre bancile centrale nationale, beneficiaza, din partea bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene, de acelasi tratament ca si institutiile de credit particulare.

Articolul III-182
1. Se interzic toate masurile si dispozitiile care nu se bazeaza pe consideratii de ordin prudential si care stabilesc un acces privilegiat al institutiilor, organelor, organismelor, sau agentiilor Uniunii, al administratiilor centrale, al autoritatilor regionale sau locale, al autoritatilor publice sau al altor organisme guvernate de dreptul public sau întreprinderi publice ale statelor membre la institutiile financiare.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europene care precizeaza definitiile de aplicare a interdictiei prevazute în alin. 1. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-183
1. Uniunea nu raspunde de angajamentele administratiilor centrale, ale autoritatilor regionale ori locale, ale altor autoritati publice sau ale altor organisme sau întreprinderi publice ale unui stat membru, nici nu si le asuma, fara sa aduca atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu raspunde de angajamentele administratiilor centrale, ale autoritatilor regionale sau locale, ale altor autoritati publice sau altor organisme guvernate de dreptul public sau întreprinderi publice ale unui alt stat membru, nici nu si le asuma, fara sa aduca atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.
2. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europene care precizeaza definitiile de aplicare a interdictiilor prevazute în art. III-181 si III-182 în prezentul articol. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-184
1. Statele membre evita deficitele publice excesive.
2. Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a cuantumului datoriei publice a statelor membre, pentru a depista erorile evidente. Comisia examineaza în special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:
a) daca raportul între deficitul public prevazut sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care: i) acest raport s-a micsorat în mod semnificativ si constant si a atins un nivel apropiat de valoarea de referinta; ii) sau aceasta depasire a valorii de referinta este exceptionala si temporara si raportul mentionat se mentine aproape de valoarea de referinta;
b) daca raportul între datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care acest raport se micsoreaza suficient si nu se apropie de valoarea de referinta într-un ritm satisfacator. Valorile de referinta sunt precizate în protocolul privind procedurile privind deficitele excesive.
3. Daca un stat membru nu îndeplineste cerintele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaboreaza un raport. Raportul Comisiei examineaza, de asemenea, daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine cont de toti ceilalti factori relevanti, inclusiv de pozitia economica si bugetara pe termen mediu a statului membru. Comisia poate, de asemenea, sa elaboreze un raport daca, desi cerintele care decurg din criterii sunt respectate, considera ca exista un risc de deficit excesiv într-unul din statele membre.
4. Comitetul economic si financiar, stabilit de art. III – 192, emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.
5. În cazul în care Comisia estimeaza ca exista un risc de deficit excesiv într-unul din statele membre sau ca un astfel de deficit risca sa se produca, aceasta adreseaza un aviz statului membru în cauza si va informa Consiliul.
6. Consiliul , la propunerea Comisiei, dupa o evaluare globala si tinând cont de observatiile statului membru în cauza, decide daca exista deficit excesiv. În acest caz, el adopta, conform acelorasi proceduri, recomandarile pe care le adreseaza statului membru în cauza, pentru ca acesta sa puna capat acestei situatii într-un termen dat. Sub rezerva alin. 8, aceste recomandari nu sunt facute publice. În sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru în cauza. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentând statele membre si cuprinzând cel putin 65% din populatia statelor membre participante. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritatea calificata nu se va considera a fi realizata.
7. Consiliul , la recomandarea Comisiei, adopta deciziile europene si recomandarile prevazute în alin. 8 - 11. Acesta hotaraste fara a tine cont de votul reprezentantului statului membru în cauza. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din ceilalti membri ai Consiliului, reprezentând statele membre si cuprinzând cel putin 65% din populatia statelor membre participante. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin un numar minim reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritatea calificata nu se va considera a fi realizata.
8. Atunci când Consiliul constata ca nici o actiune urmata de efecte nu a fost întreprinsa ca raspuns la recomandarile sale în termenul prevazut, acesta poate face publice recomandarile sale.
9. Daca un stat membru continua sa nu dea curs recomandarilor Consiliului , acesta poate adopta o decizie europeana prin care sa solicite statului membru respectiv sa ia, într-un termen determinat, masuri vizând reducerea deficitului, considerata necesara de catre Consiliul pentru remedierea situatiei. Într-un astfel de caz, Consiliul poate cere statului membru în cauza sa prezinte rapoarte conform unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare consimtite de acel stat membru.
10. Atât timp cât un stat membru nu se conformeaza unei decizii europene adoptate în temeiul alin. 9, Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe din masurile urmatoare:
a) sa solicite statului membru în cauza sa publice informatii suplimentare, care vor fi precizate de Consiliul , înainte de a emite obligatiuni si titluri;
b) sa invite Banca Europeana de Investitii sa îsi revizuiasca politica de împrumuturi fata de statul membru în cauza;
c) sa solicite statului membru în cauza sa depuna, fara dobânda, în contul Uniunii, o suma corespunzatoare, pâna când Consiliul considera ca deficitul excesiv a fost corectat;
d) sa impuna amenzi într-un cuantum corespunzator. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la masurile adoptate.
11. Consiliul abroga toate sau anumite masuri prevazute în alin. 6 si 8 – 10, în masura în care considera ca deficitul excesiv al statului membru respectiv a fost corectat. Daca, anterior, Consiliul a facut publice recomandarile sale, acesta declara public, înca de la abrogarea deciziei prevazute în alin. 8 ca statul respectiv nu mai are deficit excesiv.
12. Drepturile la actiune prevazute în art. III-360 si III-361 nu pot fi exercitate în sensul alin. 1 - 6, 8 si 9.
13. Dispozitiile suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii descrise în prezentul articol figureaza în Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive. O lege europeana a Consiliului stabileste masurile corespunzatoare de înlocuire a Protocolului mentionat. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene. Sub rezerva celorlalte dispozitii din prezentul alineat, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta regulamentele sau deciziile europene care stabilesc modalitatile si definitiile de aplicare a Protocolului mentionat. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
Sectiunea 2 – Politica monetara

Articolul III-185
1. Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale este de a mentine stabilitatea preturilor. Fara sa aduca atingere acestui obiectiv, Sistemul European al Bancilor Centrale sprijina politicile economice generale în cadrul Uniunii, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia, definite în art. I-3. Sistemul European al Bancilor Centrale actioneaza conform principiului economiei de piata deschise, în care concurenta este libera, favorizând o alocare eficienta a resurselor si respectând principiile prevazute în art. III-177.
2. Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Bancilor Centrale constau în:
a) definirea si punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;
b) efectuarea de operatiuni de schimb conform art. III-326;
c) detinerea si gestionarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre;
d) promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.
3. Alin. 2 lit. c) se aplica fara sa aduca atingere detinerii si gestionarii, de catre guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în devize;
4. Banca Centrala Europeana este consultata:
a) asupra oricarui act al Uniunii propus în domeniile care tin de competenta sa;
b) de catre autoritatile nationale, asupra oricarui proiect de reglementare din domeniile care tin de competenta sa, dar în limitele si conform conditiilor stabilite de Consiliul , în conformitate cu procedura prevazuta în alin. 4 din art. III-187. Banca Centrala Europeana poate, în domeniile care tin de competenta sa, sa prezinte avize institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii sau autoritatilor nationale.
5. Sistemul European al Bancilor Centrale contribuie la buna gestionare a politicilor duse de catre autoritatile competente cu privire la controlul prudential al institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar.
6. Legile europene pot încredinta Bancii Centrale Europene misiuni specifice în legatura cu politicile în materie de control prudential al institutiilor de credit si al altor institutii financiare, cu exceptia societatilor de asigurare. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-186
1. Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de bancnote euro în cadrul Uniunii. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale sunt singurele care circula legal în cadrul Uniunii.
2. Statele membre pot emite monede euro, sub rezerva aprobarii de catre Banca Centrala Europeana a volumului emisiunii. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene de stabilire a masurilor de armonizare a valorilor unitare si a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor destinate punerii în circulatie, în masura în care acest lucru este necesar pentru buna lor circulatie în cadrul Uniunii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene.

Articolul III-187
1. Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, si anume Consiliul Guvernator si Comitetul Executiv.
2. Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale este prevazut de Protocolul cu privire la Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene.
3. Art.5(1), (2) si (3), art.17 si 18, art.19(1), art.22, 23, 24 si 26, art.32(2), (3), (4) si (6), art.33(1)(a) si art.36 din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene pot fi modificate prin legi europene:
a) fie la propunerea Comisiei, dupa consultarea Bancii Centrale Europene;
b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene, dupa consultarea Comisiei.
4. Consiliul adopta regulamente si decizii europene de stabilire a masurilor prevazute în art. 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 si 34.3 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European:
a) fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene;
b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Comisiei.

Articolul III-188 În exercitarea competentelor sale si în îndeplinirea misiunilor si sarcinilor care i-au fost conferite prin Constitutie si prin statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, nici Banca Centrala Europeana, nici o banca centrala nationala si nici un membru oarecare al organelor lor de decizie nu pot solicita si nici accepta instructiuni venind din partea institutiilor, organelor, organisme sau agentiilor Uniunii, guvernelor statelor membre sau oricarui alt organism. Institutiile, organele, organisme si agentiile Uniunii, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu încerce sa influenteze membrii organelor de decizie ale Bancii Centrale Europene sau ale bancilor centrale nationale în îndeplinirea misiunilor lor.

Articolul III-189 Fiecare stat membru vegheaza la compatibilitatea legislatiei sale nationale, inclusiv a statutului bancii sale centrale nationale cu Constitutia si statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene.

Articolul III-190
1. Pentru îndeplinirea misiunilor care sunt încredintate Sistemului European al Bancilor Centrale, în conformitate cu Constitutia si cu conditiile stabilite în statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, Banca Centrala Europeana adopta:
a) regulamente europene, în masura necesara îndeplinirii misiunilor definite în art. 3.1, prima liniuta, art. 19.1, 22 sau 25.2 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, precum si în cazurile mentionate în regulamentele si deciziile europene prevazute în art. III-187 alin. 4;
b) deciziile europene necesare îndeplinirii misiunilor încredintate Sistemului European al Bancilor Centrale, în temeiul Constitutiei si al statutelor Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene;
c) recomandari si avize.
2. Banca Centrala Europeana poate decide publicarea deciziilor sale europene, a recomandarilor si avizelor sale.
3. Conform procedurii prevazute în art. III-187 alin. 4, Consiliul adopta regulamentele europene de stabilire a limitelor si conditiilor în care Banca Centrala Europeana este autorizata sa impuna întreprinderilor amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu în caz de nerespectare a regulamentelor si a deciziilor europene.

Articolul III-191 Fara sa aduca atingere competentelor Bancii Centrale Europene, o lege sau o lege-cadru europeana stabileste masurile necesare pentru utilizarea euro ca moneda unica de catre statele membre. Aceasta este adoptata dupa consultarea Bancii Centrale Europene.
Sectiunea 3 – Dispozitii institutionale

Articolul III-192
1. În vederea promovarii coordonarii politicilor statelor membre în masura necesara functionarii pietei interne, se instituie un Comitet economic si financiar.
2. Acest comitet are ca misiune:
a) sa emita avize, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa, în atentia acestor institutii;
b) sa urmareasca situatia economica si financiara a statelor membre si a Uniunii si sa raporteze periodic Consiliului si Comisiei, în special cu privire la relatiile financiare cu tarile terte si cu institutiile internationale;
c) fara sa aduca atingere art. III-344, sa contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului prevazute în art. III-159, art. III-179 alin. 2, 3, 4 si 6, art. III-180, III-183, III-184, III-185 alin. 6, art. III-186 alin. 2, art. III-187 alin. 3 si 4, art. III-191, III-196 si art. III-198 alin. 2 si 3, art. III- 201, art. III-202 alin. 2 si 3 si art. III-322 si III-326 si sa îndeplineasca celelalte misiuni consultative si pregatitoare care îi sunt încredintate de catre Consiliul ;
d) sa examineze, cel putin o data pe an, situatia circulatiei capitalurilor si a libertatii platilor, dupa cum rezulta din aplicarea Constitutiei si a actelor Uniunii; aceasta examinare se refera latoate masurile referitoare la miscarile de capital si la plati; Comitetul raporteaza Comisiei si Consiliului cu privire la rezultatele acestei examinari. Statele membre, Comisia si Banca Centrala Europeana numesc fiecare cel mult doi membri ai comitetului.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana de stabilire a dispozitiilor privind alcatuirea Comitetului economic si financiar. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene si a acestui comitet. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta decizie.
4. Pe lânga misiunile prevazute în alin. 2, daca si în masura în care statele membre fac obiectul unei derogari în sensul art. III-197, comitetul urmareste situatia monetara si financiara, precum si regimul general al platilor în acele state membre si raporteaza periodic Consiliului si Comisiei cu privire la aceasta.

Articolul III-193 Pentru chestiunile care tin de domeniul de aplicare a art. III-179 alin. 4, art. III-184, cu exceptia alin. 13, art. III-191, III-196, art. III-198 alin. 3 si art. III-326, Consiliul sau un stat membru poate solicita Comisiei sa formuleze, dupa caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examineaza aceasta cerere si prezinta fara întârziere concluziile sale Consiliului . Sec iunea
4 – Dispozi ii specifice pentru statele membre care fac parte din Zona Euro

Articolul III-194
1. Pentru a contribui la buna functionare a Uniunii economice si monetare, conform dispozitiilor relevante ale Constitutiei, Consiliul, potrivit cu procedura prevazuta de art. III-179 si III-184, cu exceptia procedurii la care se refera art .III-184, alin.13, adopta masuri privind statele membre care fac parte din zona euro pentru:
a) a întari coordonarea disciplinei lor bugetare si supravegherea acesteia;
b) a elabora, în ceea ce le priveste, orientarile de politica economica, veghind ca acestea sa fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune si asigurând supravegherea acestora.
3. Numai membrii Consiliului reprezentând statele membre care fac parte din zona euro voteaza asupra masurilor prevazute în art. 1. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentând 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.

Articolul III-195 Modalitatile de organizare a întrunirilor ministrilor statelor membre care fac parte din zona euro sunt stabilite în Protocolul privind Eurogrup.

Articolul III-196
1. În scopul asigurarii locului euro în sistemul monetar international, Consiliul , la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, adopta o decizie europeana de stabilire a pozitiilor comune cu privire la chestiunile de interes special pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor si al organizatiilor financiare internationale competente.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, poate adopta masurile adecvate pentru a asigura reprezentarea unitara în cadrul organizatiilor si institutiilor financiare internationale.
3. Numai membrii Consiliului reprezentând statele membre care fac parte din zona euro voteaza asupra masurilor prevazute în alin. 1 si alin.2. Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentând 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata. Sectiunea
5 – Dispozitii tranzitorii

Articolul III-197
1. Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis ca îndeplinesc conditiile pentru adoptarea euro, sunt denumite în continuare „state membre care fac obiectul unei derogari”.
2. Dispozitiile Constitutiei mentionate în cele ce urmeaza nu se aplica statelor membre care fac obiectul unei derogari:
a) adoptarea unor parti din marile orientari ale politicilor economice care privesc zona euro în general (art. III-179 alin. 2);
b) mijloace de constrângere pentru remedierea deficitelor excesive (art. III-184 alin. 9 si 10);
c) obiectivele si misiunile Sistemului European al Bancilor Centrale (art. III-185 alin. 1, 2, 3 si 5);
d) emisiunea de euro (art. III-186);
e) acte ale Bancii Centrale Europene (art. III-190);
f) masuri referitoare la utilizarea euro (art. III-191);
g) acorduri monetare si alte masuri referitoare la politica de schimb (art. III-326);
h) desemnarea membrilor comitetului executiv al Bancii Centrale Europene (art. III-382 alin. 2;
i) decizii europene care stabilesc pozitii comune cu privire la relevanta pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor si organizatiilor financiare internationale competente (art. III-19
6 alin.1);
j) masuri care sa asigure o reprezentare unitara în cadrul institutiilor si organizatiilor financiare internationale (art. III-196 alin.2). În consecinta, în articolele mentionate anterior la punctele a-j, „statele membre” reprezinta statele membre care nu fac obiectul unei derogari.
3. Statele membre care fac obiectul unei derogari si bancile lor centrale nationale sunt excluse de la drepturile si obligatiile din cadrul Sistemului European al Bancilor Centrale, în conformitate cu capitolul IX din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene.
4. Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogari sunt suspendate din momentul adoptarii de catre Consiliul a masurilor mentionate în articolele enumerate în alin. 2. si în urmatoarele situatii:
a) recomandarile facute acelor state membre care fac parte din zona euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programe de stabilitate si avertizari (art. III- 179 alin.4);
b) masuri legate de deficitele excesive proving acele statele membre din zona euro (art. III- 184 alin.6, 7, 8 si 11). Majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentând 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.

Articolul III-198
1. Cel putin la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogari, Comisia si Banca Centrala Europeana raporteaza Consiliului cu privire la progresele statelor membre care fac obiectul unei derogari în îndeplinirea obligatiilor lor pentru realizarea uniunii economice si monetare. Aceste rapoarte examineaza în special daca legislatia nationala a fiecaruia din aceste state membre, inclusiv statutul bancii sale centrale nationale, este compatibila cu art. III-188 si III-189 si cu statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene. Rapoartele examineaza, de asemenea, daca s-a realizat un înalt grad de convergenta durabila, analizând în ce masura fiecare din aceste state membre îndeplineste criteriile urmatoare:
a) realizarea unui înalt grad de stabilitate a preturilor; aceasta va reiesi dintr-o rata a inflatiei cât mai apropiata de cea din cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preturilor;
b) caracterul durabil al situatiei finantelor publice; aceasta va reiesi dintr-o situatie bugetara fara deficit public excesiv în sensul art. III-184 alin. 6;
c) respectarea unor marje normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul ratei de schimb, timp de doi ani cel putin, fara devalorizarea monedei în raport cu euro;
d) caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru care face obiectul unei derogari si al participarii acestuia la mecanismul ratei de schimb, care se reflecta în nivelurile dobânzii pe termen lung. Cele patru criterii mentionate în prezentul alineat si perioadele relevante în care fiecare trebuie respectat sunt precizate în protocolul privind criteriile de convergenta. Raporturile Comisiei si ale Bancii Centrale Europene tin cont, de asemenea, de rezultatele integrarii pietelor, de situatia si de evolutia balantelor de plati curente si de examinarea evolutiei costurilor salariale unitare si a altor indici de pret.
2. Dupa consultarea Parlamentului European si dupa discutii în cadrul Consiliului European, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana stabilind ce state membre care fac obiectul unei derogari îndeplinesc conditiile necesare, pe baza criteriilor stabilite în alin. 1, si pune capat derogarilor statelor membre respective. Consiliul va decide dupa primirea recomandarii din partea majoritati calificate a statelor membre din zona euro; acestea vor decide în termen de 6 luni de la primirea de catre Consiliu a propunerii Comisiei. Majoritatea calificata, la care se refera subparagraful 2, se defineste ca fiind cel putin 55% din acesti membri ai Consiliului, reprezentând 65% din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu este fi considerata ca fiind realizata.
3. Daca s-a decis, conform procedurii prevazute în alin. 2, sa se puna capat unei derogari, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta, în unanimitatea membrilor reprezentând statele membre care nu fac obiectul unei derogari si statul membru respectiv, regulamente sau decizii europene fixând în mod irevocabil rata la care euro înlocuieste moneda statului membru în cauza si stabilind celelalte masuri necesare pentru introducerea euro ca moneda unica în acest stat membru. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

Articolul III-199
1. Daca si în masura în care exista state membre care fac obiectul unei derogari si fara sa aduca atingere art. III-187 alin. 1, consiliul general al Bancii Centrale Europene prevazut în art. 45 din statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene se constituie ca al treilea organ de decizie al Bancii Centrale Europene.
2. Daca si în masura în care exista state membre care fac obiectul unei derogari, în ce priveste aceste state membre, Banca Centrala Europeana:
a) întareste cooperarea între bancile centrale nationale;
b) întareste coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preturilor;
c) supravegheaza functionarea mecanismului ratei de schimb;
d) organizeaza consultari cu privire la chestiuni care tin de competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si a pietelor financiare;
e) exercita fostele functii ale Fondului European de Cooperare Monetara, preluate anterior de Institutul Monetar European.

Articolul III-200 Fiecare stat membru care face obiectul unei derogari trateaza politica sa de schimb ca pe o problema de interes comun. Acesta va tine cont de experienta acumulata datorita cooperarii în cadrul mecanismului ratei de schimb.
#PAGEBREAK#
Articolul III-201
1. În caz de dificultati sau de amenintare grava cu dificultati în balanta de plati a unui stat membru care face obiectul unei derogari, datorate fie unui dezechilibru global al balantei, fie naturii devizelor de care dispune, si care pot compromite în special functionarea pietei interne sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examineaza fara întârziere situatia acestui stat, precum si actiunea pe care a întreprins-o sau pe care o poate întreprinde conform Constitutiei, facând apel la toate mijloacele de care dispune. Comisia indica masurile a caror adoptare o recomanda statului membru în cauza. Daca actiunea întreprinsa de un stat membru care face obiectul unei derogari si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depasi dificultatile sau amenintarea cu dificultati, Comisia recomanda Consiliului , dupa consultarea Comitetului economic si financiar, acordarea de asistenta reciproca si metodele adecvate. Comisia informeaza periodic Consiliul cu privire la situatie si la evolutia acesteia.
2. Consiliul acorda asistenta reciproca; el adopta regulamentele sau deciziile europene de stabilire a conditiilor si modalitatile acesteia. Asistenta reciproca poate lua în special forma:
a) unei actiuni concertate pe lânga alte organizatii internationale, la care pot recurge statele membre care fac obiectul unei derogari;
b) unor masuri necesare pentru evitarea devierilor comertului, atunci când statul membru care face obiectul unei derogari, aflat în dificultate, mentine sau restabileste restrictii cantitative fata de tari terte;
c) acordarii unor credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva acordului acestora.
3. Daca asistenta reciproca recomandata de Comisie nu a fost acordata de Consiliul sau daca asistenta reciproca si masurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul membru care face obiectul unei derogari, aflat în dificultate, sa ia masurile de salvgardare ale caror conditii si modalitati le defineste. Aceasta autorizare poate fi revocata si aceste conditii si modalitati pot fi modificate de catre Consiliul .

Articolul III-202
1. În cazul unei crize neprevazute în balanta de plati si daca un act în sensul art. III-201 alin. 2 nu se adopta imediat, statul membru care face obiectul unei derogari poate lua, cu titlu de precautie, masurile de salvgardare necesare. Aceste masuri trebuie sa produca perturbari minime în functionarea pietei interne si nu pot avea un domeniu de aplicare mai larg decât este strict necesar pentru remedierea dificultatilor neprevazute care au aparut.
2. Comisia si celelalte state membre trebuie sa fie informate cu privire la aceste masuri de salvgardare cel târziu în momentul intrarii lor în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea de asistenta reciproca, conform art. III-201.
3. Cu avizul Comisiei si dupa consultarea Comitetului economic si financiar, Consiliul poate adopta o decizie care sa prevada ca statul membru în cauza trebuie sa modifice, sa suspende sau sa elimine masurile de salvgardare mentionate anterior. Sectiunea 1 – Ocuparea fortei de munca

Articolul III-203 Uniunea si statele membre urmaresc, conform prezentei sectiuni, sa elaboreze o strategie coordonata de ocupare a fortei de munca si, în special, sa promoveze o mâna de lucru calificata, formata si adaptabila, precum si piete ale muncii care sa poata reactiona rapid la evolutia economiei, în vederea atingerii obiectivelor enuntate în art. I-3.

Articolul III-204
1. Statele membre, prin intermediul politicilor lor de ocupare a fortei de munca, contribuie la realizarea obiectivelor prevazute în art. III-203 într-un mod compatibil cu orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si Uniunii, adoptate în aplicarea art. III-179 alin. 2.
2. Statele membre, tinând cont de practicile nationale legate de responsabilitatile partenerilor sociali, considera promovarea ocuparii fortei de munca ca o problema de interes comun si îsi coordoneaza actiunea în acest domeniu în cadrul Consiliului , conform art. III-206.

Articolul III-205
1. Uniunea contribuie la realizarea unui înalt nivel de ocupare a fortei de munca, prin încurajarea cooperarii între statele membre si prin sustinerea, si, daca este necesar, completarea actiunii lor. Facând acest lucru, Uniunea respecta întru totul competentele statelor membre în domeniu.
2. Obiectivul atingerii unui înalt nivel de ocupare a fortei de munca este luat în considerare la definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii.

Articolul III-206
1. Consiliul European examineaza în fiecare an situatia ocuparii fortei de munca în cadrul Uniunii si adopta concluzii cu privire la aceasta, pe baza unui raport anual comun al Consiliului si al Comisiei.
2. Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta în fiecare an linii directoare de care statele membre tin cont în politicile lor de ocupare a fortei de munca. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic si Social si a Comitetului pentru ocuparea fortei de munca. Aceste linii directoare sunt compatibile cu orientarile generale adoptate în aplicarea art. III- 179 alin. 2.
3. Fiecare stat membru transmite Consiliului si Comisiei un raport anual asupra principalelor dispozitii pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a politicii sale de ocupare a fortei de munca, în temeiul liniilor directoare pentru ocuparea fortei de munca prevazute în alin. 2.
4. Pe baza rapoartelor prevazute în alin. 3 si dupa obtinerea avizului Comitetului pentru ocuparea fortei de munca, Consiliul examineaza anual, în temeiul liniilor directoare pentru ocuparea fortei de munca, punerea în aplicare a politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adopta recomandari pe care le adreseaza statelor membre.
5. Pe baza rezultatelor acestei examinari, Consiliul si Comisia adreseaza Consiliului European un raport anual comun cu privire la situatia ocuparii fortei de munca în cadrul Uniunii si cu privire la punerea în aplicare a liniilor directoare privind ocuparea fortei de munca.

Articolul III-207 Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri de încurajare destinate sa favorizeze cooperarea între statele membre si sa sustina actiunea lor în domeniul ocuparii fortei de munca, prin intermediul unor initiative de dezvoltare a schimburilor de informatii si de cele mai bune practici, punând la dispozitie analize comparative si îndrumari, precum si prin promovarea unor abordari novatoare si prin evaluarea experientelor, în special prin recurgerea la proiecte pilot. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene nu implica armonizari ale dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.

Articolul III-208 Consiliul adopta cu majoritate simpla o decizie europeana de constituire a unui Comitet pentru ocuparea fortei de munca, cu caracter consultativ, pentru a promova coordonarea între statele membre a politicilor în materie de ocupare a fortei de munca si de piata a muncii. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Comitetul are ca misiune:
a) sa urmareasca evolutia situatiei ocuparii fortei de munca si a politicilor de ocupare a fortei de munca în statele membre si în cadrul Uniunii;
b) fara sa aduca atingere art. III-344, sa emita avize, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa, si sa contribuie la pregatirea deliberarilor Consiliului prevazute în art. III-206. În îndeplinirea mandatului sau, comitetul consulta partenerii sociali. Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai comitetului.
Sectiunea 2 – Policita sociala


Articolul III-209 Uniunea si statele membre, constiente de drepturile sociale fundamentale, precum cele enuntate în Carta Sociala Europeana, semnata la Torino la 18 octombrie 1961, si în Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989, au ca obiectiv promovarea ocuparii fortei de munca, îmbunatatirea conditiilor de viata si de munca, favorizând o evolutie egala, o protectie sociala adecvata, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care sa permita un nivel ridicat si durabil de ocupare a fortei de munca si combaterea excluderilor. În acest scop, Uniunea si statele membre actioneaza tinând cont de diversitatea practicilor nationale, în special în domeniile relatiilor contractuale, precum si de necesitatea de a mentine competitivitatea economiei Uniunii. Ele considera ca o astfel de evolutie va rezulta atât din functionarea pietei interne, care va fvoriza armonizarea sistemelor sociale, cât si din procedurile prevazute prin Constitutie si din apropierea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative.

Articolul III-210
1. În vederea realizarii obiectivelor prevazute în art. III-209, Uniunea sustine si completeaza actiunea statelor membre în domeniile urmatoare:
a) îmbunatatirea, în special, a mediului de munca, pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor;
b) conditiile de munca;
c) securitatea sociala si protectia sociala a lucratorilor;
d) protectia lucratorilor în cazul rezilierii contractului de munca;
e) informarea si consultarea lucratorilor;
f) reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si patronatului, inclusiv cogestionarea, sub rezerva alin. 6;
g) conditiile de încadrare în munca a resortisantilor tarilor terte care îsi au resedinta în mod legal în cadrul Uniunii;
h) integrarea persoanelor excluse de pe piata muncii, fara sa aduca atingere art. III-283;
i) egalitatea între barbati si femei în privinta sanselor pe piata muncii si tratamentul la locul de munca;
j) combaterea excluderii sociale;
k) modernizarea sistemelor de protectie sociala, fara sa aduca atingere lit. c).
2. În acest scop:
a) legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri destinate sa încurajeze cooperarea între statele membre prin intermediul unor initiative vizând îmbunatatirea cunostintelor, dezvoltarea schimbului de informatii si de cele mai bune practici, promovarea unor abordari novatoare si evaluarea experientelor, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre;
b) în domeniile prevazute în alin. 1 lit. a) - i), legile-cadru europene pot stabili cerinte minime aplicabile progresiv, tinând cont de conditiile si reglementarile tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste legi-cadru europene evita impunerea de constrângeri administrative, financiare si juridice care ar putea împiedica crearea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii. În toate cazurile, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
3. Prin derogare de la alin. 2, în domeniile prevazute în alin. 1 lit. c), d), f) si g), legile sau legilecadru europene sunt adoptate de catre Consiliul care hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Consiliul poate, la propunerea Comisiei, sa adopte o decizie europeana cu scopul de a aplica procedura legislativa ordinara alineatului 1 lit. d), f) si g). Acesta hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
4. Un stat membru poate încredinta partenerilor sociali, la cererea lor comuna, punerea în aplicare a legilor-cadru europene adoptate în aplicarea alin. 2. si 3 sau, daca este cazul, punerea în aplicare a regulamentelor europene sau a deciziilor adoptate potrivit art. III-212. În acest caz, acesta se asigura ca, cel mai târziu la data la care legea-cadru europeana trebuie transpusa sau regulamentul european ori decizia puse în aplicare, partenerii sociali au pus în practica dispozitiile necesare, prin acord, statul membru respectiv trebuind sa adopte toate dispozitiile necesare pentru a fi în orice moment în masura sa garanteze rezultatele impuse prin legea-cadru mentionata.
5. Legile si legile-cadru europene adoptate în temeiul prezentului articol:
a) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate sociala si nu trebuie sa afecteze în mod semnificativ echilibrul lor financiar;
b) nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte, compatibile cu Constitutia.
6. Prezentul articol nu se aplica nici remuneratiilor, nici dreptului de asociere, nici dreptului la greva, nici dreptului la lock-out.

Articolul III-211
1. Comisia are ca sarcina promovarea consultarii partenerilor sociali la nivel de Uniune si adoptarea oricarei masuri utile pentru a facilita dialogul lor, veghind la o sustinere echilibrata a partilor.
2. În acest scop, Comisia, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, consulta partenerii sociali asupra orientarii posibile a unei actiuni a Uniunii.
3. Daca Comisia, dupa aceasta consultare, considera ca o actiune a Uniunii ar fi de dorit, ea se consulta cu partenerii sociali asupra continutului propunerii respective. Partenerii sociali înainteaza Comisiei un aviz sau, daca este cazul, o recomandare.
4. Cu ocazia acestei consultari, partenerii sociali pot informa Comisia cu privire la dorinta lor de a initia procesul prevazut în art. III-212 alin. 1. Durata procedurii nu poate depasi noua luni, cu exceptia cazului în care partenerii sociali si Comisia au decis în comun o prelungire.

Articolul III-212
1. Dialogul între partenerii sociali la nivel de Uniune poate conduce, daca acestia o doresc, la relatii contractuale, inclusiv la acorduri.
2. Punerea în aplicare a acordurilor încheiate la nivelul Uniunii intervine fie conform procedurilor si practicilor proprii partenerilor sociali si statelor membre, fie, în domeniile care tin de art. III-210, la cererea comuna a partilor semnatare, prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliul la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. Atunci când acordul în cauza contine una sau mai multe dispozitii referitoare la unul din domeniile pentru care este necesara unanimitatea în termenii art. III-210 alin. 3, Consiliul hotaraste în unanimitate.

Articolul III-213 În vederea realizarii obiectivelor prevazute în art. III-209 si fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, Comisia încurajeaza cooperarea între statele membre si faciliteaza coordonarea actiunii lor în toate domeniile politicii sociale care tin de prezenta sectiune, în special în chestiuni privind:
a) ocuparea fortei de munca;
b) dreptul muncii si conditiile de munca;
c) formarea si perfectionarea profesionala;
d) securitatea sociala;
e) protectia împotriva accidentelor si bolilor profesionale;
f) igiena muncii; g) dreptul sindical si negocierile colective dintre angajatori si lucratori. În acest scop, Comisia actioneaza în strânsa legatura cu statele membre, prin studii, avize si prin organizarea de consultari, atât pentru probleme pe plan national, cât si pentru cele care intereseaza organizatiile internationale, mai ales prin initiative menite sa stabileasca orientari si indicatori, sa organizeze schimbul de bune practici si sa pregateasca elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. ormat. Înainte de emiterea avizelor prevazute în prezentul articol, Comisia consulta Comitetul Economic si Social.

Articolul III-214
1. Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului remunerarii egale a lucratorilor de sex masculin si a celor de sex feminin pentru aceeasi munca prestata sau pentru o munca echivalenta.
2. În sensul prezentului articol, „remuneratie” reprezinta salariul de baza sau minim obisnuit si toate celelalte drepturi salariale platite direct sau indirect, în numerar sau în natura, de catre angajator lucratorului, în functie de munca prestata. Egalitatea remuneratiilor, fara discriminari pe criteriul sexului, presupune ca:
a) remuneratia acordata pentru aceeasi munca platita în acord este stabilita pe baza aceleiasi unitati de masura;
b) remuneratia acordata unui lucrator platit la ora este aceeasi pentru locuri de munca echivalente.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile vizând aplicarea principiului sanselor egale si al egalitatii de tratament între barbati si femei în materie de încadrare în munca si de munca, inclusiv principiul remunerarii egale pentru aceeasi munca prestata sau pentru o munca echivalenta. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. Pentru a asigura în mod concret o deplina egalitate între barbati si femei în viata profesionala, principiul egalitatii de tratament nu împiedica un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri care sa ofere avantaje specifice destinate sa faciliteze desfasurarea unei activitati profesionale de catre sexul subreprezentat sau sa previna sau sa compenseze dezavantaje în cariera profesionala.

Articolul III-215 Statele membre se straduiesc sa mentina echivalenta existenta în regimul concediilor platite.

Articolul III-216 Comisia elaboreaza anual un raport cu privire la evolutia realizarii obiectivelor prevazute în art. III-209, inclusiv cu privire la situatia demografica în cadrul Uniunii. Comisia transmite acest raport Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social.

Articolul III-217 Consiliul adopta, cu majoritate simpla, o decizie europeana de instituire a unui Comitet de protectie sociala cu caracter consultativ, pentru a promova cooperarea în materie de protectie sociala între statele membre si între acestea si Comisie. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Comitetul are ca misiune:
a) sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala în statele membre si în cadrul Uniunii;
b) sa faciliteze schimburile de informatii, de experienta si de bune practici între statele membre si între acestea si Comisie;
c) fara sa aduca atingere art. III-344, sa elaboreze rapoarte, sa emita avize sau sa întreprinda alte activitati în domenii care tin de competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa. În îndeplinirea mandatului sau, comitetul stabileste contacte adecvate cu partenerii sociali. Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai comitetului.

Articolul III-218 Comisia consacra în raportul sau anual catre Parlamentul European un capitol special evolutiei situatiei sociale în cadrul Uniunii. Parlamentul European poate invita Comisia sa elaboreze rapoarte pe probleme specifice cu privire la situatia sociala.

Articolul III-219
1. Pentru îmbunatatirea posibilitatilor de încadrare în munca a lucratorilor pe piata interna si pentru a contribui astfel la cresterea nivelului de trai, se instituie un Fond Social European a carui misiune este promovarea în cadrul Uniunii a facilitatilor de ocupare si a mobilitatii geografice si profesionale a lucratorilor, precum si facilitarea adaptarii la mutatiile industriale si la evolutia sistemelor de productie, în special prin formare si reconversie profesionala.
2. Administrarea Fondului revine Comisiei. Comisia este asistata în îndeplinirea acestei sarcini de un comitet prezidat de un membru al Comisiei si format din reprezentanti ai statelor membre si ai organizatiilor sindicale ale lucratorilor si angajatorilor.
3. Legile europene stabilesc masurile de aplicare cu privire la Fondul Social European. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
Sectiunea 3 – Coeziunea economica, sociala si teritoriala

Articolul III-220 În scopul promovarii unei dezvoltari armonioase a Uniunii în ansamblu, aceasta îsi dezvolta si continua actiunea în vederea consolidarii coeziunii economice, sociale si teritoriale. În special, Uniunea urmareste sa reduca diferentele dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni si ramânerea în urma a regiunilor sau insulelor mai putin favorizate, inclusiv zonele rurale. Dintre regiunile avute în vedere, o atentie speciala este acordata zonelor rurale
#PAGEBREAK#
Articolul III-221 Statele membre conduc politica lor economica si o coordoneaza în vederea atingerii obiectivelor prevazute în art. III-220. Formularea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, precum si punerea în practica a pietei interne iau în considerare aceste obiective si participa la realizarea lor. De asemenea, Uniunea sustine aceasta realizare prin actiunea pe care o desfasoara prin intermediul fondurilor cu finalitate structurala (Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regionala), prin intermediul Bancii Europene de Investitii si al altor instrumente financiare existente. La fiecare trei ani, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului , Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social un raport asupra progreselor în realizarea coeziunii economice, sociale si teritoriale si asupra modului în care au contribuit la ea diversele mijloace prevazute în acest articol. daca este cazul, acest raport este însotit de propuneri adecvate. Legile sau legile-cadru europene pot stabili orice masura specifica în afara fondurilor, fara sa aduca atingere masurilor adoptate în cadrul altor politici ale Uniunii. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-222 Fondul European de Dezvoltare Regionala este destinat sa contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale în cadrul Uniunii printr-o participare la dezvoltarea si la ajustarea structurala a regiunilor mai putin dezvoltate si la reconversia regiunilor industriale în declin.

Articolul III-223
1. Fara sa aduca atingere art. III-224, legile europene definesc misiunile, obiectivele prioritare si organizarea fondurilor cu finalitate structurala, ceea ce poate presupune regruparea fondurilor, regulile generale aplicabile fondurilor, precum si dispozitiile necesare pentru a asigura eficacitatea lor si coordonarea fondurilor între ele si cu celelalte instrumente financiare existente. Un fond de coeziune, creat prin lege europeana, contribuie din punct de vedere financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului si în cel al retelelor transeuropene în materie de infrastructura a transporturilor. În toate cazurile, legile europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
2. Primele prevederi cu privire la fondurile structurale si la Fondul de coeziune care vor fi adoptate dupa cele care vor fi în vigoare pe data când prezentul Tratat este semnat vor fi prevazute într-o lege europeana a Consiliului . Consiliul hotaraste în unanimitate dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European.

Articolul III-224 Legile europene stabilesc masurile de aplicare referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regionala. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. În ce priveste Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare” si Fondul Social European, se aplica dispozitiile art. III-231 si III-219 alin. 3.
Sectiunea 4 – Agricultura si pescuit

Articolul III-225 Uniunea defineste si pune în aplicare o politica comuna în domeniul agriculturii si pescuitului. Prin produse agricole se înteleg produsele solului, cele animaliere si piscicole, precum si produsele care au suferit o prima transformare si se afla în raport direct cu aceste produse. Referintele la politica agricola comuna sau la agricultura si utilizarea termenului „agricol” se înteleg ca facând referire si la pescuit, având în vedere caracteristicile specifice ale acestui sector.

Articolul III-226
1. Piata interna include agricultura si comertul cu produse agricole.
2. Cu exceptia unor dispozitii contrare prevazute în art. III-227 - III-232, normele prevazute în vederea instituirii pietei interne se aplica produselor agricole.
3. Produsele enumerate în anexa I* fac obiectul art. III-227 - III-232.
4. Functionarea si dezvoltarea pietei interne pentru produse agricole trebuie sa fie însotite de stabilirea unei politici agricole comune.

Articolul III-227
1. Politica agricola comuna are în vedere:
a) cresterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si prin utilizarea optima a factorilor de productie, în special a fortei de munca;
b) asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, în special prin majorarea venitului individual al lucratorilor în agricultura;
c) stabilizarea pietelor;
d) garantarea sigurantei aprovizionarilor;
e) asigurarea unor preturi de livrare catre consumatori rezonabile.
2. În elaborarea politicii agricole comune si a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, se au în vedere urmatoarele:
a) caracterul special al activitatii agricole, care rezulta din structura sociala a agriculturii si din discrepantele structurale si naturale existente între diferitele regiuni agricole; * Aceasta anexa, care corespunde anexei I la TCE, urmeaza sa fie redactata.
b) necesitatea de a opera treptat modificarile necesare;
c) faptul ca, în statele membre, agricultura este un sector strâns legat de ansamblul economiei.

Articolul III-228
1. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevazute în art. III-227, se instituie o organizare comuna a pietelor agricole. În functie de produse, aceasta organizare îmbraca una din urmatoarele forme:
a) reguli comune în domeniul concurentei;
b) o coordonare obligatorie a diferitelor metode de organizare nationala a pietei;
c) o organizare europeana a pietei.
2. Organizarea comuna într-una din formele prevazute în alin. 1 poate implica toate masurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor definite în art. III-227, în special reglementarea preturilor, subventii atât pentru producerea, cât si pentru comercializarea diferitelor produse, sisteme de depozitare si de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor. Aceasta organizare comuna trebuie sa se limiteze la urmarirea obiectivelor enuntate în art. III-227 si trebuie sa excluda orice discriminare între producatorii sau consumatorii din cadrul Uniunii. O eventuala politica comuna a preturilor trebuie sa se bazeze pe criterii comune si pe metode de calcul uniforme.
3. Pentru ca organizarea comuna prevazuta în alin. 1 sa-si poata atinge obiectivele, se pot înfiinta unul sau mai multe fonduri de orientare si garantare agricola.

Articolul III-229 Pentru a permite îndeplinirea obiectivelor definite în art. III-227, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevazute urmatoarele masuri:
a) o coordonare eficienta a eforturilor întreprinse în domeniile formarii profesionale, cercetarii si popularizarii cunostintelor agronomice, care poate include proiecte sau institutii finantate în comun;
b) actiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Articolul III-230
1. Dispozitiile sectiunii privind regulile de concurenta nu se aplica productiei si comercializarii produselor agricole decât în masura stabilita de legile si legile-cadru europene si în conformitate cu procedura prevazuta în art. III-231 alin. 2, având în vedere obiectivele prevazute în art. III-227.
2. La propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta un regulament sau o decizie europeana autorizând acordarea de ajutoare:
a) în vederea protejarii exploatatiilor defavorizate de conditiile structurale sau naturale;
b) în cadrul programelor de dezvoltare economica.

Articolul III-231
1. Comisia prezinta propuneri referitoare la elaborarea si punerea în aplicare a politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea formelor de organizare nationale cu una dintre formele de organizare comuna prevazute în art. III-228 alin. 1, precum si la punerea în aplicare a masurilor mentionate în prezenta sectiune. Aceste propuneri trebuie sa aiba în vedere interdependenta dintre problemele agricole mentionate în prezenta sectiune.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc organizarea comuna a pietelor agricole prevazuta în art. III-228 alin. 1, precum si celelalte dispozitii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii si pescuitului. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
3. La propunerea Comisiei, Consiliul adopta regulamente sau decizii europene privind fixarea preturilor, taxelor, ajutoarelor si limitarilor cantitative, precum si stabilirea si repartizarea posibilitatilor de pescuit.
4. Organizarea comuna prevazuta în art. III-228 alin. 1 poate înlocui formele de organizare ale pietelor nationale, în conditiile prevazute în alin. 2 daca:
a) organizarea comuna ofera statelor membre care se opun acestei masuri si care dispun de o organizare nationala a productiei în cauza garantii echivalente pentru încadrarea în munca si nivelul de trai al producatorilor interesati, luându-se în considerare ritmul adaptarilor posibile si specializarile necesare si
b) aceasta organizare asigura, pentru schimburile comerciale din cadrul Uniunii, conditii similare celor existente pe piata nationala.
5. Daca se instituie o organizare comuna pentru anumite materii prime, înaintea instituirii organizarii comune pentru produsele de transformare corespunzatoare, materiile prime în cauza folosite pentru produsele de transformare destinate exportului în tari terte pot fi importate din afara Uniunii.

Articolul III-232 Atunci când într-un stat membru un produs face obiectul unei forme de organizare a pietei nationale sau al oricarei reglementari interne cu efect echivalent care afecteaza din punct de vedere concurential productii similare dintr-un alt stat membru, statele membre aplica la import o taxa compensatorie acestui produs provenind din statul membru în care exista respectiva organizare sau reglementare, cu conditia ca acest stat membru sa nu aplice o taxa compensatorie la export. Comisia adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a cuantumului acestor taxe la nivelul necesar pentru a restabili echilibrul; de asemenea, Comisia poate autoriza recurgerea la alte masuri carora le stabileste conditiile si modalitatile de aplicare.
Sectiunea 5 - Mediu

Articolul III-233
1. Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la atingerea obiectivelor urmatoare:
a) conservarea, protectia si îmbunatatirea calitatii mediului;
b) protectia sanatatii persoanelor;
c) utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;
d) promovarea, pe plan international, a masurilor destinate sa faca fata problemelor regionale sau planetare de mediu.
2. Politica Uniunii în domeniul mediului are ca obiectiv un înalt nivel de protectie, tinând cont de diversitatea situatiilor în diferitele regiuni ale Uniunii. Se bazeaza pe principiile precautiei si actiunii preventive, pe principiul corectarii, cu prioritate la sursa, a daunelor aduse mediului si pe principiul „poluatorul plateste”. În acest context, masurile de armonizare care îndeplinesc cerintele în domeniul protectiei mediului includ o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din motive ecologice neeconomice, dispozitii provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.
3. În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Uniunea tine cont de:
a) datele stiintifice si tehnice disponibile;
b) conditiile de mediu în diversele regiuni ale Uniunii;
c) avantajele si sarcinile care pot rezulta din actiune sau din lipsa de actiune;
d) dezvoltarea economica si sociala a Uniunii în ansamblul sau si dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale.
4. În cadrul competentelor pe care le au în acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si organizatiile internationale competente. Modalitatile de cooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri între acestea si tarile terte în cauza. Alineatul precedent nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în instantele internationale si de a încheia acorduri internationale.

Articolul III-234
1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc actiunile care trebuie întreprinse pentru realizarea obiectivelor prevazute în art. III-233. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
2. Prin derogare de la alin. 1 si fara sa aduca atingere art. III-172, Consiliul adopta în unanimitate legi si legi-cadru europene privind:
a) masuri cu caracter esential fiscal;
b) masuri cu incidenta asupra:
i) amenajarii teritoriului urban si rural;
ii) gestionarii cantitative a resurselor hidraulice sau care afecteaza direct sau indirect existenta acestor resurse;
iii) exploatarea terenurilor, cu exceptia gestionarii deseurilor;
c) masuri care afecteaza semnificativ alegerea de catre unul din statele membre a diferitelor surse de energie si structura generala a aprovizionarii sale cu energie. Consiliul poate adopta, în unanimitate, o decizie europeana pentru a aplica procedura legislativa ordinara în problemele mentionate în primul paragraf din prezentul alineat. În toate cazurile, Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
3. Legile europene stabilesc programe de actiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare care trebuie atinse. Acestea sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Masurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe sunt adoptate conform conditiilor prevazute în alin. 1 sau 2, dupa caz.
4. Fara sa aduca atingere anumitor masuri adoptate de Uniune, statele membre asigura finantarea si aplicarea politicii în domeniul mediului.
5. Fara sa aduca atingere principiului „poluatorul plateste”, atunci când o masura bazata pe alin. 1 implica costuri considerate disproportionate pentru autoritatile publice ale unui stat membru, aceasta masura prevede, într-o forma adecvata:
a) derogari temporare si/sau
b) un sprijin financiar din Fondul de Coeziune.
6. Dispozitiile de protectie adoptate în temeiul prezentului articol nu împiedica nici un stat membru sa mentina si sa stabileasca dispozitii de protectie mai stricte. Dispozitiile trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Ele sunt notificate Comisiei. Sectiunea 6 – Protectia consumatorilor

Articolul III-235
1. Pentru promovarea intereselor consumatorilor si asigurarea unui înalt nivel de protectie a consumatorilor, Uniunea contribuie la protejarea sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si la promovarea dreptului acestora la informare, la educare si la organizare în vederea apararii intereselor lor.
2. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevazute în alin. 1 prin:
a) masuri adoptate în aplicarea art. III-172 în cadrul realizarii pietei interne;
b) masuri menite sa sprijine si sa completeze politica statelor membre si sa asigure continuitatea lor.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile prevazute în alin. 2 lit. b). Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. Actele adoptate în aplicarea alin. 3 nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa introduca dispozitii de protectie mai stricte. Aceste dispozitii trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Ele sunt notificate Comisiei.
Sectiunea 7 - Transport

Articolul III-236
1. Obiectivele Constitutiei sunt urmarite, în ceea ce priveste domeniul care face obiectul prezentului titlu, în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.
2. Legile sau legile-cadru europene pun în aplicare alin.1, tinând cont de aspectele speciale ale transporturilor. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile sau legile-cadru europene cuprind:
a) reguli comune aplicabile transporturilor internationale efectuate din/catre teritoriul unui stat membru, sau cu traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre.
b) conditiile de admitere a transportatorilor nerezidenti în transporturile nationale ale unui stat membru;
c) masurile menite sa îmbunatateasca securitatea transporturilor;
d) orice alta masura utila.
3. Când este adoptata o lege europeana sau o lege-cadru europeana la care se refera alin.2, se vor lua în considerare cazurile în care aplicarea poate afecta serios standardul de viata sau nivelul de angajare a fortei de munca în anumite regiuni si operarea faciltatilor de transport.

Articolul III-237 Pâna la adoptarea legilor sau legilor-cadru europene prevazute în art. III-236 alin.2 si cu exceptia cazului în care Consiliul adopta în unanimitate o decizie europeana prin care se acorda o derogare, nici un stat membru nu poate sa faca mai putin favorabile, prin efectul lor direct sau indirect asupra transportatorilor din alte state membre comparativ cu transportatorii nationali, diferitele dispozitii din domeniu în vigoare la 1 ianuarie 1958 sau, în cazul statelor în curs de aderare, la data aderarii lor.

Articolul III-238 Sunt compatibile cu Constitutia ajutoarele care raspund nevoilor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursarii anumitor obligatii inerente notiunii de serviciu public.

Articolul III-239 Orice masura privind tarifele si conditiile de transport adoptata în conformitate cu Constitutia trebuie sa tina seama de situatia economica a transportatorilor.

Articolul III-240
1. În cazul traficului în cadrul Uniunii sunt interzise discriminarile care constau în aplicarea de catre un transportator, pentru aceleasi marfuri si pe aceleasi relatii de trafic, a unor tarife si conditii de transport diferite în functie de statul membru de provenienta sau de destinatie a produselor transportate.
2. Alineatul 1 nu exclude adoptarea altor legi sau legi-cadru europene în aplicarea art. III-236 alin. 2.
3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene de aplicare a alin. 1. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social. Consiliul poate sa adopte în special regulamentele si deciziile europene necesare institutiilor pentru a asigura respectarea regulii enuntate în alin. 1, astfel încât utilizatorii sa poata beneficia de toate avantajele.
4. Comisia, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, examineaza cazurile de discriminare care intra sub incidenta alin. 1 si, dupa consultarea statului membru interesat, adopta, în cadrul regulamentelor si deciziilor europene prevazute în alin. 3, deciziile europene necesare.
#PAGEBREAK#
Articolul III-241
1. Impunerea de catre un stat membru, cu privire la operatiunile de transport derulate în cadrul Uniunii, a unor tarife si conditii de transport care includ un element de sustinere sau de protectie în beneficiul unei anumite întreprinderi sau industrii ori în beneficiul mai multor asemenea întreprinderi sau industrii este interzisa, cu exceptia cazului în care acestea sunt autorizate printr-o decizie europeana a Comisiei.
2. Comisia, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, examineaza tarifele si conditiile prevazute în alin. 1, tinând cont în special de cerintele unei politici economice regionale adecvate, de nevoile regiunilor subdezvoltate, precum si de problemele regiunilor grav afectate de evenimente politice, pe de o parte, si de efectele tarifelor si conditiilor asupra concurentei între diferitele tipuri de transport, pe de alta parte. Dupa consultarea tuturor statelor interesate, Comisia adopta deciziile europene necesare.
3. Interdictia prevazuta în alin. 1 nu se aplica tarifelor fixate pentru a face fata concurentei.

Articolul III-242 Spezele sau taxele aferente trecerii frontierei percepute de un transportator în plus fata de tarifele de transport nu trebuie sa depaseasca un nivel rezonabil, dupa ce s-au luat în calcul costurile pe care le implica trecerea frontierei. Statele membre iau masuri pentru reducerea acestor cheltuieli. Comisia poate propune recomandari statelor membre în vederea aplicarii prezentului articol.

Articolul III-243 Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere masurilor adoptate în Republica Federala Germania, în masura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate, în urma divizarii Germaniei, economiei unor regiuni din Republica Federala Germania afectate de divizare. Dupa cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului Tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa abroge prezentul articol.

Articolul III-244 Se instituie pe lânga Comisie un comitet cu caracter consultativ, format din experti desemnati de guvernele statelor membre. Comisia îl consulta în domeniul transporturilor ori de câte ori considera necesar.

Articolul III-245
1. Prezenta sectiune se aplica transporturilor pe cale ferata, rutiere si pe cai navigabile.
2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masurile corespunzatoare în domeniul transportului maritim si aerian. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
Sectiunea 8 – Retele transeuropene

Articolul III-246
1. Pentru a sustine realizarea obiectivelor prevazute în art. III-130 si III-220 si pentru a permite cetatenilor Uniunii, agentilor economici, precum si comunitatilor regionale si locale sa beneficieze pe deplin de avantajele care rezulta în urma crearii unui spatiu fara frontiere interne, Uniunea contribuie la înfiintarea si dezvoltarea retelelor transeuropene în sectoarele infrastructurilor din transport, telecomunicatii si energie.
2. În cadrul unui sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea Uniunii îsi propune sa promoveze interconexiunea si interoperabilitatea retelelor nationale, precum si accesul la aceste retele. Uniunea tine cont în special de necesitatea conectarii regiunilor insulare, fara iesire la mare si periferice cu regiunile centrale ale Uniunii.

Articolul III-247
1. Pentru a pune în practica obiectivele la care se refera art. III-246, Uniunea:
a) stabileste linii directoare pentru obiectivele, prioritatile si liniile generale ale masurilor avute în vedere în domeniul retelelor transeuropene; liniile directoare identifica proiecte de interes comun;
b) pune în aplicare orice masuri care se pot dovedi necesare pentru asigurarea interoperabilitatii retelelor, în special în domeniul armonizarii standardelor tehnice;
c) poate sprijini proiecte de interes comun care beneficiaza de sustinerea statelor membre, identificate prin liniile directoare prevazute la lit. a), în special sub forma studiilor de fezabilitate, a garantiilor la împrumuturi sau a subventiilor la dobânda; de asemenea, Uniunea poate contribui, prin Fondul de Coeziune, la finantarea unor proiecte specifice în domeniul infrastructurii transporturilor din statele membre. Actiunea Uniunii tine seama de viabilitatea economica potentiala a proiectelor.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc orientarile si celelalte masuri prevazute în alin. 1. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Liniile directoare si proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru impun acordul statului membru interesat.
3. Statele membre îsi coordoneaza, în cooperare cu Comisia, politicile puse în aplicare la nivel national care pot avea un impact semnificativ asupra concretizarii obiectivelor prevazute în art. III-246. Comisia poate adopta, în strânsa colaborare cu statele membre, orice initiativa utila pentru a promova aceasta coordonare.
4 Uniunea poate coopera cu tari terte pentru a promova proiectele de interes comun si pentru a asigura interoperabilitatea retelelor.
Sectiunea 9 – Cercetarea, dezvoltarea tehnologica si spatiul

Articolul III-248
1. Uniunea îsi propune sa consolideze bazele stiintifice si tehnologice ale industriei comunitare, prin realizarea unei zone europene de cercetare în care cercetatorii, cunostintele stiintifice si tehnologia sa circule liber si sa o încurajeze sa devina mai competitiva pe plan international, prin promovarea tuturor activitatilor de cercetare pe care le considera necesare în temeiul altor capitole din Constitutie.
2. În acest scop, ea încurajeaza la nivelul întregii Uniuni întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici si mijlocii, centrele de cercetare si universitatile, în derularea unei activitati de cercetare si dezvoltare tehnologica la un nivel înalt; sustine eforturile lor de cooperare, în special cu scopul de a permite cercetatorilor sa coopereze în mod liber dincolo de frontiere, iar întreprinderilor sa exploateze potentialul pietei interne, îndeosebi prin deschiderea achizitiilor publice nationale, stabilirea normelor comune si eliminarea obstacolelor juridice si fiscale din calea cooperarii.
3. Toate actiunile Uniunii bazate pe Constitutie în domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, inclusiv proiectele experimentale, se decid si se pun în aplicare în conformitate cu prezenta sectiune.

Articolul III-249 În urmarirea obiectivelor prevazute în art. III-248 , Uniunea desfasoara actiuni menite sa completeze actiunile statelor membre, si anume:
a) punerea în aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologica si experimentale, prin promovarea cooperarii cu întreprinderile, centrele de cercetare si cu universitatile;
b) promovarea, la nivelul Uniunii, a cooperarii în domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si al proiectelor experimentale cu tari terte si organizatii internationale;
c) difuzarea si valorificarea rezultatelor activitatilor în domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si al proiectelor experimentale ale Uniunii;
d) stimularea formarii profesionale si a mobilitatii cercetatorilor Uniunii.

Articolul III-250
1. Uniunea si statele membre îsi coordoneaza activitatile în domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice pentru a asigura coerenta între politicile nationale si între acestea si politica Uniunii.
2. Comisia, în strânsa colaborare cu statele membre, poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii prevazute în alin. 1, în special initiativele privind stabilirea orientarilor si a indicatorilor, organizarea schimbului celor mai bune practici si pregatirea elementelor necesare pentru supravegherea si evaluarea periodica. Parlamentului European este informat în detaliu cu privire la aceasta.

Articolul III-251
1. Legile europene stabilesc programul-cadru multianual în care sunt prevazute toate actiunile Uniunii. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Programul-cadru:
a) fixeaza obiectivele stiintifice si tehnologice ce urmeaza a fi concretizate prin activitatile prevazute în art. III-249, precum si prioritatile aferente;
b) indica liniile generale ale acestor activitati;
c) fixeaza suma maxima globala si conditiile participarii financiare a Uniunii la programulcadru, precum si cota-parte alocata fiecarei actiuni preconizate.
2. Programul-cadru se adapteaza ori se completeaza în functie de modificarile survenite.
3. Programul-cadru este pus în aplicare prin programe specifice elaborate pentru fiecare activitate si prevazute de o lege europeana a Consiliului. Fiecare program specific precizeaza modalitatea de aplicare, stabileste durata si prevede mijloacele estimate necesare. Totalul sumelor considerate necesare, stabilite prin programele specifice, nu poate depasi suma maxima globala alocata programului-cadru si fiecarei actiuni în parte. O asemenea lege va fi adoptata dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.
4. Ca o completare la activitatile planificate în programul-cadru, o lege europeana stabileste masurile necesare pentru implementarea zonei europene de cercetare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-252
1. Pentru punerea în practica a programului-cadru multianual, legile sau legile-cadru europene stabilesc:
a) regulile de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare si a universitatilor;
b) regulile în baza carora se disemineaza rezultatele cercetarii. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
2. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot introduce programe complementare la care sa participe doar anumite state membre care le finanteaza, sub rezerva unei eventuale participari a Uniunii. Legile stabilesc regulile aplicabile programelor suplimentare, în special cu privire la diseminarea cunostintelor si accesul celorlalte state membre. Aceste legi sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social, cu acordul statelor membre interesate.
3. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot prevedea, în acord cu statele membre interesate, participarea la programele de cercetare si dezvoltare initiate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create în vederea derularii acestor programe. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social.
4. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea poate sa prevada cooperarea cu tari terte sau cu organizatii internationale la programele de cercetare, dezvoltare tehnologica si experimentale ale Uniunii. Modalitatile de cooperare pot face obiectul unor acorduri între Uniune si terte parti interesate, negociate.

Articolul III-253 Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de înfiintare a unor întreprinderi comune sau a altor structuri necesare derularii în bune conditii a programelor de cercetare, dezvoltare tehnologica si experimentale ale Uniunii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Articolul III-254
1. În scopul promovarii progresului stiintific si tehnic, a competitivitatii industriale, precum si pentru aplicarea politicilor sale, Uniunea elaboreaza o politica europeana a spatiului. În acest scop, ea poate promova initiative comune, poate sprijini cercetarea si dezvoltarea tehnologica si poate coordona eforturile necesare explorarii si exploatarii spatiului.
2. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevazute în alin. 1, legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare, eventual sub forma unui program spatial european.
3. Uniunea stabileste relatiile corespunzatoare cu Agentia Spatiala Europeana.

Articolul III-255 La începutul fiecarui an, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului . Raportul include informatii cu privire la activitatile de cercetare si dezvoltare tehnologica, la diseminarea rezultatelor în cursul anului precedent, precum si programul de lucru pentru anul în curs.
Sectiunea 10 - Energie

Articolul III-256
1. În contextul realizarii pietei interne si din perspectiva necesitatii de a conserva si îmbunatati calitatea mediului, politica Uniunii în domeniul energiei are drept scop:
a) sa asigure functionarea pietei energiei;
b) sa asigure securitatea aprovizionarii cu energie la nivelul Uniunii si
c) sa promoveze eficienta energetica si economia de energie, precum si dezvoltarea de noi surse de energie si a energiei regenerabile.
2. Fara a afecta aplicarea altor prevederi din Constitutie, masurile necesare concretizarii obiectivelor prevazute în alin. 1 se stabilesc prin legile europene sau legile-cadru. Aceste legi stabilesc masurile necesare pentru atingerea obiectivelor prevazute în alin.
1. Legile sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social. Legile europene sau legile-cadru nu afecteaza dreptul unui stat membru de determinare a conditiilor de exploatare a resurselor sale de energie sau optiunea pentru diferite surse de energie, nici structura generala a aprovizionarii sale cu energie, fara sa se aduca atingere art. III-234 alin. 2 lit. c). 3.Prin derogare de la alin.2, o lege europeana sau o lege-cadru europeana a Consiliului va stabili masurile la care se refera acesta, când acestea sunt în primul rând de natura fiscala. Consiliul va decide cu unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
Sectiunea 1 – Dispozitii generale (articolele III-257 - III-264)

Articolul III-257
1. Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, în care se tine seama de diversitatea traditiilor si a sistemelor juridice ale statelor membre.
2. Uniunea garanteaza neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna în domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe, întemeiata pe solidaritatea între statele membre, care este echitabila fata de resortisantii tarilor terte. În sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilati resortisantilor din tari terte.
3. Uniunea actioneaza pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin masuri de prevenire si de combatere a criminalitatii, a rasismului si xenofobiei, masuri de coordonare si de cooperare între autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si prin recunoasterea reciproca a hotarârilor judecatoresti în materie penala si, daca este necesar, prin apropierea legislatiilor penale.
4. Uniunea faciliteaza accesul la justitie, în special pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotarârilor judecatoresti si extrajudecatoresti în materie civila.

Articolul III-258 Consiliul European defineste orientarile strategice ale programarii legislative si operationale în spatiul de libertate, securitate si justitie.

Articolul III-259 Parlamentele nationale ale statelor membre asigura, cu privire la propunerile si initiativele legislative prezentate în sectiunile
4 si
5 din prezentul capitol, respectarea principiului subsidiaritatii, conform modalitatilor specifice prevazute în protocolul de aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.

Articolul III-260 Fara sa aduca atingere art. III-360 - III-362, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a modalitatilor prin care statele membre, în colaborare cu Comisia, întreprind o evaluare obiectiva si impartiala a punerii în aplicare, de catre autoritatile statelor membre, a politicilor Uniunii mentionate în prezentul capitol, în special în scopul de a sustine aplicarea deplina a principiului recunoasterii reciproce. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la continutul si rezultatele evaluarii.
#PAGEBREAK#
Articolul III-261 În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care sa asigure în cadrul Uniunii promovarea si consolidarea cooperarii operationale în materie de securitate interna. Fara sa aduca atingere art. III-344, comitetul faciliteaza coordonarea actiunii autoritatilor competente ale statelor membre. La lucrarile comitetului pot fi cooptati reprezentantii organismelor si agentiilor interesate ale Uniunii. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la derularea lucrarilor.

Articolul III-262 Prezentul capitol nu aduce atingere exercitarii raspunderilor ce revin statelor membre cu privire la mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne.

Articolul III-263 Consiliul adopta regulamente europene pentru a asigura cooperarea administrativa între serviciile competente ale statelor membre în domeniile la care se refera prezentul capitol, precum si între acestea si Comisie. El hotaraste la propunerea Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European, fara sa se aduca atingere art. III-264.

Articolul III-264 Actele prevazute în sectiunile 4 si 5 din prezentul capitol, precum si regulamentele europene la care se refera art.III-263, care asigura cooperarea administrativa în domeniile acoperite de aceste Sectiuni, sunt adoptate:
a) la propunerea Comisiei sau
b) la initiativa unui sfert din statele membre.
Sectiunea 2 –Politicile în domeniul controlului frontierei, azilului si imigratiei (articolele III-26
5 - III-268)

Articolul III-265
1. Uniunea dezvolta o politica axata pe:
a) asigurarea neefectuarii controlului asupra persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne;
b) asigurarea controlului persoanelor si supravegherea eficienta la trecerea frontierelor externe;
c) introducerea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe.
2. În acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc masurile privind:
a) politica comuna de vize si alte permise de sedere pe termen scurt;
b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;
c) conditiile în care resortisantii din tarile terte pot circula liber în interiorul Uniunii pe o durata scurta de timp;
d) orice masura necesara pentru instituirea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe;
e) neefectuarea controlului persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne.
3. Prezentul articol nu afecteaza competenta statelor membre privind delimitarea geografica a frontierelor lor, conform dreptului international.

Articolul III-266
1. Uniunea dezvolta o politica comuna în domeniul azilului si protectiei temporare, în scopul de a oferi un statut corespunzator oricarui resortisant dintr-o tara terta care are nevoie de protectie internationala si de a asigura respectarea principiului nereturnarii. Aceasta politica trebuie sa fie conforma cu Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 si cu protocolul din 31 ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiatilor, precum si cu alte tratate din domeniu.
2. În acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc masurile referitoare la un sistem european comun de azil, care presupune:
a) un statut unitar de azil în favoarea resortisantilor unei tari terte, valabil în toata Uniunea;
b) un statut unitar de protectie subsidiara pentru resortisantii tarilor terte care, fara sa obtina azil european, au nevoie de protectie internationala;
c) un sistem comun de protectie temporara a persoanelor evacuate în situatia existentei unui aflux masiv;
d) proceduri comune de garantare si retragere a statutului unitar de azil sau de protectie subsidiara;
e) criterii si mecanisme de stabilire a statului membru care raspunde de examinarea cererii de azil sau de protectie subsidiara;
f) norme referitoare la conditiile de primire a solicitantilor de azil sau de protectie subsidiara; g) parteneriatul si cooperarea cu tarile terte pentru gestionarea afluxului de persoane care solicita azil, protectie subsidiara sau temporara.
3. În cazul în care unul sau mai multe state membre se gasesc în situatie de urgenta caracterizata printr-un aflux spontan de resortisanti din tarile terte, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care prevad masuri provizorii în beneficiul statului sau statelor membre interesate. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-267
1. Uniunea dezvolta o politica comuna de imigratie, al carei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficienta a fluxurilor de imigranti, tratamentul echitabil al resortisantilor tarilor terte cu sedere legala în statele membre, precum si revenirea si combaterea sustinuta a imigratiei ilegale si a traficului de persoane.
2. În acest scop, legile sau legile-cadru europene stabilesc masuri în urmatoarele domenii:
a) conditiile de intrare si de sedere, precum si normele privind eliberarea de catre statele membre a vizelor si permiselor de sedere pe termen lung, inclusiv în scopul întregirii familiei;
b) definirea drepturilor resortisantilor din tari terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru, inclusiv conditiile care reglementeaza libera circulatie si libertatea de sedere în celelalte state membre;
c) imigratia ilegala si sederea ilegala, inclusiv expulzarea si repatrierea persoanelor aflate în sedere ilegala;
d) lupta împotriva traficului de persoane, în special cu femei si copii.
3. Uniunea poate încheia cu tari terte acorduri pentru readmiterea, în tarile de origine sau de provenienta, a resortisantilor aflati în situatia de intrare, prezenta si sedere ilegala, pe teritoriul unui dintre statele membre.
4. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri pentru încurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisantilor tarilor terte cu sedere legala pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
5. Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul intrarilor pe teritoriul lor ale resortisantilor din tarile terte provenind din tari terte, în cautarea unui loc de munca în calitate de lucrator salariat sau pentru a desfasura o activitate independenta.

Articolul III-268 Politicile Uniunii mentionate în prezenta sectiune si aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidaritatii si distribuirii echitabile a responsabilitatilor între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentei sectiuni prevad masuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.
Sectiunea 3 – „Cooperarea judiciara în materie civila” (Articolul III-269)

Articolul III-269
1. Uniunea dezvolta cooperarea judiciara în cauze civile cu incidenta transfrontaliera, întemeiata pe principiul recunoasterii reciproce a hotarârilor judecatoresti si extrajudecatoresti. Cooperarea poate include adoptarea unor masuri de apropiere a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
2. În acest scop, legile sau legile-cadru stabilesc, în special când este necesar pentru functionarea adecvata a pietei interne, masurile care vizeaza, între altele, sa asigure:
a) recunoasterea reciproca între statele membre a hotarârilor judecatoresti si extrajudecatoresti si executarea lor;
b) notificarea si transmiterea transfrontaliera a documentelor judiciare si extrajudiciare;
c) compatibilitatea regulilor aplicabile în statele membre cu privire la conflictul de legi si de jurisdictie;
d) cooperarea la obtinerea de probe;
e) un înalt nivel de acces la justitie;
f) buna desfasurare a procedurilor civile, la nevoie prin promovarea compatibilitatii regulilor de procedura civila aplicabile în statele membre; g) dezvoltarea metodelor alternative de solutionare a litigiilor; h) sprijin la formarea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie.
3. Prin derogare de la alin. 2, masurile referitoare la dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere se stabilesc printr-o lege sau lege-cadru europeana a Consiliului . Acesta hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa prevada aspectele din dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere, care pot face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativa ordinara. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Sectiunea 4 –Cooperarea judiciara în materie penala (articolele III-270 - III-274)

Articolul III-270
1. Cooperarea judiciara în materie penala în cadrul Uniunii se întemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a hotarârilor si sentintelor judecatoresti si include apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre în domeniile la care se refera alin. 2 si art. III-271. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile care au drept scop:
a) sa instituie reguli si proceduri care sa asigure recunoasterea în cadrul Uniunii a tuturor formelor de hotarâri si sentinte judecatoresti;
b) sa previna si sa solutioneze conflictele de jurisdictie dintre statele membre;
c) sa încurajeze pregatirea profesionala a magistratilor si a personalului din justitie;
d) sa faciliteze cooperarea dintre autoritatile judecatoresti sau autoritatile echivalente ale statelor membre în materie de urmarire penala si executare a hotarârilor.
2. Pentru a facilita recunoasterea reciproca a hotarârilor si sentintelor judecatoresti, precum si cooperarea politieneasca si judiciara în cauze penale cu dimensiune transfrontiera, legilecadru europene pot stabili reguli minime cu privire la:
a) admisibilitatea reciproca a probelor între statele membre;
b) drepturile persoanelor în procedura penala;
c) drepturile victimelor criminalitatii;
d) alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat a priori printr-o decizie europeana. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European. Adoptarea acestor reguli minime nu împiedica statele membre sa mentina sau sa instituie un nivel mai înalt de protectie a drepturilor persoanelor în procedura penala. Adoptarea unor reguli minime la care se refera acest paragraf nu va împiedica statele membre sa mentina sau sa introduca un nivel mai înalt de protectie a indivizilor.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat în paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie înaintat Consiliului European. În acest caz, daca procedura prevazuta în articolul III-302 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul înapoi Consiliului, care va determina încetarea suspendarii procedurii prevazute la Articolul III-302, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; în acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute în paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, în termen de 12 luni de la înaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre îsi manifesta dorinta sa stabilieasca o cooperare consolidat pe baza legii cadru în cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei. În acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea consolidat .

Articolul III-271
1. Legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infractiunilor si a sanctiunilor în domenii cu criminalitate deosebit de grava care au dimensiuni transfrontiere ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni sau din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna. Domeniile criminalitatii sunt urmatoarele: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, falsificarea mijloacelor de plata, infractiunea informatica si criminalitatea organizata. În functie de evolutia criminalitatii, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa identifice alte domenii ale criminalitatii care îndeplinesc criteriile mentionate în acest alineat. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. În cazul în care armonizarea normelor de drept penal se dovedeste esentiala pentru a asigura punerea în aplicare efectiva a politicii Uniunii într-un domeniu care a facut obiectul masurilor de armonizare, legile-cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infractiunilor penale si sanctiunilor în domeniul de interes. Aceste legi cadru europeen sunt adoptate prin aceeasi procedura care a fost urmata pentru adoptarea marsurilor de armonizare în cauza, fara a aduce atingere articolului III-264.
3. Daca un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege cadru europeana, asa cum este mentionat în paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeana sa fie înaintat Consiliului European. În acest caz, daca procedura prevazuta în articolul III-396 este aplicabila, aceasta va fi suspendata. Dupa discutii, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, va:
a) transmite proiectul înapoi Consiliului, care va determina încetarea suspendarii procedurii prevazute la Articolul III-396, daca aceasta este aplicabila;
b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emana proiectul de lege cadru, sa supuna un nou proiect; în acest caz, actul propus initial va fi considerat neadoptat.
4. Daca, la expirarea perioadei prevazute în paragraful 3, nu a fost luata nici o masura de catre Consiliul European sau daca, în termen de 12 luni de la înaintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeana nu a fost adoptata, cel putin o treime din statele membre îsi manifesta dorinta sa stabilieasca o cooperare consolidat pe baza legii cadru în cauza, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului si Comisiei. În acest caz, autorizarea referitoare la declansarea cooperarii consolidate reglementata de articolele I-44 alin. (2) si III-419 alin. (1) se va considera acordata si se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea intensificata.

Articolul III-272 Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri pentru încurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre în domeniul prevenirii criminalitatii. Aceste masuri nu includ apropierea dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.

Articolul III-273
1. Misiunea Eurojust este de a sprijini si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de cercetare si urmarire penala în legatura cu infractiunile grave care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, atât prin operatiuni întreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol, cât si prin informatii furnizate de acestea. In acest context, legile europene determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Eurojust. Aceste atributii pot include:
a) initierea cercetarii penale, precum si avansarea propunerilor de initiere a urmaririi penale, efectuate de autoritatile nationale competente, în special cele referitoare la infractiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
b) coordonarea cercetarilor si urmaririlor prevazute la punctul a);
b) consolidarea cooperarii judiciare, inclusiv prin solutionarea conflictelor de jurisdictie si prin strânsa cooperare cu Reteaua Judiciara Europeana. Legile europene stabilesc, de asemenea, aranjamentele petnru implicarea Parlamentului European si a parlamentelor nationale ale statelor membre la evaluarea activitatilor desfasurate de Eurojust.
2. În cadrul urmaririlor penale mentionate în prezentul articol, fara sa se aduca atingere art. III-274, actele oficiale de procedura judiciara sunt îndeplinite de catre agentii nationali competenti.

Articolul III-274
1. Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeana a Consiliului poate institui un Parchet European având ca baza Eurojust. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. Parchetul European are competenta de a cerceta, de a urmari si trimite în judecata, daca este cazul în colaborare cu Europol, autorii si complicii la infractiunile grave care afecteaza mai multe state membre, precum si autorii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, conform celor stabilite de legea europeana prevazuta în alin. 1. Parchetul European exercita functia de procuror în instantele competente ale statelor membre în legatura cu aceste infractiuni.
3. Legea europeana prevazuta în alin. 1 stabileste regulile generale apicabile Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, normele de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si regulile care reglementeaza admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura adoptate în exercitarea atributiilor sale.
4. Consiliul European poate adopta, în acelasi moment sau ulterior, o decizie european care s amendeze prevederile alin. 1 în vederea extinderii atributiilor Parchetului European, pentru a include infractiunile grave având o dimensiune transfrontalier si care s amendeze, în consecint , alin. 2 cu privire la autorii sau complicii infractiunilor grave care afecteaz mai multe state membre. Consiliul European va actiona cu unanimitate dup aprobarea Parlamentului European si dup consultarea Comisiei.
Sectiunea 5 – „Cooperarea politieneasca” (articolele III-275 - III-277)

Articolul III-275
1. Uniunea instituie o cooperare politieneasca, care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv politia, vama si alte servicii specializate cu atributii în aplicarea legii, în domeniul prevenirii sau depistarii si investigarii infractiunilor penale.
2. În acest scop, legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri referitoare la:
a) strângerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor în domeniu, precum si schimbul de informatii;
b) sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum si cooperarea privind schimbul de personal si echipament si cercetarea criminalistica;
c) tehnici comune de investigatie privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizata.
3. O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului poate stabili masurile privind cooperarea operationala între autoritatile mentionate în prezentul articol. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Articolul III-276
1. Europol are misiunea de a sprijini si consolida actiunea autoritatilor politienesti si a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum si colaborarea acestora pentru prevenirea si combaterea infractiunilor grave care afecteaza doua sau mai multe state membre, a terorismului si formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.
2. Legea europeana determina structura, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Europol. Aceste atributii pot include:
a) strângerea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor, precum si schimbul de informatii transmise în special de autoritatile statelor membre sau de tari ori autoritati terte;
b) coordonarea, organizarea si realizarea de actiuni cu caracter de investigatie si operational, derulate împreuna cu autoritatile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de investigatie si, daca este cazul, în colaborare cu Eurojust. Legea europeana stabileste, de asemenea, modalitatile de exercitare de catre Parlamentul European împreuna cu parlamentele nationale ale statelor membre, a controlului asupra activitatilor Europol.
3. Orice actiune cu caracter operational a Europol trebuie desfasurata în cooperare cu autoritatile statului sau statelor membre al caror teritoriu este implicat si cu acordul acestora. Aplicarea masurilor de coercitie este responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale competente.

Articolul III-277 O lege sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste conditiile si limitele în care autoritatile competente ale statelor membre mentionate în art. III-270 si III-27
5 pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare si cu acordul autoritatilor statului respectiv. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European. Sectiunea I – Sanatate publica

Articolul III-278
1. La definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor si actiunilor Uniunii se asigura un înalt nivel de protectie a sanatatii umane. Actiunile Uniunii, care completeaza politicile nationale, au în vedere îmbunatatirea sanatatii publice si prevenirea îmbolnavirilor, precum si eliminarea surselor de risc pentru sanatatea fizica si mintala. Aceste actiuni includ printre altele: a). combaterea epidemiilor prin promovarea cercetarii cauzelor, a transmiterii lor si a modului de prevenire, precum si informarea si educatia în materie de sanatate. b). supravegherea, alerta si lupta împotriva amenintarilor transfrontaliere grave asupra sanatatii. Uniunea completeaza actiunile statelor membre de reducere a efectelor nocive ale drogurilor asupra sanatatii, inclusiv prin informare si prevenire.
2. Uniunea încurajeaza cooperarea dintre statele membre în domeniile mentionate în prezentul articol si, daca este necesar, sprijina actiunea acestora. Comisia încurajeaza mai ales cooperarea între statele membre ce vizeaza îmbunatatirea complementaritatii serviciilor lor de sanatate în regiunile transfrontaliere. Statele membre îsi coordoneaza, în colaborare cu Comisia, politicile si programele în domeniile mentionate în alin. 1. Comisia, în strânsa cooperare cu statele membre, poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii, îndeosebi acele initiative care au rolul de a stabili orientari si indicatori, de a organiza schimbul celor mai bune practici si de a pregati elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentului European este informat în detaliu cu privire la aceasta.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul sanatatii publice.
4. Prin derogare de la articolele I-12, paragraf 5 si I-17, punct a) si conform articolului I-14, paragraf 2, punct k), legea sau legea-cadru europeana contribuie la realizarea obiectivelor mentionate în prezentul articol prin stabilirea masurilor în baza carora pot sa îndeplineasca obiectivele comune de securitate:
a) masuri care instituie standarde înalte de calitate si de securitate a organelor si substantelor de origine umana, a sângelui si derivatelor de sânge; aceste masuri nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa introduca masuri de protectie mai stricte;
b) masuri în domeniile veterinar si fitosanitar, al caror obiectiv direct este protejarea sanatatii publice;
c) masuri ce fixeaza standarde ridicare de calitate si securitate pentru produsele medicale si pentru dispozitivele de uz medical.
d) masuri ce vizeaza supravegherea amenintarilor transfrontaliere grave asupra sanatatii, alerta în asemenea cazuri si lupta împotriva lor. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
5. Legile sau legile-cadru europene pot stabili si masuri stimulative pentru protejarea si îmbunatatirea sanatatii umane si mai ales combaterea epidemiilor transfrontaliere si de asemenea masuri ce vizeaza protejarea sanatatii publice în ceea ce priveste tutunul si abuzul de alcool, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
6. În scopurile enuntate în prezentul articol, Consiliul poate adopta si recomandari, la propunerea Comisiei.
7. Actiunea Uniunii în domeniul sanatatii publice respecta pe deplin raspunderile statelor membre în domeniul organizarii si furnizarii serviciilor medicale si de îngrijire medicala. Responsabilitatile statelor membre includ gestionarea serviciilor de sanatate si îngrijire medicala. În special, masurile enuntate în alin.
4 lit.
a) nu aduc atingere dispozitiilor nationale referitoare la donatiile de organe si de sânge sau la utilizarea lor în scopuri medicale.
Sectiunea 2 - Industrie

Articolul III-279
1. Uniunea si statele membre vegheaza la asigurarea conditiilor de competitivitate în industrie la nivelul Uniunii. În acest scop, conform unui sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea lor se axeaza pe:
a) accelerarea adaptarii industriei la schimbarile structurale;
b) încurajarea unui mediu favorabil initiativei si dezvoltarii întreprinderilor în cadrul Uniunii si, îndeosebi a întreprinderilor mici si mijlocii;
c) încurajarea unui mediu propice cooperarii între întreprinderi;
d) promovarea unei mai bune exploatari a potentialului industrial al politicilor de inovare, cercetare si de dezvoltare tehnologica.
2. Statele membre se consulta reciproc, în colaborare cu Comisia si, daca este necesar, îsi coordoneaza actiunile. Comisia poate avea orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii, în special initiativele menite sa stabileasca orientarile si indicatorii, sa organizeze schimbul celor mai bune practici si sa elaboreze elementele necesare pentru supravegherea si evaluarea periodica. Acestea se aduc la cunostinta Parlamentului European.
3. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevazute în alin. 1 prin politicile si actiunile întreprinse în temeiul dispozitiilor Constitutiei. Legile sau legile-cadru europene pot stabili masuri specifice de sprijinire a masurilor adoptate în statele membre pentru realizarea obiectivelor expuse în alin. 1, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Economic si Social. Prezenta sectiune nu reprezinta un temei pentru ca Uniunea sa introduca orice masura care ar putea sa denatureze concurenta sau sa includa dispozitii fiscale sau referitoare la drepturile si interesele lucratorilor salariati.
Sectiunea 3 – Cultura

Articolul III-280
1. Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, cu respectarea diversitatii lor nationale si regionale si, în acelasi timp, pune în evidenta mostenirea culturala comuna.
2. Actiunea Uniunii are drept scop încurajarea cooperarii dintre statele membre si, daca este necesar, sprijinirea si completarea actiunii lor în urmatoarele domenii:
a) mai buna cunoastere si diseminare a culturii si istoriei popoarelor europene;
b) conservarea si salvgardarea patrimoniului cultural de importanta europeana;
c) schimburile culturale necomerciale;
d) creatia artistica si literara, inclusiv în sectorul audiovizual.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si organizatiile internationale care au competente în domeniul culturii, în special cu Consiliul Europei.
4. În actiunea pe care o desfasoara în temeiul altor dispozitii constitutionale, Uniunea tine cont de aspectele culturale, în special pentru respectarea si promovarea diversitatii culturilor sale.
5. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate în prezentul articol:
a) legile sau legile-cadru europene stabilesc actiuni de stimulare, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor;
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.
#PAGEBREAK#
Sectiunea 4 - Turismul

Articolul III-281
1. Uniunea completeaza actiunea statelor membre în domeniul turismului, mai ales prin promovarea competitivitatii întreprinderilor Uniunii în acest sector.
2. În acest scop, actiunea Uniunii vizeaza: a). încurajarea crearii unui mediu favorabil dezvoltarii întreprinderilor în acest sector; b). favorizarea cooperarii între statele membre, mai ales prin schimbul de practici eficiente.
3. Legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile specifice pentru a completa actiunile întreprinse de statele membre, în vederea realizarii obiectivelor stabilite prin prezentul articol, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
Sectiunea 5 - Educatie, tineret, sport, formare profesionala

Articolul III-282
1. Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate prin încurajarea cooperarii între statele membre si, daca este necesar, prin sprijinirea si completarea actiunii lor. Ea respecta pe deplin responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveste continutul învatamântului si organizarea sistemului educational, precum si diversitatea lor culturala si lingvistica. Uniunea contribuie la promovarea aspectelor europene ale sportului, luând în considerare specificul sau, structurile sale bazate pe voluntariat si functia sociala si educativa a sportului.
2. Actiunea Uniunii are drept scop:
a) sa dezvolte dimensiunea europeana a educatiei, îndeosebi prin învatarea si difuzarea limbilor statelor membre;
b) sa stimuleze mobilitatea studentilor si a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoasterii universitare a diplomelor si a perioadelor de studii;
c) sa promoveze cooperarea între unitatile de învatamânt;
d) sa dezvolte schimburile de informatii si de experienta în problemele comune sistemelor educationale ale statelor membre;
e) sa încurajeze schimburile de tineri si formatori socio-educativi si sa sprijine participarea tinerilor la viata democratica a Europei;
f) sa încurajeze dezvoltarea învatamântului la distanta; g) sa dezvolte dimensiunea europeana a sportului, prin promovarea spiritului de echitate, initierea de competitii sportive si a cooperarii între organizatiile sportive, precum si prin protejarea integritatii fizice si morale a sportivilor, îndeosebi a tinerilor sportivi.
3. Uniunea si statele membre stimuleaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul educational, în special cu Consiliul Europei.
4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate în prezentul articol,
a) legile sau legile-cadru europene prevad actiuni de încurajare, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.

Articolul III-284
1. Uniunea pune în aplicare o politica de formare profesionala care sprijina si completeaza actiunile statelor membre, cu respectarea deplina a responsabilitatilor statelor membre fata de continutul si organizarea formarii profesionale.
2. Actiunea Uniunii vizeaza:
a) sa faciliteze adaptarea la transformarile industriale, îndeosebi prin formare si reconversie profesionala;
b) sa îmbunatateasca formarea profesionala initiala si formarea profesionala continua, pentru a facilita insertia si reinsertia profesionala pe piata muncii;
c) sa faciliteze accesul la formare profesionala si sa încurajeze mobilitatea formatorilor si a persoanelor care urmeaza un program de formare, îndeosebi a tinerilor;
d) sa stimuleze cooperarea în domeniul formarii profesionale între unitatile de învatamânt sau de formare profesionala si întreprinderi;
e) sa dezvolte schimbul de informatii si de experienta în probleme comune sistemelor de formare profesionala din statele membre.
3. Uniunea si statele membre promoveaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul formarii profesionale.
4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate în prezentul articol, a). legile sau legile-cadru europene contribuie la realizarea obiectivelor mentionate în prezentul articol, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.
b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.
Sectiunea 6 - Protectia civila

Articolul III-284
1. Uniunea încurajeaza cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire si de protectie împotriva catastrofelor naturale sau provocate de om în interiorul Uniunii. Actiunea Uniunii vizeaza:
a) sustinerea si completarea actiunii statelor membre la nivel national, regional si local care au drept scop prevenirea riscurilor, pregatirea personalului din protectia civila din statele membre si interventia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om în interiorul Uniunii;
b) promovarea unei cooperari operationale rapide si eficiente între serviciile nationale de protectie civila;
c) promovarea consecventei actiunilor întreprinse la nivel international în materie de protectie civila.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare de natura sa contribuie la concretizarea obiectivelor enuntate în alin. 1, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
Sectiunea 7 – Cooperarea administrativa

Articolul III-285
1. Aplicarea eficienta la scara nationala a dreptului Uniunii de catre statele membre, esentiala pentru buna functionare a Uniunii, este considerata o problema de interes comun.
2. Uniunea poate sustine eforturile statelor membre pentru îmbunatatirea capacitatii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Aceasta actiune poate include facilitarea schimbului de informatii si de functionari publici, precum si sustinerea programelor de formare profesionala. Nici un stat membru nu este obligat sa recurga la acest sprijin. Legile europene dispun masurile necesare realizarii acestui scop, excluzând orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare ale statelor membre.
3. Prezentul articol nu aduce atingere obligatiei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor si atributiilor Comisiei. De asemenea, el nu aduce atingere nici celorlalte dispozitii ale Constitutiei care prevad cooperarea administrativa între statele membre, precum si între acestea si Uniune.
Titlul IV - „Asocierea statelor ti teritoriilor de peste mari” (articolele III-186 - III-291)

Articolul III-286
1. arile si teritoriile non europene care au relatii speciale cu Danemarca, Franta, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord sunt asociate Uniunii. Aceste tari si teritorii, denumite în continuare „tari si teritorii”, sunt enumerate în anexa II. Prezentul titlu este aplicabil Groenlandei, cu rezerva dispozitiilor speciale ale Protocolului privind regimul particular aplicabil Groenlandei.
2. Scopul asocierii este promovarea dezvoltarii în plan economic si social a tarilor si teritoriilor, precum si stabilirea unor relatii economice strânse între acestea si Uniune în ansamblul ei. Asocierea are drept scop primordial promovarea intereselor locuitorilor acestor tari si teritorii si a prosperitatii lor, astfel încât sa ajunga la nivelul de dezvoltare economica, sociala si culturala la care aspira.

Articolul III-287 Asocierea are urmatoarele obiective:
a) Statele membre aplica în schimburile lor comerciale cu tarile si teritoriile acelasi regim pe care si-l acorda reciproc, în temeiul Constitutiei.
b) Fiecare tara sau teritoriu aplica schimburilor sale comerciale cu statele membre si cu celelalte tari si teritorii acelasi regim pe care îl aplica statului european cu care întretine relatii speciale.
c) Statele membre contribuie la investitiile impuse de dezvoltarea treptata a acestor tari si teritorii.
d) Cu privire la investitiile finantate de Uniune, participarea la licitatii si oferte este deschisa, în conditii egale, tuturor persoanelor fizice si juridice care sunt resortisante ale statelor membre si ale tarilor si teritoriilor.
e) În relatiile statelor membre cu tarile si teritoriile, dreptul de stabilire a resortisantilor si a societatilor este reglementat în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu dispozitiile si procedurile mentionate în sub-sectiunea referitoare la dreptul de stabilire si pe o baza nediscriminatorie, sub rezerva masurilor adoptate în temeiul art. III-291.

Articolul III-288
1. Sunt interzise taxele vamale la importurile în statele membre de bunuri originare din tari si teritorii, conform dispozitiilor constitutionale privind interzicerea taxelor vamale între statele membre.
2. Sunt interzise taxele vamale la importurile din statele membre sau din alte tari ori teritorii în fiecare tara sau teritoriu, conform art. III-151 alin. 4.
3. Cu toate acestea, tarile si teritoriile pot percepe taxe vamale care sa raspunda nevoilor lor de dezvoltare si industrializare sau care, având un caracter fiscal, au drept scop alimentarea bugetului lor. Taxele vamale mentionate în primul paragraf nu pot depasi nivelul taxelor impuse la importurile de produse din statul membru cu care fiecare tara sau teritoriu are o relatie speciala.
4. Alin. 2 nu se aplica tarilor si teritoriilor care, din cauza obligatiilor internationale specifice asumate, aplica deja un tarif vamal nediscriminatoriu.
5. Introducerea sau modificarea taxelor vamale aplicate marfurilor importate în tari si teritorii nu trebuie sa dea nastere, de jure sau de facto, la o discriminare directa sau indirecta între importurile din diferite state membre.

Articolul III-289 Daca nivelul taxelor vamale aplicabile marfurilor importate dintr-o tara terta poate cauza, la intrarea într-o tara sau teritoriu, prin aplicarea art. III-288 alin. 1, devierea comertului în detrimentul unuia din statele membre, acesta poate cere Comisiei sa propuna celorlalte state membre sa adopte deciziile necesare pentru remedierea situatiei.

Articolul III-290 Sub rezerva dispozitiilor care reglementeaza sanatatea publica, siguranta publica sau ordinea publica, libera de circulatie în statele membre a lucratorilor din tari si teritorii, precum si a lucratorilor din statele membre în tari si teritorii, sunt reglementate prin masuri adoptate în conformitate cu art. III-291.

Articolul III-291 La propunerea Comisiei, Consiliul adopta în unanimitate, pe baza experientei dobândite în cadrul asocierii tarilor si teritoriilor cu Uniunea, legile si legile-cadru europene, regulamentele si deciziile europene referitoare la modalitatile si procedura de asociere a tarilor si teritoriilor la Uniune. Aceste legi si legi-cadru sunt adoptate dupa consultarea Parlamentului European.
Capitolul I –Dispozitii generale

Articolul III-292
1. Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile care au stat la temelia crearii, dezvoltarii si extinderii sale, pe care intentioneaza sa le promoveze în lumea întreaga: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, egalitatea si solidaritatea, respectarea dreptului international în conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite. Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tari terte, cu organizatii internationale, regionale sau globale care împartasesc aceleasi valori. Ea promoveaza solutii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Natiunilor Unite.
2. Uniunea defineste si desfasoara politici si actiuni comune si actioneaza pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relatiilor internationale, în scopul:
a) salvgardarii valorilor, intereselor fundamentale, securitatii, independentei si integritatii Uniunii;
b) consolidarii si promovarii democratiei, statului de drept, drepturilor omului si principiilor dreptului international;
c) mentinerii pacii, prevenirii conflictelor si consolidarii securitatii internationale, în conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite, cât si a principiilor Actului Final de la Helsinki si cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv a celor referitoare la frontierele externe;
d) sprijinirii dezvoltarii durabile în plan economic, social si al mediului a tarilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de eradicare a saraciei;
e) încurajarii integrarii tuturor tarilor în economia mondiala, inclusiv prin eliminarea treptata a restrictiilor în comertul international;
f) participarii la elaborarea unor masuri internationale pentru conservarea si îmbunatatirea calitatii mediului, pentru gestionarea durabila a resurselor naturale mondiale în vederea asigurarii unei dezvoltari durabile; g) acordarii de asistenta acelor populatii, tari si regiuni care se confrunta cu dezastre naturale sau provocate de om; si h) promovarii unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala mai sustinuta si pe o buna guvernare mondiala.
3. Uniunea respecta principiile si urmareste obiectivele prevazute în alin. 1 si 2 la elaborarea si concretizarea actiunii sale pe plan extern în diferite domenii tratate în prezentul titlu, precum si aspectele externe ale altor politici comunitare. Uniunea asigura consecventa între diversele domenii ale actiunii sale pe plan extern, între acestea si celelalte politici comunitare. Consiliul si Comisia, asistate de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii, asigura consecventa si coopereaza în acest scop.

Articolul III-293
1. Pe baza principiilor si obiectivelor enumerate în art. III-292, Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii. Deciziile europene ale Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii se refera la politica externa si de securitate comuna, precum si la celelalte domenii de actiune în plan extern a Uniunii. Deciziile se pot referi la relatiile Uniunii cu o tara sau o regiune sau pot aborda o anumita tematica. Ele definesc atât durata cât si mijloacele ce urmeaza a fi puse la dispozitie de catre Uniune si statele membre. Consiliul European hotaraste în unanimitate la recomandarea Consiliului , adoptata de Consiliu în conformitate cu modalitatile prevazute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile europene ale Consiliului European sunt puse în aplicare conform procedurilor prevazute de Constitutie.
2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, în domeniul politicii externe si de securitate comune si Comisia, pentru celelalte domenii ale actiunii în plan extern, pot prezenta propuneri comune Consiliului .
Sectiunea I - Dispozitii comune

Articolul III-294
1. În cadrul principiilor si obiectivelor actiunii sale externe, Uniunea defineste si pune în aplicare o politica externa si de securitate comuna care include toate domeniile politicii externe si de securitate.
2. Statele membre sprijina în mod activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna într-un spirit de loialitate si de solidaritate reciproca. Statele membre se straduiesc împreuna sa întareasca si sa dezvolte solidaritatea politica reciproca. Statele membre se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficacitatii acesteia în calitate de forta de coeziune în relatiile internationale. Consiliul si ministrul afacerilor externe al Uniunii vegheaza la respectarea acestor principii.
3. Uniunea desfasoara o politica externa si de securitate comuna:
a) prin definirea orientarilor generale;
b) prin adoptarea deciziilor europene privind: i) actiunile Uniunii, ii) pozitiile Uniunii, iii) punerea în aplicare a actiunilor si pozitiilor vizate la punctele i) si ii);
c) si prin întarirea cooperarii sistematice între statele membre pentru desfasurarea politicii acestora.

Articolul III-295
1. Consiliul European defineste orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv pentru chestiunile având implicatii în domeniul apararii. Daca evolutia internationala o cere, presedintele Consiliului European convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii în raport cu aceasta dezvoltare.
2. Consiliul adopta deciziile europene necesare pentru definirea si punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune, pe baza orientarilor generale si a liniilor strategice definite de catre Consiliul European.

Articolul III-296
1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, care prezideaza Consiliul Afacerilor Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe si de securitate comune si asigura punerea în aplicare a deciziilor europene de catre Consiliul European si Consiliul .
2. Pentru domeniile referitoare la politica externa si de securitate comuna, Uniunea este reprezentata de catre ministrul afacerilor externe al Uniunii. Acesta desfasoara, în numele Uniunii, dialogul politic si exprima pozitia Uniunii în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale.
3. Pentru îndeplinirea mandatului sau, ministrul afacerilor externe al Uniunii este asistat de un serviciu european pentru actiune externa. Acest serviciu lucreaza în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre si este format din functionari ai serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului si ai Comisiei, precum si din personal detasat al serviciilor diplomatice nationale. Organizarea si functionarea serviciului european pentru actiune externa sunt fixate printr-o decizie europeana a Consiliului . Consiliul statueaza la propunerea Ministrului Afacerilor Externe, dupa consultarea Parlamentului European si aprobarea Comisiei.

Articolul III-297
1. Daca o situatie internationala necesita o actiune operationala din partea Uniunii, Consiliul adopta deciziile europene necesare. Aceste decizii stabilesc obiectivele, cadrul, mijloacele care trebuie puse la dispozitia Uniunii, precum si conditiile privind punerea în aplicare a actiunii si, daca este necesar, durata acesteia. 149 Daca are loc o schimbare de circumstante care are un efect evident asupra unei chestiuni care face obiectul unei astfel de decizii europene, Consiliul revizuieste principiile si obiectivele actiunii si adopta deciziile europene necesare.
2. Aceste decizii europene angajeaza statele membre în luarile lor de pozitie si în desfasurarea actiunii.
3. Orice luare de pozitie sau orice actiune nationala avuta în vedere în aplicarea unei decizii europene prevazute în alin. 1 face obiectul unei informari într-un termen care sa permita, daca este cazul, o concertare prealabila în cadrul Consiliului. Obligatia informarii prealabile nu se aplica dispozitiilor care constituie o simpla transpunere pe plan national a deciziilor europene.
4. În caz de necesitate imperioasa legata de evolutia situatiei si în absenta unei noi decizii europene, statele membre pot adopta de urgenta dispozitiile care se impun, tinând cont de obiectivele generale ale deciziei europene prevazute în alin. l. Statul membru care ia astfel de masuri informeaza imediat Consiliul .
5. În caz de dificultati majore în aplicarea unei decizii europene prevazute în prezentul articol, un stat membru sesizeaza Consiliul care delibereaza si cauta solutiile corespunzatoare. Solutiile nu pot fi formulate în contradictie cu obiectivele actiunii si nici nu pot dauna eficacitatii acesteia.

Articolul III-298 Consiliul adopta decizii europene care definesc pozitia Uniunii asupra unei probleme speciale de natura geografica sau tematica. Statele membre se asigura de conformitatea politicilor nationale cu pozitiile Uniunii.

Articolul III-299
1. Fiecare stat membru, ministrul afacerilor externe al Uniunii sau ministrul ce are sprijinul Comisiei, poate sesiza Consiliul cu privire la orice problema privind politica externa si de securitate comuna si îi poate prezenta propuneri.
2. În cazul în care se impune o decizie rapida, ministrul afacerilor externe al Uniunii convoaca, din oficiu sau la cererea unui stat membru, în termen de patruzeci si opt de ore, sau, în caz de necesitate absoluta, în termen mai scurt, o reuniune extraordinara a Consiliului .

Articolul III-300
1. Deciziile europene prevazute în prezentul capitol sunt adoptate de catre Consiliul , care hotaraste în unanimitate. Orice membru al Consiliului care se abtine de la vot poate sa faca si o declaratie formala. În acest caz, nu este obligat sa aplice decizia europeana, dar accepta ca aceasta sa angajeze Uniunea. Din spirit de solidaritate reciproca, statul membru implicat se abtine de la orice actiune care ar putea intra în conflict cu actiunea Uniunii întemeiata pe aceasta decizie sau care ar putea împiedica desfasurarea acesteia, iar celelalte state membre îi respecta pozitia. Daca membrii Consiliului care îsi însotesc actiunea cu o declaratie reprezinta cel putin o treime din statele membre, reprezentând cel putin o treime din populatia Uniunii, decizia nu se adopta.
2. Prin derogare de la alin. 1, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata:
a) atunci când, în temeiul unei decizii europene a Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, prevazute în art. III-293 alin. 1, Consiliul adopta decizii europene privind actiunile si pozitiile Uniunii;
b) atunci când adopta o decizie privind o actiune sau o pozitie a Uniunii, la propunerea prezentata de ministru, în urma unei cereri specifice pe care i-a adresat-o Consiliul European din proprie initiativa sau la initiativa ministrului;
c) atunci când adopta orice decizie europeana care pune în aplicare o actiune sau o pozitie a Uniunii;
d) atunci când adopta o decizie europeana privind numirea unui reprezentant special, în conformitate cu dispozitiile art. III-302. Daca un membru al Consiliului declara ca, din motive vitale si declarate de politica nationala, are intentia sa se opuna adoptarii unei decizii europene care trebuie adoptata cu majoritate calificata, nu se trece la vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii cauta, în strânsa consultare cu statul membru interesat, o solutie acceptabila pentru acesta. În absenta unui rezultat, Consiliul , hotarând cu majoritate calificata, poate solicita Consiliului European sa se pronunte cu privire la chestiunea în cauza în vederea adoptarii unei decizii în unanimitate.
3. In conformitate cu art. I-40 alin. 7, Consiliul European poate decide în unanimitate ca Consiliul sa hotarasca cu majoritate calificata în alte cazuri decât cele prevazute în alin. 2.
4. Alin. 2 si 3 nu se aplica deciziilor care au implicatii militare sau în domeniul apararii.
#PAGEBREAK#
Articolul III-301
1. Atunci când Consiliul European sau Consiliul defineste o abordare comuna în sensul art. I-40 alin. 5, ministrul afacerilor externe al Uniunii si ministrii afacerilor externe ai statelor membre îsi coordoneaza activitatile în cadrul Consiliului .
2. Misiunile diplomatice ale statelor membre si delegatiile Uniunii în tarile terte si pe lânga organizatiile internationale coopereaza între ele în si contribuie la formularea si punerea în aplicare a abordarii comune vizate la paragraful 1..

Articolul III-302 Consiliul numeste, la initiativa ministrului afacerilor externe al Uniunii, un reprezentant special caruia îi încredinteaza un mandat în legatura cu chestiuni politice specifice. Reprezentantul special îsi exercita mandatul sub autoritatea ministrului afacerilor externe.

Articolul III-303 Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale în vederea aplicarii dispozitiilor prezentului capitol.

Articolul III-304
1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii consulta Parlamentul European în conformitate cu articolele I-40, alin. 8 si I-41, alin. 8. El se asigura ca opiniile Parlamentului European sunt luate în considerare în mod corespunzator. Reprezentantii speciali pot participa la informarea Parlamentului European.
2. Parlamentul European poate adresa întrebari sau poate formula recomandari Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii. De doua ori pe an, Parlamentul European organizeaza o dezbatere privind progresele realizate pentru punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate si de aparare comune.

Articolul III-305
1. Statele membre îsi coordoneaza actiunea în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Statele membre apara în acest cadru pozitiile Uniunii. Ministrul afacerilor externe al Uniunii asigura organizarea acestei coordonari. În cadrul organizatiilor internationale si pe durata conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre, statele care participa apara pozitiile Uniunii.
2. Conform articolului I-16, paragraf 2, statele membre reprezentate în organizatiile internationale sau în conferintele internationale la care nu participa toate statele membre, le informeaza pe acestea din urma, precum si pe ministrul afacerilor externe despre orice problema de interes comun. Statele membre care sunt de asemenea membre ale Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite se pun de acord si le informeaza pe deplin pe celelalte state membre si pe ministrul afacerilor externe al Uniunii. Statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate, în exercitarea functiilor lor, apara pozitiile si interesele Uniunii, fara sa aduca atingere raspunderilor care le revin în temeiul dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite. Când Uniunea defineste o pozitie pe o tema aflata pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, statele membre participante solicita ca ministrul afacerilor externe sa fie invitat pentru a prezenta pozitia Uniunii.

Articolul III-306 Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre si delegatiile Uniunii în tarile terte si la conferintele internationale, precum si reprezentantii acestora pe lânga organizatiile internationale coopereaza pentru a asigura respectarea si punerea în aplicare a deciziilor europene privind pozitiile si actiunile Uniunii adoptate în conformitate cu prezentul capitol. Acestea intensifica cooperarea prin schimbul de informatii si prin evaluari comune. Acestea contribuie la punerea în aplicare a dispozitiilor prevazute în art. I-10 alin. 2 privind drepturile la protectie ale cetatenelor si cetatenilor europeni pe teritoriul unei terte tari, precum si masurile adoptate în sensul art. III-127.

Articolul III-307
1. Fara sa aduca atingere dispozitiilor art. III-344, un comitet politic si de securitate urmareste situatia internationala în domeniile referitoare la politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor prin emiterea de avize în atentia Consiliului , la cererea acestuia, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau din proprie initiativa. Comitetul supravegheaza de asemenea punerea în aplicare a politicilor convenite, fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
2. În cadrul prezentului capitol, comitetul exercita, sub raspunderea Consiliului si a ministrului afacerilor externe, un control politic si o directie strategica a operatiunilor de gestionare a crizei, dupa cum sunt definite în art. III-309. Consiliul poate autoriza comitetul sa ia masurile corespunzatoare cu privire la controlul politic si la directia strategica a operatiunii, în cadrul unei operatiuni de gestionare a crizei si pe durata acesteia, asa cum au fost stabilite de catre Consiliul .

Articolul III –308 Punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune nu afecteaza competentele prevazute în art. I-13 - I-15 si I-17. De asemenea, punerea în aplicare a politicilor mentionate în aceste articole nu afecteaza aplicarea procedurilor si întinderea respectiva a atributiilor institutiilor prevazute de Constitutie pentru exercitarea competentelor Uniunii în cadrul prezentului capitol.

Articolul III –309
1. Misiunile prevazute în art. I-41 alin. 1, în cadrul carora Uniunea poate recurge la mijloace civile si militare, includ actiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de consiliere si de asistenta în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii si misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii si operatiunile de stabilizare la sfârsitul conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat statelor terte în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
2. Consiliul adopta decizii europene privind misiunile prevazute în alin. 1, definind obiectivul si cadrul acestora, precum si modalitatile generale de punere în aplicare. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, sub autoritatea Consiliului si în contact strâns si permanent cu Comitetul politic si de securitate, supravegheaza coordonarea aspectelor civile si militare ale acestor misiuni.

Articolul III-310
1. În cadrul deciziilor europene adoptate conform dispozitiilor art. III-309, Consiliul poate încredinta punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care dispun de capacitatile necesare si doresc sa se angajeze în aceasta misiune. Aceste state membre, împreuna cu ministrul afacerilor externe al Uniunii, convin asupra administrarii misiunii.
2. Consiliul este informat cu regularitate despre stadiul misiunii de catre statele membre participante la desfasurarea misiunii, din initiativa proprie sau la cererea unui alt stat membru. Consiliul este imediat sesizat de catre statele membre daca realizarea acestei misiuni are consecinte majore sau necesita o modificare a obiectivului, cadrului sau modalitatilor stabilite prin deciziile europene vizate la paragraful 1. În acest caz, Consiliul adopta deciziile europene necesare.

Articolul III-311
1. Agentia Europeana pentru Armament, Cercetare si Capacitati Militare, instituita prin Articolul I-41, paragraful 3 si aflata sub autoritatea Consiliului , are ca misiune: 155
a) sa contribuie la identificarea obiectivelor de capacitate militara ale statelor membre si sa evalueze respectarea angajamentelor de capacitati puse la dispozitie de catre statele membre;
b) sa promoveze armonizarea nevoilor operationale si adoptarea de metode de achizitie performante si compatibile;
c) sa propuna proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitati militare si sa asigure coordonarea programelor desfasurate de catre statele membre si gestionarea programelor de cooperare specifica;
d) sa sustina cercetarea în materie de tehnologie de aparare, sa coordoneze si sa planifice activitatile de cercetare comune si studierea solutiilor tehnice care raspund nevoilor operationale viitoare;
e) sa contribuie la identificarea, si, daca este cazul, la punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si la îmbunatatirea eficacitatii cheltuielilor militare.
2. Agentia este deschisa tuturor statelor membre care doresc sa participe. Consiliul de Ministri, hotarând cu majoritate calificata, adopta o decizie europeana care defineste statutul, sediul si modalitatile de functionare ale Agentiei. Aceasta decizie tine cont de gradul de participare efectiva la activitatile Agentiei. În cadrul Agentiei, se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre care desfasoara proiecte comune. Agentia îsi îndeplineste misiunile în colaborare cu Comisia, daca este cazul.

Articolul III-312
1. Statele membre ce doresc sa participe la cooperarea structurata permanenta definita în Articolul I-41, paragraf 6 si care îndeplinesc criteriile si respecta angajamentele în materie de capacitati militare prevazute în protocolul privind cooperarea structurata permanenta, notifica intentia lor Consiliului si Ministrului afacerilor externe.
2. Într-un interval de trei luni de la aceasta notificare, Consiliul adopta o decizie europeana prin care stabileste cooperarea structurata permanenta si fixeaza lista statelor membre participante. Consiliul statueaza cu majoritate calificata, dupa consultarea Ministrului afacerilor externe al Uniunii.
3. Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreste sa participe la cooperarea structurata permanenta, notifica intentia sa Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii. Consiliul adopta o decizie europeana care confirma participarea statului membru vizat care respecta criteriile si subscrie angajamentelor vizate la articolele 1 si 2 ale protocolului mentionat la paragraful 1. Consiliul statueaza cu majoritate calificata, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Participa la vot numai membrii Consiliului ce reprezinta statele membre participante. Majoritatea calificata este definita ca reprezentând cel putin 55% din membrii Consiliului , reprezentând state membre participante ce reunesc cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin numarul minim al membrilor Consiliului , reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera a fi realizata.
4. Daca un stat membru participant nu mai întruneste criteriile sau nu mai poate asuma angajamentele vizate la articolele 1 si 2 ale Protocolului mentionat în paragraful 1, Consiliul poate adopta o decizie europeana prin care se suspenda participarea acelui stat. Consiliul statueaza cu majoritate calificata. Participa la vot numai membrii Consiliului reprezentând statele participante, cu exceptia statului în cauza. Majoritatea calificata este definita ca reprezentând cel putin 55% din membrii Consiliului , reprezentând state membre participante ce reunesc cel putin 65% din populatia acestor state. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin numarul minim al membrilor Consiliului , reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, altfel majoritatea calificata nu se considera a fi realizata.
5. Daca un stat membru participant doreste sa iasa din cooperarea structurata permanenta, notifica decizia sa Consiliului , care ia act de faptul ca participarea statului în cauza a luat sfârsit.
6. Deciziile europene si recomandarile Consiliului luate în cadrul cooperarii structurate permanente, altele decât cele prevazute la paragrafele 2-5, sunt adoptate cu unanimitate. pentru punerea în aplicare a prezentului paragraf, unanimitatea este constituita doar prin voturile reprezentantilor statelor participante.
Sectiunea 3 – „Dispozitii financiare” (Articolul III-313)

Articolul III-313
1. Cheltuielile administrative pe care institutiile le angajeaza în temeiul dispozitiilor prevazute în prezentul capitol se afla în sarcina bugetului Uniunii.
2. Cheltuielile operationale determinate de punerea în aplicare a dispozitiilor mentionate anterior se afla, de asemenea, în sarcina bugetului Uniunii, cu exceptia cheltuielilor aferente operatiunilor cu implicatii militare sau din domeniul apararii sau în cazurile în care Consiliul decide altfel. Atunci când o cheltuiala nu este în sarcina bugetului Uniunii, aceasta este în sarcina statelor membre, în functie de nivelul produsului national brut, cu exceptia cazului în care Consiliul nu hotaraste altfel. În ceea ce priveste cheltuielile corespunzatoare operatiunilor cu implicatii militare sau în domeniul apararii, statele membre ai caror reprezentanti în Consiliul au facut o declaratie formala în temeiul dispozitiilor art. III-300 alin. 1 al doilea paragraf nu trebuie sa contribuie la finantarea acestora.
3. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste procedurile specifice privind garantarea accesului rapid la credite din bugetul Uniunii destinate finantarii de urgenta a initiativelor în cadrul politicii externe si de securitate comune si, în special, la activitatile de pregatire ale unei misiuni prevazute în art. I-41 alin. 1 si III-309. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Activitatile de pregatire ale misiunilor prevazute în art. I-41 alin. 1 si III-309, care nu se afla în sarcina bugetului Uniunii, sunt finantate printr-un fond de lansare, constituit din contributiile statelor membre. Consiliul adopta cu majoritate calificata, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, deciziile europene privind stabilirea:
a) modalitatilor de instituire si de finantare a fondurilor de lansare, în special sumele alocate fondului, precum si modalitatile de rambursare a acestor sume;
b) modalitatilor de gestionare a fondului de lansare;
c) modalitatilor de control financiar. Atunci când se preconizeaza o misiune precum cele prevazute în art. I-41 alin. 1 si III-309, care nu poate fi pusa în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizeaza pe ministrul afacerilor externe al Uniunii sa utilizeze acest fond. Ministrul afacerilor externe al Uniunii raporteaza Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.
Capitolul III –Politica Comerciala Comuna (articolele III-314, III-315)

Articolul III-314 Stabilind o uniune vamala între statele membre, în conformitate cu articolul III-151, Uniunea vizeaza sa contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasa a comertului mondial, la eliminarea treptata a restrictiilor în domeniul schimburilor internationale si al investitiilor externe directe si la reducerea barierelor vamale si altele.

Articolul III-315
1. Politica comerciala comuna se întemeiaza pe principii uniforme, în special în ceea ce priveste modificarile tarifare, încheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale, investitiile straine directe, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum si masurile de aparare comerciala, printre care si cele care se iau în caz de dumping si de subventii. Politica comerciala comuna se desfasoara în cadrul principiilor si obiectivelor actiunii externe a Uniunii.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii comerciale comune.
3. Daca trebuie negociate sau încheiate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale, sunt aplicabile dispozitiile relevante ale art. III-325, sub rezerva dispozitiilor speciale ale prezentului articol. Comisia prezinta recomandari Consiliului care o autorizeaza sa deschida negocierile necesare. Este sarcina Consiliului si a Comisiei sa vegheze ca acordurile negociate sa fie compatibile cu politicile si regulile interne ale Uniunii. Aceste negocieri sunt desfasurate de catre Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de catre Consiliul pentru a-l asista în aceasta sarcina si în cadrul directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raporteaza cu regularitate comitetului special si Parlamentului European despre stadiul negocierilor.
4. Pentru negocierea si încheierea acordurilor vizate la paragraful 3, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. Pentru negocierea si încheierea acordurilor în domeniile comertului de servicii si ale aspectelor comerciale ale proprietatii intelectuale, cât si a investitiilor straine directe, Consiliul statueaza în unanimitate atunci când acest acord presupune dispozitii în cazul carora este ceruta unanimitatea pentru adoptarea regulilor interne. Consiliul hotaraste de asemenea în unanimitate negocierea si încheierea de acorduri: a). în domeniul comertului si serviciilor culturale si audio-vizuale, daca acestea risca sa aduca atingere diversitatii culturale si lingvistice a Uniunii. b). în domeniul comertului cu servicii sociale, de educatie si de sanatate, daca acestea risca sa perturbe grav organizarea serviciilor la nivel national si de a aduce atingere responsabilitatii statelor membre privind furnizarea acestor servicii. 5.Negocierea si încheierea de acorduri internationale în domeniul transporturilor se supun în continuare dispozitiilor capitolului III sectiunea 7 titlul III si ale art. III-325.
6. Exercitarea competentelor atribuite de prezentul articol în domeniul politicii comerciale nu afecteaza delimitarea competentelor între Uniune si statele membre si nu implica armonizarea dispozitiilor legale sau de reglementare ale statelor membre în masura în care Constitutia exclude o astfel de armonizare.
Capitolul IV –Cooperarea cu statele terte si ajutorul umanitar (articolele III-316 - III-321)
Sectiunea I – Cooperarea pentru dezvoltare

Articolul III-316
1. Politica Uniunii în domeniul cooperarii pentru dezvoltare se desfasoara în cadrul unor principii si obiective ale actiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii si politicile statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc. Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu este reducerea si, în cele din urma, eradicarea saraciei. Uniunea tine cont de obiectivele cooperarii pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta tarile în curs de dezvoltare.
2. Uniunea si statele membre respecta angajamentele si tin cont de obiectivele asupra carora au convenit în cadrul Natiunilor Unite si al altor organizatii internationale competente.

Articolul III-317
1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare care se pot sprijini pe programe multianuale de cooperare cu tari în curs de dezvoltare sau pe programe având o abordare tematica.
2. Uniunea poate încheia cu tarile terte sau cu organizatiile internationale competente orice acord util în realizarea obiectivelor prevazute în art. III-292 si III-316. Dispozitiile primului paragraf nu aduc atingere competentei statelor membre de a negocia în instantele internationale si de a încheia acorduri internationale.
3. Banca Europeana de Investitii contribuie, conform conditiilor prevazute în Statutul sau, la punerea în aplicare a masurilor prevazute în alin. 1.

Articolul III-318
1. Pentru a favoriza complementaritatea si eficacitatea actiunilor lor, Uniunea si statele membre îsi coordoneaza politicile în domeniul cooperarii pentru dezvoltare si se pun de acord în privinta programelor de asistenta, inclusiv în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Acestea pot întreprinde actiuni comune. Statele membre contribuie, daca este necesar, la punerea în aplicare a programelor de asistenta ale Uniunii.
2. Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii prevazute în alin. 1.
3. În cadrul competentelor pe care le au în acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente. Sectiunea 2 – Cooperarea economics, financiars ti tehnics cu statele ter e

Articolul III-319
1. Fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, în special ale art. III-316 - III- 318, Uniunea desfasoara actiuni de cooperare economica, financiara si tehnica, inclusiv în domeniul financiar, cu tari terte, altele decât tarile în curs de dezvoltare. Aceste actiuni sunt în concordanta cu politica de dezvoltare a Uniunii si se desfasoara în cadrul principiilor si obiectivelor actiunii sale externe. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.
2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile necesare pentru punerea în aplicare a alin. 1.
3. În cadrul competentelor pe care le au în acest sens, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si organizatiile internationale competente. Modalitatile de cooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri între acestea si partile terte interesate. Dispozitiile primului paragraf nu aduc atingere dispozitiilor statelor membre privind negocierea în instantele internationale si încheierea de acorduri internationale.

Articolul III-320 Daca situatia într-o tara terta solicita o asistenta financiara urgenta din partea Uniunii, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta deciziile europene necesare.
#PAGEBREAK#
Sectiunea 3 – Ajutorul umanitar

Articolul III-321
1. Actiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfasoara în cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii externe a Uniunii. Aceste actiuni vizeaza acordarea punctuala de asistenta,ajutor si protectie populatiei din tarile terte, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, pentru a face fata nevoilor umanitare care apar în aceste de situatii diferite. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.
2. Actiunile de ajutor umanitar se desfasoara conform principiului dreptului international umanitar, în special conform principiilor impartialitatii si nediscriminarii.
3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare actiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.
4. Uniunea poate încheia cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevazute în paragraful 1 si în art. III-292. Primul alineat nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în cadrul instantelor internationale si de a încheia acorduri internationale.
5. Pentru a stabili un cadru al contributiilor comune ale tinerilor europeni la actiunile umanitare ale Uniunii, se creeaza un Corp de voluntari european de ajutor umanitar. Legea europeana stabileste statutul si functionarea acestuia.
6. Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii actiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidarii eficientei si complementaritatii masurilor Uniunii si ale masurilor nationale de ajutor umanitar. 7. Uniunea se asigura ca actiunile sale umanitare sunt coordonate si în conformitate cu cele ale organizatiilor si organismelor internationale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Natiunilor Unite.
Capitolul V –Masuri restrictive (Articolul III-322)

Articolul III-322
1. Daca o decizie europeana privind o pozitie sau o actiune a Uniunii este adoptata în temeiul dispozitiilor de politica externa si de securitate comuna din capitolul II al prezentului titlu, care prevede întreruperea sau reducerea, în totalitate sau în parte, a relatiilor economice si financiare cu una sau mai multe tari terte, Consiliul , hotarând cu majoritate calificata la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii si a Comisiei, în comun, adopta regulamentele sau deciziile europene necesare. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.
2. În domeniile prevazute în alin. 1, Consiliul poate adopta, conform aceleiasi proceduri, masuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entitatilor nestatale.
3. Actele vizate în prezentul articol contin dispozitiile necesare în materie de garantii judiciare.
Capitolul VI –Acorduri internationale (articolele III-323 - III-326)

Articolul III-323
1. Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state terte sau organizatii internationale daca se prevede astfel în Constitutie sau daca se impune încheierea unui acord pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obiectivele stabilite prin Constitutie, în cazul în care se prevede astfel într-un act juridic obligatoriu al Uniunii sau daca este susceptibil sa afecteze regulile comune sau sa modifice sfera de aplicare a acestora.
2. Acordurile încheiate de Uniune obliga institutiile Uniunii si statele membre.

Articolul III-324 Uniunea poate încheia acorduri de asociere cu unul sau mai multe state terte sau organizatii internationale. Aceste acorduri creeaza o asociere caracterizata prin drepturi si obligatii reciproce, actiuni comune si proceduri speciale.

Articolul III-325
1. Fara sa aduca atingere dispozitiilor speciale ale art. III-315, acordurile dintre Uniune si statele terte sau organizatiile internationale sunt negociate si încheiate conform urmatoarei proceduri.
2. Consiliul autorizeaza deschiderea negocierilor, adopta directivele de negociere si încheie acorduri.
3. Comisia sau ministrul afacerilor externe al Uniunii, atunci când acordul priveste exclusiv sau în principal politica externa si de securitate comuna, prezinta recomandari Consiliului care adopta o decizie europeana de autorizare a deschiderii negocierilor si de desemnare a , în functie de materia acordului vizat, a negociatorului sau a sefului echipei de negociere a Uniunii..
4. Consiliul poate adresa directive negociatorului si poate desemna un comitet special ce trebuie consultat pentru conducerea negocierilor.
5. La propunerea negociatorului, Consiliul adopta o decizie europeana care autorizeaza semnarea acordului si, daca este cazul, aplicarea provizorie înaintea intrarii în vigoare.
6. Consiliul , la propunerea negociatorului, adopta o decizie europeana privind încheierea acordului. Doar atunci când acordul se refera exclusiv la politica externa si de securitate comuna, Consiliul adopta decizia europeana de încheiere a acordului:
a) dupa consultarea Parlamentului European în cazurile urmatoare:
i). acord de asociere;
ii). aderarea Uniunii Europene la Conventia Europeana privind Drepturile Omului si Libertatile Fundamentale;
iii). acorduri prin care se creeaza un cadru institutional specific prin organizarea unor proceduri de cooperare;
iv). acorduri ce au implicatii notabile asupra bugetului Uniunii. v). acorduri ce acopera domenii carora se aplica, fie procedura legislativa ordinara, fie procedura legislativa speciala atunci când este ceruta aprobarea Parlamentului. Parlamentul European si Consiliul pot stabili, în caz de urgenta, un termen pentru aprobare.

b) dupa consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul sau într-un termen pe care îl poate fixa Consiliul în functie de urgenta. În absenta avizului în acest termen, Consiliul poate statua.
7. Dupa încheierea acordului, prin derogare de la paragrafele 5,6 si 9, Consiliul poate abilita negociatorul sa aprobe, în numele Uniunii, modificarile aduse acordului, atunci când acesta prevede ca aceste modificari trebuie adoptate dupa o procedura simplificata sau de catre instanta creata prin acel acord; Consiliul poate alatura acestei abilitari de anumite conditii specifice.
8. Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. Consiliul hotaraste în unanimitate atunci când acordul se refera la un domeniu pentru care unanimitatea este necesara în vederea adoptarii unui act al Uniunii, precum si pentru acordurile de asociere si acordurile vizate la Articolul III-319 cu statele candidate la aderare.
9. Consiliul , la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adopta o decizie europeana privind suspendarea aplicarii unui acord si stabileste pozitiile care trebuie adoptate în numele Uniunii, într-un organism creat printr-un acord, daca acest organism trebuie sa adopte acte cu efecte juridice, cu exceptia actelor care completeaza sau modifica cadrul institutional al acordului.
10. Parlamentul European este informat imediat si în totalitate cu privire la toate etapele procedurii. 11. Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot sa ceara avizul Curtii de Justitie cu privire la compatibilitatea unui viitor acord cu dispozitiile Constitutiei. În cazul unui aviz negativ al Curtii de Justitie, acordul respectiv nu poate intra în vigoare decât dupa modificarea acestuia sau revizuirea Constitutiei.

Articolul III-326
1. Prin derogare de în art. III-325, Consiliul , hotarând în unanimitate la recomandarea Bancii Centrale Europene sau a Comisiei, dupa consultarea Bancii Centrale Europene, în scopul ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate încheia acorduri formale privind sistemul ratelor de schimb pentru euro, fata de alte monede de circulatie în cadrul Uniunii. Consiliul statueaza în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului si conform procedurii prevazute la paragraful 3. Consiliul , la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene sau la recomandarea Bancii Centrale Europene si pentru a ajunge la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate adopta, modifica sau renunta la cursul central al euro în sistemul ratelor de schimb. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renuntarea la ratele centrale ale euro.
2. În absenta unui sistem al ratelor de schimb fata de una sau mai multe monede, fata de alte monede de circulatie în cadrul Uniunii în sensul dispozitiilor alin. 1, Consiliul , hotarând la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene sau la recomandarea Bancii Centrale Europene, poate formula orientarile generale ale politicii de schimb fata de aceste monede. Aceste orientari generale nu afecteaza obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale, si anume mentinerea stabilitatii preturilor.
3. Prin derogare de la dispozitiile art. III-325, în cazul în care acordurile asupra chestiunilor referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie sa faca obiectul negocierilor între Uniune si unul sau mai multe state sau organizatii internationale, Consiliul , hotarând la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, stabileste aranjamentele privind negocierea si încheierea acestor acorduri. Aceste aranjamente trebuie sa asigure exprimarea de catre Uniune a unei pozitii unice. Comisia este asociata pe deplin la negocieri.
4. Fara sa aduca atingere competentelor si acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economice si monetare, statele membre pot negocia în organisme internationale si pot încheia acorduri internationale.
Capitolul VII - Relatiile Uniunii cu organizatiile internationale si state terte si delegatii ale Uniunii (articolele III-327, III-328)

Articolul III-327
1. Uniunea stabileste orice cooperare necesara cu organele Natiunile Unite si ale institutiilor lor specializate, Consiliul Europei, Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa si Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica.
2. Uniunea asigura, de asemenea, legaturile necesare cu alte organizatii internationale.
3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii si Comisia au responsabilitatea de a pune în aplicare dispozitiile prezentului articol.

Articolul III-328
1. Delegatiile Uniunii în tarile terte si pe lânga organizatiile internationale asigura reprezentarea Uniunii.
2. Delegatiile Uniunii functioneaza sub autoritatea ministrului afacerilor externe al Uniunii si în strânsa cooperare cu misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre.
Capitolul VIII –Aplicarea clauzei de solidaritate (art. III-329)

Articolul III-329
1. Daca un stat membru este tinta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de catre om, celelalte state membre îi acorda asistenta, la cerere autoritatilor sale politice. În acest scop, statele membre îsi coordoneaza actiunea în cadrul Consiliului.
2. Consiliul , la propunerea comuna a Comisiei si a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adopta o decizie europeana care defineste modalitatile de punere în aplicare a clauzei de solidaritate prevazute în art. I-43. daca aceasta decizie are implicatii în domeniul apararii, Consiliul statueaza în conformitate cu Articolul III-300, alin. 1.Parlamentul European este informat cu privire la aceasta. În cadrul prezentului paragraf si fara a aduce prejudiciu articolului III-244, Consiliul este asistat de catre comitetul politic si de securitate cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate si de aparare comune si de catre comitetul prevazut în art. III-261 care îi prezinta, daca este cazul, avize comune.
3. Pentru a permite Uniunii sa actioneze în mod eficient, Consiliul European procedeaza la o evaluare periodica a amenintarilor cu care se confrunta Uniunea.
Subsectiunea 1
Parlamentul European

Articolul III-330
1. O lege-cadru sau o lege-cadru europeana a Consiliului stabileste masurile necesare pentru a permite alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, conform unei proceduri uniforme în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre. Consiliul hotaraste în unanimitate cu privire la un proiect al Parlamentului European, dupa aprobarea acestuia, care se pronunta cu majoritatea membrilor Consiliului. Aceasta lege sau lege-cadru nu intra în vigoare decât dupa aprobarea statelor membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
2. O lege europeana a Parlamentului European stabileste statutul si conditiile generale privind exercitarea functiilor membrilor sai. Parlamentul European hotaraste, din proprie initiativa, dupa avizul Comisiei si cu aprobarea Consiliului . Consiliul hotaraste în unanimitate asupra oricarei reguli sau conditii privind regimul fiscal al membrilor sau al fostilor membrii.

Articolul III-331 Legea europeana stabileste statutul partidelor politice la nivel european prevazute în art. I-46 alin. 4 si, în special, normele privind finantarea lor.

Articolul III-332 Parlamentul European poate sa ceara Comisiei, cu majoritatea membrilor sai, înaintarea oricarei propuneri corespunzatoare privind problemele despre care considera ca necesita elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a Constitutiei. În cazul în care nu înainteaza propuneri, Comisia comunica Parlamentului European motivele sale.

Articolul III-333 În cadrul îndeplinirii misiunilor sale, Parlamentul European poate sa constituie, la cererea unui sfert din membrii sai, o comisie temporara de ancheta pentru a examina, fara sa aduca atingere atributiilor conferite prin Constitutie altor institutii sau organisme, acuzatiile de infractiune sau de administrare defectuoasa privind aplicarea dreptului Uniunii, cu exceptia cazului în care faptele sunt pe rol în cadrul unei instante si pe perioada cât continua procedura jurisdictionala. Existenta comisiei temporare de ancheta ia sfârsit o data cu prezentarea raportului sau. Modalitatile de exercitare a dreptului de ancheta se stabilesc printr-o lege europeana a Parlamentului European. Parlamentul European hotaraste, din proprie initiativa, dupa aprobarea Consiliului si a Comisiei.

Articolul III-334 Conform articolului I-10, paragraf 2, punct d), orice cetatean al Uniunii, precum si orice persoana fizica sau juridica care are resedinta sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a înainta, cu titlu individual sau în asociere cu alti cetateni sau persoane, o petitie Parlamentul European referitoare la un subiect care tine de domeniile de activitate ale Uniunii sau care îl privesc în mod direct.

Articolul III-335
1. Parlamentul European alege Mediatorul European. Conform articolelor I-10, paragraf 2, punct d) si I-49, mediatorul European este abilitat sa primeasca plângerile din partea oricarui cetatean al Uniunii, ale oricarei persoane fizice sau juridice care are resedinta sau sediul social într-un stat membru, precum si plângerile referitoare la cazurile de administrare defectuoasa în actiunile institutiilor, organismelor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie în exercitarea functiilor sale jurisdictionale. Conform misiunii sale, Mediatorul European procedeaza la anchetele pe care le considera necesare, din proprie initiativa sau în baza plângerilor care i-au fost înaintate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu exceptia faptelor care fac sau au facut obiectul unei proceduri jurisdictionale. În cazul care Mediatorul European constata un caz de administrare defectuoasa, sesizeaza institutia, organismul sau agentia în cauza care are la dispozitie un termen de trei luni pentru a-si comunica opinia. Mediatorul European transmite apoi un raport Parlamentului European si institutiei, organismului sau agentiei în cauza. Persoana care a înaintat plângerea este informata cu privire la rezultatul anchetelor. În fiecare an, Mediatorul European prezinta un raport Parlamentului European cu privire la rezultatele anchetelor.
2. Mediatorul European este ales dupa fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata mandatului Parlamentului. Mandatul Mediatorului European poate fi reînnoit. Mediatorul European poate fi destituit de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului European, daca nu mai îndeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca a comis o fapta grava.
3. Mediatorul European îsi exercita functiile în deplina independenta. Pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Mediatorul European nu solicita si nici nu accepta instructiuni din partea nici unui organism. Pe durata exercitarii functiilor sale, Mediatorul European nu poate desfasura nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu.
4. Printr-o lege europeana a Parlamentului European se stabilesc statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor Mediatorului European. Parlamentul European hotaraste din proprie initiativa, dupa avizul Comisiei si aprobarea Consiliului .

Articolul III-336 Parlamentul European organizeaza o sesiune anuala. Parlamentul se întruneste de plin drept în a doua marti a lunii martie. Parlamentul European poate sa se întruneasca în perioada de sesiune extraordinara, la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului sau a Comisiei.

Articolul III-337
1. Consiliul European si Consiliul sunt audiati de catre Parlamentul European în conditiile prevazute de normele de procedura ale Consiliului European si de regulamentul de procedura al Consiliului .
2. Comisia poate asista la toate sedintele Parlamentului European si este audiata la cererea sa. Comisia raspunde oral sau în scris la întrebarile pe care i le adreseaza Parlamentul European sau membrii acestuia.
3. Parlamentul European dezbate în sedinta publica raportul general anual care îi este prezentat de Comisie.

Articolul III-338 Daca în Constitutie nu se prevede altfel, Parlamentul European hotaraste cu majoritatea voturilor membrilor sai. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedura.

Articolul III-339 Parlamentul European îsi adopta regulamentul de procedura cu majoritatea voturilor membrilor sai. Actele Parlamentului European se publica în conditiile prevazute de Constitutie si de regulamentul de procedura propriu.

Articolul III-340 Parlamentul European, sesizat cu o motiune de cenzura privind activitatea Comisiei, nu se poate pronunta asupra acestei motiuni decât dupa cel putin trei zile de la depunerea acesteia si numai prin vot public. Daca motiunea de cenzura este adoptata cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate si cu participarea majoritatii membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei Europene trebuie sa demisioneze colectiv iar Ministrul Afacerilor Externe trebuie sa demisioneze din functiile detinute în cadrul Comisiei. Comisia continua sa se ocupe de problemele curente pâna la înlocuire în conformitate cu art. I-26 si I-27. În acest caz, mandatul Comisiei numite sa o înlocuiasca expira la data la care ar fi trebuit sa expire mandatul Comisiei care este obligata sa renunte colectiv la functiile sale.
#PAGEBREAK#
Sub-sectiunea 2 - Consiliul European

Articolul III-341
1. În caz de vot, un membru al Consiliului European nu poate reprezenta decât un singur alt membru. Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu împiedica adoptarea hotarârilor Consiliului European pentru care este necesara unanimitatea.
2. Presedintele Parlamentului European poate fi invitat de catre Consiliul European pentru a fi audiat.
3. Consiliul European îsi stabileste cu majoritate simpla normele de procedura si regulamentul interior. 4.Consiliul European este asistat de catre secretariatul general al Consiliului .
Subsectiunea 3 - Consiliul

Articolul III-342
1. Consiliul se întruneste la convocarea presedintelui sau, la initiativa acestuia, a unuia dintre membri sai sau a Comisiei.

Articolul III-343
1. În caz de vot, un membru al Consiliului nu poate reprezenta decât un singur alt membru.
2. Pentru hotarârile care necesita majoritate simpla, Consiliul hotaraste cu majoritatea membrilor sai.
3. Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu împiedica adoptarea hotarârilor Consiliului pentru care este necesara unanimitatea.

Articolul III-344
1. Un comitet format din reprezentanti permanenti ai statelor membre are ca sarcina pregatirea lucrarilor Consiliului si executarea mandatelor care îi sunt încredintate de catre acesta. Comitetul poate adopta deciziile de procedura în cazurile prevazute prin regulamentul de procedura al Consiliului .
2. Consiliul este asistat de un secretariat general aflat în responsabilitatea unui secretar general, numit de Consiliul . Consiliul hotaraste cu majoritate simpla în privinta organizarii secretariatului general.
3. Consiliul hotaraste cu majoritate simpla în chestiunile de procedura, precum si în privinta adoptarii regulamentului sau de procedura.

Articolul III-345 Cu majoritate simpla, Consiliul poate solicita Comisiei sa efectueze toate studiile pe care le considera necesare pentru realizarea obiectivelor comune si sa îi prezinte orice propuneri corespunzatoare. În cazul în care Comisia nu prezinta nici o propunere, trebuie sa îi comunice motivele sale Consiliului .

Articolul III-346 Consiliul adopta decizii europene de stabilire a statutului comitetelor prevazute prin Constitutie. Consiliul hotaraste cu majoritate simpla, dupa consultarea Comisiei.
Subsectiunea 4 - Comisia Europeana

Articolul III-347 Membrii Comisiei se abtin de la orice act incompatibil cu functiile lor. Fiecare stat membru se angajeaza sa respecte independenta si sa nu încerce sa îi influenteze în executarea sarcinilor lor. Membrii Comisiei Europene nu pot desfasura nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu, pe durata mandatului. La preluarea functiei, acestia se angajeaza solemn sa respecte, pe durata mandatului si dupa încetarea acestuia, obligatiile care decurg din sarcina lor, în special obligatia de onestitate si de prudenta în a accepta, dupa încetarea mandatului, anumite functii sau avantaje. În cazul nerespectarii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliul , care hotaraste cu majoritate simpla, sau de Comisie, poate sa pronunte, dupa caz, demiterea din oficiu, în conditiile art. III-349, sau decaderea din dreptul la pensie sau din alte avantaje care înlocuiesc pensia persoanei respective.

Articolul III-348
1. În afara de reînnoire periodica si deces, functiile membrilor Comisiei Europene înceteaza individual prin demisie voluntara sau prin demisie din oficiu.
2. Membrul Comisiei care a demisionat sau decedat este înlocuit pe perioada ramasa pâna la încetarea mandatului, cu un nou membru de aceeasi nationalitate, numit de catre Consiliu, în acord cu presedintele Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European si conform criteriilor instituite prin Articolul I-26, paragraf 4. La propunerea presedintelui Comisiei Consiliul, statuând în unanimitate, poate decide ca nu este cazul sa fie înlocuit, mai ales daca durata mandatului restant este scurta..
3. În caz de demisie voluntara, demisie din oficiu sau de deces, presedintele este înlocuit pe perioada ramasa pâna la încetarea mandatului, conform dispozitiilor art. I-27 alin. 1.
4. În caz de demisie voluntara, de demisie din oficiu sau de deces, Ministrul Afacerilor Externe este înlocuit pentru durata mandatului restant, conform dispozitiilor art. I-28 alin.1 .
5. În caz de demisie a tuturor membrilor Comisiei, acestia ramân în functie si continua sa gestionezeafacerile curente, pâna la înlocuirea lor, pe perioada ramasa pâna la încetarea mandatului, conform dispozitiilor art. I- 26 si I-27.

Articolul III- 349 Orice membru al Comisiei, în cazul în care nu mai îndeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca a comis o fapta grava, poate fi destituit de catre Curtea de Justitie, la cererea Consiliului , care hotaraste cu majoritate simpla, sau a Comisiei.

Articolul III-350 Fara a prejudicia dispozitiile articolului I-28, paragraf 4, raspunderile care îi revin Comisiei sunt structurate si repartizate între membrii sai de catre presedinte, în conformitate cu dispozitiile art. I-27 alin. 3. Presedintele poate reorganiza repartizarea acestor raspunderi pe parcursul mandatului. Comisarii europeni si comisarii îsi exercita functiile care le sunt încredintate de catre presedinte, sub autoritatea acestuia.

Articolul III-351 Comisia hotaraste cu majoritatea membrilor colegiului. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedura.

Articolul III-352
1. Comisia adopta îsi regulamentul de procedura pentru asigurarea functionarii sale si a serviciilor sale. Comisia asigura publicarea acestui regulament.
2. Comisia publica în fiecare an, cu cel putin o luna înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii. Sub-sec iunea 5 - Curtea de Justi ie a Uniunii Europene

Articolul III-353 Curtea de Justitie delibereaza în camere, în marea camera sau în plen, în conformitate cu Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Articolul III-354 Curtea de Justitie este asistata de opt avocati generali. La cererea Curtii de Justitie, Consiliul , hotarând în unanimitate, poate adopta o decizie europeana pentru a mari numarul de avocati generali. Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplina impartialitate si în deplina independenta, concluziile motivate în cauzele care, conform Statutului Curtii de Justitie, necesita interventia sa.

Articolul III-355 Judecatorii si avocatii generali ai Curtii de Justitie, alesi dintre personalitatile care prezinta garantii de independenta si care îndeplinesc conditiile cerute de exercitarea celor mai înalte functii juridice, în tarile din care provin, sau care sunt jurisconsulti cu competenta recunoscuta, sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre, dupa consultarea comitetului prevazut în art. III-357. Din trei în trei ani are loc o reînnoire partiala a judecatorilor si a avocatilor generali, în conditiile prevazute prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Judecatorii desemneaza presedintele Curtii de Justitie, din rândul lor, pe o perioada de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Curtea de Justitie îsi adopta regulamentul de procedura. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului .

Articolul III-356 Numarul de judecatori ai Tribunalului General este stabilit prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Statutul poate prevedea ca Tribunalul sa fie asistat de avocati generali. Membrii Tribunalului General sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si îndeplinesc conditiile cerute pentru exercitarea înaltelor functii jurisdictionale. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre, dupa consultarea comitetului prevazut în art. III-357. O reînnoire partiala a Tribunalului General are loc la fiecare trei ani. Judecatorii desemneaza presedintele Tribunalului General, din rândul lor, pe o perioada de trei ani. Mandatul sau poate fi reînnoit Tribunalul General îsi adopta regulamentul de procedura în acord cu Curtea Europeana de Justitie. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului . Daca Statutul Curtii de Justitie nu prevede altfel, dispozitiile Constitutiei referitoare la Curtea de Justitie sunt aplicabile Tribunalului General.

Articolul III-357 Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la adecvarea candidatilor la exercitarea functiilor de judecator si avocat general în cadrul Curtii si a Tribunalului General, înainte de luarea deciziei de catre guvernele statelor membre, în conformitate cu dispozitiile art. III-260 si III-261. Comitetul este format din sapte personalitati dintre fostii membri ai Curtii de Justitie si ai Tribunalului General, dintre membrii instantelor nationale supreme si din juristi cu competente recunoscute, dintre care unul este propus de catre Parlamentul European. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste regulile de functionare a acestui comitet, precum si o decizie europeana prin care sunt desemnati membrii comitetului. Comitetul hotaraste la initiativa presedintelui Curtii de Justitie.

Articolul III-358
1. Tribunalul General are competenta de a judeca în prima instanta actiunile prevazute în art. III-365, III-367, III-370, III-372 si III-374, cu exceptia celor care revin unui tribunal specializat prevazut de Articolul III-259 si a celor pe care statutul îl rezerva Curtii de Justitie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul General este competent pentru alte categorii de actiuni. Hotarârile pronuntate de catre Tribunalul General în temeiul dispozitiilor prezentului alineat pot face obiectul unui recurs înaintat Curtii de Justitie, numai pe motive de drept, în conditiile si limitele prevazute prin Statutul Curtii de Justitie.
2. Tribunalul General are competenta de a audia actiunile introduse împotriva hotarârilor tribunalelor specializate. Hotarârile pronuntate de catre Tribunalul General în temeiul prezentului alineat pot face în mod exceptional obiectul unei reexaminari din partea Curtii Europene de Justitie, în conditiile si limitele prevazute prin statut, în cazul unui risc serios de atingere a unitatii sau coerentei dreptului Uniunii.
3. Tribunalul General are competenta de a audia chestiunile prejudiciale care corespund, în temeiul art. III-369, unor domenii specifice stabilite prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. În cazul în care considera ca respectiva cauza necesita o decizie care poate afecta unitatea sau coerenta dreptului Uniunii, Tribunalul General poate trimite cauza înaintea Curtii de Justitie pentru ca aceasta sa hotarasca. Deciziile Tribunalului General asupra chestiunilor prejudiciale pot face în mod exceptional obiectul unei reexaminari de catre Curtea Europeana de Justitie, în conditiile si limitele prevazute prin statut, în cazul în care exista un risc serios de atingere a unitatii sau coerentei dreptului Uniunii.

Articolul III-359
1. Printr-o lege europeana se pot înfiinta tribunale speciale pe lânga Tribunalul General, care sa aiba competenta de a judeca în prima instanta anumite categorii de actiuni în domenii specifice. Legea europeana este adoptata fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Curtii de Justitie, fie la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Comisiei.
2. Legea europeana privind înfiintarea unui tribunal specializat stabileste si regulile referitoare la componenta acestui tribunal si precizeaza domeniul competentelor care îi sunt conferite.
3. Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs limitat la chestiuni de drept sau, daca se prevede prin legea europeana de creare a unui tribunal specializat, la un apel pe chestiuni de fapt, în fata Tribunalului General.
4. Membrii tribunalelor specializate sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si care îndeplinesc conditiile cerute pentru exercitarea functiilor jurisdictionale. Acestia sunt numiti de catre Consiliul , care hotaraste în unanimitate.
5. Tribunalele specializate îsi adopta regulamentul de procedura în acord cu Curtea de Justitie. Acest regulament este înaintat Consiliului spre aprobare.
6. Daca legea europeana privind crearea unui tribunal specializat nu dispune altfel, dispozitiile Constitutiei referitoare la Curtea de Justitie si dispozitiile din Statutul Curtii de Justitie se aplica si tribunalelor specializate. În orice caz, titlul I al statutului si articolul sau 64 se aplica tribunalelor specializate.

Articolul III-360 În cazul în care considera ca un stat membru nu si-a îndeplinit una din obligatiile care îi revin în temeiul Constitutiei, Comisia emite un aviz motivat, dupa ce i-a acordat statului respectiv posibilitatea sa îsi prezinte observatiile. Daca statul în cauza nu se conformeaza în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
#PAGEBREAK#
Articolul III-361 Fiecare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justitie în cazul în care considera ca un alt stat membru nu si-a îndeplinit una din obligatiile care îi revin în temeiul Constitutiei. Înainte ca un stat membru sa introduca împotriva altui stat membru o actiune întemeiata pe o pretinsa încalcare a obligatiilor care îi revin în temeiul Constitutiei, acesta trebuie sa sesizeze Comisia. Comisia emite un aviz motivat dupa ce a dat posibilitatea statelor interesate sa îsi prezinte în contradictoriu observatiile scrise si orale. Daca Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la introducerea cererii, absenta avizului nu împiedica sesizarea Curtii de Justitie.

Articolul III-362
1. Daca Curtea de Justitie constata ca un stat membru nu si-a îndeplinit una din obligatiile care îi revin în temeiul Constitutiei, acest stat trebuie sa ia masurile necesare pentru executarea hotarârii Curtii de Justitie.
2. În cazul în care considera ca statul membru respectiv nu a luat masurile impuse de executarea hotarârii Curtii de Justitie, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie, dupa ce a dat posibilitatea statului respectiv sa îsi prezinte observatiile. Comisia indica suma forfetara sau penalitatea pe care statul membru respectiv trebuie sa o plateasca, în conditiile date. În cazul în care constata ca statul membru respectiv nu s-a conformat hotarârii sale, Curtea de Justitie poate sa îi impuna plata unei sume forfetare sau a unei penalitati. Aceasta procedura nu aduce atingere dispozitiilor art. III-361.
3. Atunci când sesizeaza Curtea de Justitie printr-o actiune în temeiul art. III-360 considerând ca statul respectiv nu si-a îndeplinit obligatia de a comunica masurile de transpunere ale legii-cadru europene, Comisia poate cere Curtii de Justitie, în cazul în care considera necesar, aplicarea, prin aceeasi actiune, a unei sume forfetare sau penalitati, în cazul în care constata o încalcare. Daca Curtea de Justitie da câstig de cauza cererii Comisiei, plata de mai sus se face în termenul stabilit de Curtea de Justitie prin hotarârea sa.

Articolul III-363 Legile europene sau regulamentele europene ale Consiliului pot sa atribuie Curtii de Justitie o competenta de plina jurisdictie în ceea ce priveste sanctiunile prevazute.

Articolul III-364 Fara sa aduca atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, legea europeana poate atribui Curtii de Justitie, în masura pe care o stabileste, competenta de a hotarî în privinta litigiilor referitoare la aplicarea actelor adoptate pe baza Constitutiei care creeaza titluri europene de proprietate intelectuala.

Articolul III-365
1. Curtea de Justitie controleaza legalitatea legilor si a legilor-cadru europene, a actelor Consiliului , ale Comisiei si ale Bancii Centrale Europene, altele decât recomandarile si avizele, si a actelor Parlamentului European destinate sa produca efecte juridice fata de terti. Curtea de Justitie controleaza de asemenea legalitatea actelor organismelor sau agentiilor Uniunii destinate sa produca efecte juridice fata de terti.
2. În acest scop, Curtea de Justitie are competenta de a se pronunta în actiunile privind incompetenta, încalcarea formelor procedurale, încalcarea Constitutiei sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acesteia sau privind deturnarea de putere, formulate de catre unul din statele membre, Parlamentul European, Consiliul sau Comisie.
3. Curtea de Justitie are competenta, în aceleasi conditii, de a se pronunta în privinta actiunilor formulate de catre Curtea de Conturi, Banca Centrala Europeana si Comitetul Regiunilor, în scopul protejarii prerogativele acestora.
4. Orice persoana fizica sau juridica pot formula, în aceleasi conditii, o actiune împotriva actelor care i se adreseaza sau care o privesc direct si individual, precum si împotriva actelor de reglementare care o privesc direct si care nu presupun masuri de executare.
5. Actele de constituire a organismelor si agentiilor Uniunii pot prevedea conditii si modalitati specifice privind actiunile introduse de catre persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organisme si agentii, destinate sa produca efecte juridice.
6. Actiunile prevazute în prezentul articol trebuie formulate în termen de doua luni, dupa caz, de la publicarea actului, de la notificarea reclamantului sau, în lipsa, din ziua în care acesta a luat cunostinta.

Articolul III-366 Daca actiunea este întemeiata, Curtea de Justitie declara actul contestat nul si neavenit. Cu toate acestea, Curtea de Justitie indica, în cazul în care considera ca este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind definitive.

Articolul III-367 Daca, prin încalcarea Constitutiei, Parlamentul European, Consiliul , Comisia sau Banca Centrala Europeana se abtin sa ia o hotarâre, statele membre si celelalte institutii ale Uniunii pot sesiza Curtea de Justitie pentru a constata aceasta încalcare. Aceasta dispozitie se aplica, în aceleasi conditii, organismelor si agentiilor Uniunii care se abtin sa ia o hotarâre. Aceasta actiune este admisibila numai daca institutia, organismul sau agentia în cauza a fost solicitata în prealabil sa actioneze. Daca, la expirarea unui termen de doua luni de la data aceste invitatii, institutia, agentia sau organismul nu a luat pozitie, actiunea poate fi formulata într-un nou termen de doua luni. Orice persoana fizica sau juridica poate sesiza Curtea de Justitie în conditiile stabilite în paragrafele precedente pentru a face o plângere împotriva unei institutii, agentii sau organism al Uniunii, care a omis sa-i adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.

Articolul III-368 Institutia sau institutiile, organismul sau agentia de la care emana actul anulat sau a carui abtinere a fost declarata contrara Constitutiei trebuie sa ia masurile necesare pentru executarea hotarârii Curtii de Justitie. Aceasta obligatie nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea art. III-431 al doilea paragraf.

Articolul III-369 Curtea de Justitie are competenta de a hotarî, cu titlu prejudicial asupra:
a) interpretarii Constitutiei;
b) valabilitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Uniunii. Când se ridica o asemenea chestiune în fata unei instante dintr-un stat membru, în cazul în care considera ca pentru a se pronunta o hotarâre este necesara o decizie în privinta acestei chestiuni, aceasta instanta poate cere Curtii de Justitie sa pronunte o hotarâre. Când se ridica o asemenea chestiune într-o cauza pendinte în fata unei instante nationale ale carei decizii nu pot face obiectul unei cai de atac în dreptul intern, aceasta instanta trebuie sa sesizeze Curtea de Justitie. Daca se ridica o asemenea chestiune într-o cauza pendinte în fata unei instante nationale referitoare la o persoana retinuta, Curtea de Justitie hotaraste în cel mai scurt timp posibil.

Articolul III-370 Curtea de Justitie este competenta sa solutioneze litigiile care au ca obiect repararea prejudiciilor prevazute în art. III-431 paragrafele 2 si 3.

Articolul III-371 La cererea statului membru, care a facut obiectul unei constatari a Consiliului European sau a Consiliului în temeiul art. I-59, Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca numai asupra prevederilor de procedura prevazute în articolul mentionat anterior. Aceasta cerere trebuie facuta într-un termen de trei luni de la respectiva constatare. Curtea hotaraste în termen de o luna de la data acestei constatari.

Articolul III-372 Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca asupra oricarui litigiu dintre Uniune si agentii sai, în limitele si conditiile stabilite prin statutul functionarilor Uniunii si prin regimul care se aplica celorlalti agenti ai Uniunii.

Articolul III-373 Curtea de Justitie este competenta, în limitele mentionate mai jos, sa solutioneze litigiile referitoare la:
a) executarea obligatiilor statelor membre care rezulta din Statutul Bancii Europene de Investitii. Consiliul de administratie al Bancii dispune în acest sens de atributiile recunoscute Comisiei în art. III-360;
b) deliberarile Consiliului Guvernatorilor Bancii Europene de Investitii. Fiecare stat membru, Comisia si Consiliul de Administratie al Bancii pot formula o actiune în acest domeniu, în conditiile prevazute în art. III-365;
c) deliberarile Consiliului de administratie al Bancii Europene de Investitii. Actiunile împotriva acestor deliberari nu pot fi formulate, în conditiile stabilite în art. III-365, decât de catre statele membre sau de Comisie si numai pentru încalcarea procedurilor prevazute în art. 21 alin. 2, 5, 6 si 7 din Statutul Bancii;
d) îndeplinirea de catre bancile centrale nationale a obligatiilor ce rezulta din Constitutie si din statutele Sistemului European de Banci Centrale si Bancii Centrale Europene. Consiliul Guvernatorilor Bancii Centrale Europene dispune în acest scop, fata de bancile centrale nationale, de competentele recunoscute Comisiei în temeiul art. III-360 fata de statele membre. În cazul în care Curtea de Justitie descopera ca o banca centrala nationala a neglijat una din obligatiile care îi reveneau în temeiul Constitutiei, banca respectiva trebuie sa adopte masurile necesare pentru executarea hotarârii Curtii de Justitie.

Articolul III-374 Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca în temeiul unei clauze compromisorii dintrun contract de drept public sau privat încheiat de Uniune sau în numele acesteia.

Articolul III-375
1. Sub rezerva competentelor atribuite Curtii de Justitie prin Constitutie, litigiile la care Uniunea este parte, nu sunt, pe acest temei, sustrase competentei jurisdictiilor nationale.
2. Statele membre se angajeaza sa nu supuna un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea Constitutiei unui alt mod de solutionare decât cele prevazute prin aceasta.
3. Curtea de Justitie este competenta sa hotarasca asupra oricarui diferend dintre statele membre privind obiectul Constitutiei, daca acest diferend îi este prezentat în temeiul unui compromis între parti.

Articolul III-376 Curtea de Justitie nu este competenta în privinta art. I-40 si I-41 si a dispozitiilor capitolului II din titlul V, partea III, privind politica externa si de securitate comuna si Articolul III-293 în masura în care se refera la politica externa si de securitate comuna. Cu toate acestea, Curtea de Justitie este competenta sa controleze respectarea art. III-308 si sa se pronunte în ceea ce priveste recursurile înaintate în conditiile prevazute de articolul III-365, paragraf 4, privind controlul legalitatii masurilor restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de catre Consiliul în temeiul capitolului II al titlului V

Articolul III-377 În exercitarea competentelor sale privind dispozitiile sectiunilor
4 si
5 din capitolul IV titlul III privind spatiul de liberate, securitate si justitie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu este competenta sa verifice validitatea sau proportionalitatea operatiunilor conduse de politie sau alte servicii cu rol de aplicare a legii într-unul din statele membre, nici sa hotarasca asupra exercitarii raspunderilor ce revin statelor membre pentru mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne.

Articolul III-378 Sub rezerva expirarii termenului prevazut în art. III-365 alin. 6, oricare din parti poate, cu ocazia unui litigiu care pune în cauza o lege europeana sau un regulament european al Consiliului , al Comisiei sau al Bancii Centrale Europene sa se prevaleze de mijloacele prevazute în art. III-365 alin. 2, pentru a invoca înaintea Curtii de Justitie inaplicabilitatea acestui act.

Articolul III-379
1. Actiunile introduse înaintea Curtii de Justitie nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, Curtea de Justitie, în cazul în care considera necesar si daca circumstantele impun acest lucru, poate ordona suspendarea executarii actului atacat.
2. În cauzele cu care este sesizata, Curtea de Justitie poate lua masurile provizorii necesare.

Articolul III-380 Hotarârile Curtii de Justitie au forta executorie în conditiile stabilite în art. III-401.
#PAGEBREAK#
Articolul III-381 Statutul Curtii de Justitie este stabilit printr-un protocol. Legea europeana poate modifica dispozitiile statutului, cu exceptia titlului I si a art. 64. Aceasta se adopta fie la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Curtii de Justitie.
Sub-sectiunea 6
Banca Centrala Europeana

Articolul III-382 182
1. Consiliul guvernatorilor Bancii Centrale Europene este format din membri ai comitetului executiv al Bancii Centrale Europene si din guvernatorii bancilor centrale nationale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogari în sensul art. III-197.
2. a) Comitetul executiv este format din presedinte, vicepresedinte si alti patru membri.
b) Presedintele, vicepresedintele si ceilalti patru membri ai comitetului executiv sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre la nivel de sefi de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului si dupa consultarea Parlamentului European si a consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene, dintre persoanele a caror autoritate si experienta profesionala în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durata de opt ani si nu poate fi reînnoit. Numai resortisantii statelor membre pot fi membri ai comitetului executiv.

Articolul III-383
1. Presedintele Consiliului si un membru al Comisiei pot participa, fara vot deliberativ, la întrunirile consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene. Presedintele Consiliului poate supune o motiune deliberarii consiliului guvernatorilor Bancii Centrale Europene.
2. Presedintele Bancii Centrale Europene este invitat sa participe la întrunirile Consiliului atunci când acesta delibereaza asupra chestiunilor referitoare la obiectivele si misiunile Sistemului European al Bancilor Centrale.
3. Banca Centrala Europeana prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, precum si Consiliului European, un raport anual asupra activitatilor Sistemului European al Bancilor Centrale si asupra politicii monetare din anul precedent si din anul în curs. Presedintele Bancii Centrale Europene prezinta acest raport Consiliului si Parlamentului European care poate organiza o dezbatere generala pe aceasta baza. Presedintele Bancii Centrale Europene si ceilalti membri ai comitetului executiv pot, la cererea Parlamentului European sau din proprie initiativa, sa fie audiati de catre comisiile competente ale Parlamentului European.
Sub-sectiunea 7
Curtea de Conturi

Articolul III-384
1. Curtea de Conturi examineaza conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Uniunii. Ea examineaza de asemenea conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor fiecarui organism creat de Uniune în masura în care actul de constituire nu exclude aceasta examinare. Curtea de Conturi transmite Parlamentului European si Consiliului o declaratie de atestare a realitatii datelor înregistrate în conturi, precum si a legalitatii si regularitatii operatiunilor subsidiare, declaratie care este publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceasta declaratie poate fi completata cu evaluari specifice pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.
2. Curtea de Conturi examineaza legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor si se asigura de buna gestionare financiara. În urma acestei examinari, ea semnaleaza orice neregula. Controlul veniturilor se efectueaza atât pe baza veniturilor de realizat, cât si pe baza celor realizate de Uniune. Controlul cheltuielilor se efectueaza pe baza angajamentelor luate si a platilor efectuate. Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercitiului financiar în cauza.
3. Controlul se desfasoara pe baza registrelor si, daca este cazul, inopinat în celelalte institutii, la sediul oricarui alt organism care administreaza venituri sau cheltuieli în numele Uniunii si în statele membre, inclusiv la sediul oricarei persoane fizice sau juridice care beneficiaza de varsaminte de la buget. Controlul în statele membre se efectueaza în cooperare cu institutiile de control nationale sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, cu serviciile nationale competente. Curtea de Conturi si institutiile de control nationale ale statelor membre practica o cooperare bazata pe încredere si respect fata de independenta lor. Aceste institutii sau servicii fac cunoscuta Curtii de Conturi intentia lor de a participa la control. Orice document sau informatie necesare îndeplinirii misiunii Curtii de Conturi se comunica acesteia, la cererea sa, de catre celelalte institutii, de catre organismele care administreaza veniturile sau cheltuielile în numele Uniunii, de catre persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de varsaminte de la buget si de catre institutiile de control national sau, daca acestea nu au competenta necesara, de catre serviciile nationale competente. În ce priveste activitatea Bancii Europene de Investitii privind gestionarea veniturilor si cheltuielilor Uniunii, dreptul de acces al Curtii de Conturi la informatiile detinute de Banca este reglementat de un acord între Curte, Banca si Comisie. În absenta acestui acord, Curtea are dreptul de acces la informatiile necesare pentru a efectua controlul veniturilor si cheltuielilor Uniunii administrate de Banca.
4. Curtea de Conturi întocmeste un raport anual dupa încheierea fiecarui exercitiu. Acest raport este transmis celorlalte institutii si publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreuna cu raspunsurile institutiilor respective la observatiile Curtii de Conturi. Curtea de Conturi poate, de asemenea, sa prezinte în orice moment observatiile sale, în special sub forma de rapoarte speciale, asupra unor probleme specifice si sa emita avize la cererea uneia sau alteia dintre institutii. Ea adopta rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor care o compun. Cu toate acestea, ea poate crea în cadrul sau camere interne pentru adoptarea anumitor categorii de rapoarte sau avize, în conditiile prevazute prin regulamentul de procedura. Ea asista Parlamentul European si Consiliul în exercitarea functiei lor de control al executiei bugetului. Curtea de Conturi îsi adopta regulamentul de procedura. Acest regulament este supus aprobarii Consiliului .

Articolul III-385
1. Membrii Curtii de Conturi sunt alesi dintre personalitati care apartin sau au apartinut în tarile din care provin unor institutii de control extern sau care au o calificare specifica acestei functii. Ei trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta.
2. Membrii Curtii de Conturi sunt numiti pentru sase ani. Mandatul lor poate fi reînnoit. Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste lista de membri întocmita conform propunerilor fiecarui stat membru. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Membrii Curtii de Conturi îsi desemneaza presedintele acesteia din rândul lor, pentru o durata de trei ani. Mandatul sau poate fi reînnoit.
3. Membrii Curtii de Conturi îsi exercita functiile în deplina independenta, în interesul general al Uniunii. În îndeplinirea sarcinilor lor, ei nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un guvern sau organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu caracterul functiei lor.
4. Membrii Curtii de Conturi nu pot, pe durata functiei lor, sa exercite nici o activitate profesionala, remunerata sau nu. La instalarea lor în functie, ei îsi iau în mod solemn angajamentul de a respecta, pe durata functiilor lor si dupa încetarea acestora, obligatiile ce decurg din sarcina lor, în special obligatia de onestitate si de discretie cu privire la acceptarea, dupa încetare, a anumitor functii sau avantaje.
5. În afara de reînnoirile periodice si de deces, obligatiile de membru al Curtii de Conturi înceteaza individual prin demisie voluntara sau prin demisie din oficiu, declarata de Curtea de Justitie conform alin. 6. Persoana în cauza este înlocuita pe durata care ramâne pâna la expirarea mandatului. Cu exceptia demisiei din oficiu, membrii Curtii de Conturi ramân în functie pâna în momentul înlocuirii.
6. Membrii Curtii de Conturi nu pot fi decazuti din functiile lor sau din dreptul la pensie sau din alte avantaje decât în cazul în care Curtea de Justitie, la cererea Curtii de Conturi, constata ca nu mai corespund conditiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligatiile ce decurg din sarcina lor.
Sectiunea 2 – Organe consultative ale Uniunii
Sub-sectiunea 1 - Comitetul Regiunilor

Articolul III-386 Numarul membrilor Comitetului Regiunilor nu depaseste trei sute cincizeci. Consiliul adopta în unanimitate o decizie europeana care stabileste structura Comitetului. Membrii Comitetului, precum si un numar egal de supleanti, sunt numiti pentru cinci ani. Mandatul lor poate fi reînnoit. Ei nu pot fi în acelasi timp membri ai Parlamentului European. Consiliul adopta decizia europeana care stabileste lista de membri si de supleanti conform propunerilor facute de catre fiecare stat membru. La încheierea mandatului prevazut în art. I-32 alin. 2, în temeiul caruia au fost propusi, mandatul membrilor Comitetului înceteaza din oficiu si acestia sunt înlocuiti pentru perioada care mai ramâne din mandatul prevazut prin aceeasi procedura.

Articolul III-387 Comitetul Regiunilor desemneaza, dintre membrii sai, presedintele si biroul, pentru o durata de doi ani si jumatate. Comitetul este convocat de catre presedinte, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. El se poate de asemenea întruni din proprie initiativa. Acesta îsi stabileste regulamentul de procedura.

Articolul III-388 Comitetul Regiunilor este consultat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie în cazurile prevazute prin Constitutie sau în oricare alt caz, în special în cele privind cooperarea transfrontaliera, daca una din aceste institutii considera ca este oportun. În cazul în care considera necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acorda Comitetului, pentru prezentarea avizului, un termen care nu poate fi mai mic de o luna de la data comunicarii transmise în acest scop presedintelui. La expirarea termenului, absenta acestui aviz nu împiedica actiunile viitoare. Atunci când Comitetul Economic si Social este consultat, Comitetul Regiunilor este informat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie despre aceasta cerere de aviz. Comitetul Regiunilor poate, atunci când considera ca sunt în joc interese regionale specifice, sa emita un aviz pe aceasta tema. El poate de asemenea sa emita un aviz din proprie initiativa în cazul în care considera necesar. Avizul Comitetului, precum si un proces-verbal de deliberare se transmit Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.
Sub-sectiunea 2 - Comitetul Economic ti Social

Articolul III-389 Numarul de membri ai Comitetului Economic si Social nu depaseste trei sute cincizeci. Consiliului adopta în unanimitate o decizie europeana care stabileste structura Comitetului.

Articolul III-390 Membrii Comitetului Economic si Social sunt numiti pentru cinci ani. Mandatul lor se poate reînnoi. Consiliul adopta decizia europeana care stabileste lista membrilor întocmita conform propunerilor fiecarui stat membru. Consiliul hotaraste dupa consultarea Comisiei. Acesta poate obtine opinia organizatiilor europene reprezentative ale diverselor sectoare economice si sociale si ale societatii civile interesate de activitatea Uniunii.

Articolul III-391 Comitetul Economic si Social desemneaza dintre membrii sai presedintele si biroul pentru o durata de doi ani si jumatate. Acesta este convocat de catre presedinte la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. Se poate, de asemenea, întruni din proprie initiativa. Comitetul Economic si Social îsi stabileste regulamentul de procedura.

Articolul III-392 Comitetul Economic si Social este în mod obligatoriu consultat de catre Parlamentul European, Consiliul sau Comisie, în cazurile prevazute prin Constitutie. În toate celelalte cazuri, poate fi consultat de catre aceste institutii. Poate, de asemenea, sa emita un aviz din proprie initiativa. În cazul în care considera necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acorda Comitetului pentru prezentarea avizului sau un termen ce nu poate fi mai mic de o luna, de la data comunicarii transmise în acest scop presedintelui. La expirarea acestui termen, absenta acestui aviz nu va împiedica actiunile viitoare. Avizul Comitetului precum si un proces-verbal de deliberare sunt transmise Parlamentului European, Consiliului si Comisiei.

Articolul III-393 Banca Europeana de Investitii are personalitate juridica. Membrii Bancii Europene de Investitii sunt statele membre. Statutul Bancii Europene de Investitii face obiectul unui protocol. Legea europeana poate modifica Statutul Bancii. Consiliul statueaza în unanimitate, fie la cererea Bancii Europene de Investitii si dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Europene de Investitii.

Articolul III-394 Banca Europeana de Investitii are misiunea de a contribui, recurgând la pietele de capital si la resurse proprii, la dezvoltarea echilibrata si constanta a pietei interne, în interesul Uniunii. În acest scop, ea faciliteaza, prin acordarea de împrumuturi si garantii, fara a urmari un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos, în toate sectoarele economice:
a) proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
b) proiecte pentru modernizarea sau reconversia întreprinderilor sau crearea de noi activitati impuse de dezvoltarea progresiva a pietei interne care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi în întregime acoperite prin diversele mijloace de finantare existente în fiecare stat membru;
c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi în întregime acoperite prin diversele mijloace de finantare existente în fiecare stat membru. În îndeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii corelate cu asistenta de la fondurile structurale si alte instrumente financiare ale Uniunii.
Sectiunea 4 – Dispozitii comune institutiilor, organelor, organismelor si agentiilor Uniunii

Articolul III-395
1. Atunci când, în temeiul Constitutiei, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul poate emite un act care constituie amendament al propunerii numai hotarând în unanimitate, sub rezerva art. I-55, I-56, III-396 alin. 10 si 13, si III-404 si 405 alin. 2.
2. Atât timp cât Consiliul nu a actionat, Comisia îsi poate modifica propunerea în orice faza a procedurilor de adoptare a unui act al Uniunii.

Articolul III-396
1. Atunci când în temeiul Constitutiei, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate conform procedurii legislative ordinare, se aplica dispozitiile urmatoare:
2. Comisia prezinta o propunere Parlamentului European si Consiliului. Prima lectura
3. Parlamentul European adopta pozitia sa la prima lectura si o transmite Consiliului.
4. Daca pozitia Parlamentului European este aprobata de catre Consiliu, actul propus este adoptat în formularea care corespunde pozitiei exprimate de Parlamentul European.
5. Daca pozitia Parlamentului European este aprobata de catre Consiliu, acesta din urma adopta pozitia sa la prima lectura si o transmite Parlamentului European.
6. Consiliul informeaza Parlamentul asupra motivelor care l-au condus sa adopte pozitia la prima lectura. Comisia informeaza în detaliu Parlamentul European cu privire la pozitia sa. A doua lectura a) aproba pozitia Consiliului la prima lectura sau nu se pronunta, actul propus este considerat adoptat în formularea care corespunde pozitiei Consiliului;
b) respinge, cu majoritatea membrilor ce-l compun, pozitia Consiliului la prima lectura, actul propus este considerat neadoptat;
c) propune, cu majoritatea membrilor ce-l compun, amendamente la pozitia Consiliului la prima lectura, textul astfel modificat este transmis Consiliului sau Comisiei care emite un aviz cu privire la aceste amendamente.
8. Daca, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul , hotarând cu majoritate calificata,
a) aproba toate aceste amendamente, actul este considerat aprobat;
b) nu aproba toate amendamentele, presedintele Consiliului, în acord cu presedintele Parlamentului European, convoaca Comitetul de conciliere într-un termen de sase saptamâni.
9. Consiliul hotaraste în unanimitate cu privire la amendamentele care au facut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei. Concilierea
10. Comitetul de conciliere, care reuneste membrii Consiliului sau reprezentantii lor si un numar egali de membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui text comun, cu majoritatea calificata a membrilor Consiliului sau ai reprezentantilor sai si cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentului European, în termen de sase saptamâni de la data convocarii, pe baza pozitiilor Parlamentului si ale Consiliului la a doua lectura. 11. Comisia participa la lucrarile Comitetului de conciliere si adopta toate initiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între pozitia Parlamentului European si a Consiliului . 12. Daca, în termen de sase saptamâni de la convocare, Comitetul de conciliere nu aproba proiectul comun, actul propus este considerat neadoptat. A treia lectura 13. Daca, în acest termen, Comitetul de conciliere aproba un proiect comun, Parlamentul European, actionând cu majoritatea voturilor si Consiliul, actionând cu majoritate calificata, dispun fiecare de un termen de sase saptamâni de la aceasta data pentru a adopta actul respectiv conform textului comun.. În absenta unei hotarâri, actul propus este considerat neadoptat. 14. Termenele de trei luni si sase saptamâni prevazute în prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o luna si respectiv doua saptamâni, la initiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Dispozitii specifice 15. Atunci când, în cazurile specifice prevazute în Constitutie, o lege sau o lege-cadru este supusa procedurii legislative ordinare la initiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la cererea Curtii de Justitie sau a Bancii Europene de Investitii, alin. 2, alin. 6 teza a doua si alin. 9 nu se aplica. Parlamentul European si Consiliul transmit Comisiei proiectul de act propus, precum si pozitiile lor la prima si la a doua lectura. Parlamentul European sau Consiliul pot cere avizul Comisiei în orice faza a procedurii. Comisia poate, de asemenea, sa emita un aviz din proprie initiativa. Comisia poate, în cazul în care considera necesar, sa participe la Comitetul de conciliere în conditiile prevazute în alin. 11.

Articolul III-397 Parlamentul European, Consiliul si Comisia se consulta reciproc si stabilesc, de comun acord, aranjamente privind cooperarea între acestea. În acest scop, pot, cu respectarea Constitutiei, sa încheie acorduri interinstitutionale care pot fi obligatorii din punct de vedere juridic.

Articolul III-398
1. În îndeplinirea misiunilor lor, institutiile, organismele si agentiile Uniunii se sprijina pe o administratie europeana deschisa, eficienta si independenta.
2. In conformitate cu prevederile Regulamentelor de Personal si a Conditiilor de Angajare adoptate pe baza articolului III-427, legea europeana stabileste dispozitiile specifice în acest scop.

Articolul III-399
1. Institutiile, organismele si agentiile Uniunii vor asigura respectarea transparentei lucrarilor lor si definesc, în aplicarea art. I-50, în regulamentele lor de procedura, dispozitiile specifice proving accesul publicului la documente. Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii vor face obiectul dispozitiilor art. I-50 alin. 3 si ale preyentului articol în exercitarea functiilor administrative.
2. Parlamentul European si Consiliul asigura publicarea documentelor referitoare la procedurile legislative, în conformitate cu prevederile articolului I-50 (3).

Articolul III-400
1. Consiliul adopta regulamente si decizii care stabilesc:
a) salariile, indemnizatiile si pensiile presedintelui Consiliului European, ale presedintelui Comisiei, ale ministrului afacerilor externe al Uniunii, ale membrilor Comisiei, ale presedintelui, membrilor si grefierului Curtii de Justitie a Uniunii Europene, precum si ale Secretarului General al Consiliului;
b) conditiile de încadrare în munca, în special salariul, indemnizatiile si pensiile presedintelui si membrilor Curtii de Conturi.
2. Consiliul adopta regulamente si decizii care stabilesc indemnizatiile membrilor Comitetului Economic si Social.
#PAGEBREAK#

Articolul III-401 Actele Consiliului, ale Comisiei si ale Bancii Centrale Europene care impun o obligatie pecuniara unor persoane altele decât statele, constituie titlu executoriu. Executarea silita este reglementata prin regulile procedurii civile în vigoare în statul membru pe teritoriul caruia are loc. Formula executorie este anexata deciziei, fara alt control decât cel de verificare a autenticitatii deciziei, de catre autoritatea nationala pe care guvernul fiecarui stat membru o desemneaza în acest scop si despre care informeaza Comisia si Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Dupa îndeplinirea acestor formalitati, la cererea partii interesate, acesta poate continua executarea silita prin sesizarea directa a autoritatii competente, conform legislatiei nationale. Executarea silita nu poate fi suspendata decât în temeiul unei decizii a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, controlul regularitatii dispozitiilor de executare este de competenta jurisdictiilor nationale.
Capitolul II - Prevederi financiare (articolele III-402 - III-415)
Sectiunea I – Cadrul financiar multianual

Articolul III-402
1. Cadrul financiar multianual este stabilit pentru o perioada de cel putin cinci ani, conform art. I-55.
2. Cadrul financiar stabileste valorile plafoanelor anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli si ale plafonului anual de credite pentru plata. Categoriile de cheltuieli, în numar limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.
3. Cadrul financiar prevede orice alta dispozitie utila pentru buna desfasurare a procedurii bugetare anuale.
4. Atunci când legea europeana a Consiliului care stabileste un nou cadru financiar nu a fost adoptata la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele si alte dispozitii corespunzatoare ultimului an sunt extinse pâna la adoptarea acestei legi.
5. Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul, European Consiliul si Comisia iau toate masurile necesare pentru a facilita finalizarea procedurii.
Sectiunea 2 – Bugetul anual a Uniunii

Articolul III-403 Exercitiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie.

Articolul III-404 Legea europeana stabileste bugetul anual al Uniunii conform dispozitiilor de mai jos:
1. Fiecare institutie întocmeste, înainte de 1 iulie, un bilant provizoriu de cheltuieli pentru anul financiar urmator. Comisia realizeaza, pe baza aceste bilanturi, un proiect de buget, ce poate contine previziuni divergente. Acest proiect cuprinde o previziune pentru venituri si una pentru cheltuieli.
2. Comisia prezinta proiectul de buget Parlamentului European si Consiliului pâna cel târziu la data de 1 septembrie a anului care precede executia bugetului. Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii pâna la convocarea Comitetului de conciliere prevazut în alin. 5.
3. Consiliul adopta pozitia sa asupra proiectului de buget si o transmite Parlamentului European pâna cel târziu la data de 1 octombrie a anului care precede anul executiei bugetului. Consiliul informeaza Parlamentul European în detaliu asupra motivelor care l-au condus la adoptarea pozitiei respective.
4. Daca, în termen de patruzeci si doua de zile dupa aceasta transmitere, Parlamentul European:
a) aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta, legea europeana a bugetului este adoptata;
b) nu adopta o decizie, legea europeana a bugetului va fi considerata adoptata;
b) adopta, cu majoritatea membrilor care îl compun, amendamente la pozitia Consiliului, textul astfel modificat este transmis Consiliului si Comisiei. Presedintele Parlamentului European, în acord cu presedintele Consiliului, convoaca fara întârziere Comitetul de conciliere. Daca în termen de zece zile Consiliul comunica Parlamentului European ca aproba toate amendamentele sale, Comitetul de conciliere nu se întruneste.
5. Comitetul de conciliere care reuneste membrii Consiliului sau reprezentantii lor si un numar egal de membri reprezentând Parlamentul European are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui text comun, cu majoritatea calificata a membrilor Consiliului sau a reprezentantilor lor si cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, în termen de douazeci si una de zile de la data convocarii, pe baza pozitiilor Parlamentului European si ale Consiliului. Comisia participa la lucrarile Comitetului de conciliere si adopta toate initiativele necesare pentru promovarea apropierii pozitiilor Parlamentului European si ale Consiliului .
6. Daca în termenul de douazeci si una de zile prevazut în alin. 5, Comitetul de conciliere aproba un text comun, Parlamentul European si Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile de la data acestei aprobari pentru adoptarea textului comun.
7. Daca în termenul paisprezece zile prevazut în alin. 6:
a) Parlamentul European si Consiliul aproba ambele textul comun sau nu adopta o decizie, sau daca una dintre aceste institutii adopta textul comun în timp ce cealalta nu adopta o decizie, legea europeana a bugetului va fio considerata adoptata în mod definitiv în conformitate cu textul comun, sau
b) Parlamentul European, actionând cu votul majoritatii membrilor si Consiliul resping textul comun sau daca oricare dintre aceste institutii respinge textul comun în timp ce cealalta nu adopta o decizie, Comisia va propune un nou proiect de buget
c) Parlamentul European, actionând cu votul majoritatii membrilor, respinge textul comun în timp ce Consiliul îl aproba, Comisia va propune un nou proiect de buget;
d) Parlamentul European aproba textul comun iar Consiliul îl respinge, Parlamentul poate, în termen de paisprezece zile de la respingerea de catre Consiliul si actionând cu majoritatea membrilor sai si cu trei cincimi din voturile exprimate, decide sa confirme în totalitate sau în parte amendamentele prevazute la punctul
4 (c). În cazul în care un amendament al Parlamentului nu este confirmat, pozitia agreata în Comitetul de conciliere asupra capitolului bugetar care formeaza obiectul amendamentului va fi retinuta. Legea europeana a bugetului va fi considerata adoptata pe aceasta baza.
8. Daca în termenul de douazeci si una de zile prevazut la alin. 5, Comitetul de conciliere convine un text comun, Comisia va propune un nou proiect de buget.
9. La terminarea procedurii prevazute în prezentul articol, presedintele Parlamentului European constata ca legea europeana bugetara este definitiv adoptata.
10. Fiecare institutie va exercita atributiile conferite de prezentul articol în conformitate cu prevederile Constitutiei si a actelor emise în temeiul acesteia, în special cu respectarea prevederilor referitoare la resursele proprii ale Uniunii si a echilibrului dintre venituri si cheltuieli.

Articolul III-405
1. În absenta unei legi europene bugetare la începutul unui exercitiu financiar, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe capitol sau pe alta diviziune, în functie de dispozitiilor legii europene prevazute în art. III-412, în limita unei douasprezecimi din alocarile înscrise în legea europeana a bugetului exercitiului precedent, fara ca aceasta masura sa poata avea ca efect punerea la dispozitia Comisiei a unor alocari superioare unei douasprezecimi din cele prevazute în proiectul de buget supus examinarii.
2. La propunerea Comisiei si respectând celelalte conditii stabilite în alin. 1, Consiliul poate adopta o decizie europeana de autorizare a cheltuielilor care depasesc douasprezecimea, în conformitate cu legea europeana prevazuta în Articolul III-412. Consiliul transmite fara întârziere aceasta decizie Parlamentului European. Aceasta decizie europeana prevede masurile necesare în materie de resurse pentru aplicarea prezentului articol, în conformitate cu legea europeana prevazuta la articolele I-54 alin. (3) si (4). Aceasta intra în vigoare la treizeci de zile dupa adoptare daca, în acest termen, Parlamentul European, hotarând cu majoritatea membrilor care îl compun, nu decide sa reduca aceste cheltuieli.

Articolul III-406 Conform conditiilor stabilite prin legea europeana prevazuta în art. III-412, alocarile, altele decât cele privind cheltuielile de personal, care sunt neutilizate la sfârsitul exercitiului financiar pot face obiectul unui report limitat doar la exercitiul urmator. Alocarile sunt clasificate pe capitole grupând cheltuielile dupa natura sau dupa destinatia acestora si repartizate, conform legii europene prevazute în art. 412. Cheltuielile: - Parlamentului European; - Consiliului European si Consiliului; - Comisiei si - Curtii de Justitie a Uniunii Europene fac obiectul unor parti separate ale bugetului, fara sa aduca atingere regimului special al anumitor cheltuieli comune.
Sectiunea 3 – Executia bugetara si descarcarea

Articolul III-407 Comisia executa bugetul în cooperare cu statele membre, conform legii europene prevazute în art. III - 412, pe proprie raspundere si în limita alocarilor acordate, conform principiile bunei gestionari financiare. Statele membre coopereaza cu Comisia pentru a asigura faptul ca utilizarea alocarilor se face dupa aceleasi principii. Legea europeana prevazuta în art. III - 412 stabileste obligatiile de control si de audit ale statelor membre în executia bugetului, precum si responsabilitatile care decurg din acestea. Aceasta stabileste responsabilitatile si regulile detaliate conform carora fiecare institutie participa la executia propriilor cheltuieli. În limitele si conditiile stabilite prin legea europeana, în art. 412, Comisia poate efectua transferuri de alocari, fie de la un capitol al bugetului la alt capitol, fie de la o subdiviziune la alta subdiviziune.

Articolul III-408 Comisia prezinta în fiecare an Parlamentului European si Consiliului, conturile pentru exercitiul financiar precedent aferente operatiunilor de buget. De asemenea, Comisia le comunica un bilant financiar privind activul si pasivul Uniunii. Comisia prezinta de asemenea Parlamentului European si Consiliului, un raport de evaluare a finantelor Uniunii bazat pe rezultatele obtinute, în special raportându-se la indicatiile date de Parlamentul European si Consiliul în temeiul art. III-409.

Articolul III-409
1. Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, da descarcare Comisiei de executia bugetului. În acest scop, Parlamentul European examineaza, în urma Consiliului , conturile, bilantul financiar si raportul de evaluare prevazute în art. III-408, raportul anual al Curtii de Conturi, împreuna cu raspunsurile institutiilor controlate la observatiile Curtii de Conturi, declaratia de atestare mentionata în art. III-384 alin. 1, sub-paragraful 2,, precum si rapoartele speciale relevante ale Curtii de Conturi.
2. Înainte de a da descarcare Comisiei sau în orice alt scop care are legatura cu exercitarea atributiilor de executie bugetara, Parlamentul European poate solicita sa audieze Comisia asupra executiei cheltuielilor sau a functionarii sistemelor de control financiar. Comisia prezinta Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informatie necesara.
3. Comisia ia toate masurile necesare pentru a respecta observatiile care însotesc deciziile de descarcare si celelalte observatii ale Parlamentului European privind executia cheltuielilor, precum si comentariile la recomandarile pentru descarcare adoptate de catre Consiliu.
4. La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia prezinta un raport privind masurile luate în lumina acestor observatii si comentarii, în special privind instructiunile date serviciilor responsabile de executia bugetului. Aceste rapoarte sunt de asemenea transmise Curtii de Conturi.
Sectiunea 4 – Prevederi comune

Articolul III-410 Cadrul financiar multianual si bugetul anual se stabilesc în euro.

Articolul III-411 Comisia poate, sub rezerva de a informa autoritatile competente ale statelor membre interesate, sa transfere în moneda unuia din statele membre activele pe care le detine în moneda altui stat membru, în masura necesara utilizarii în scopurile prevazute prin Constitutie. În masura posibilului, Comisia evita astfel de transferuri daca detine deja active disponibile sau mobilizabile în monedele de care are nevoie. Comisia comunica cu oricare din statele membre prin intermediul autoritatii desemnate de catre acesta. În executia operatiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune a statului membru interesat sau la o alta institutie financiara aprobata de acesta.

Articolul III-412
1. Legea europeana stabileste:
a) regulile financiare care fixeaza în special procedura de stabilire si executie a bugetului, de predare si de verificare a conturilor;
b) regulile referitoare la controlul responsabilitatii controlorilor financiari, în special referitoare la autorizarea ordonatorilor si contabililor. Aceasta se adopta dupa consultarea Curtii de Conturi.
2. Consiliul adopta, la propunerea Comisiei, un regulament european care stabileste modalitatile si procedura conform careia veniturile bugetare prevazute prin aranjamentele referitoare la resursele proprii ale Uniunii sunt puse la dispozitia Comisiei, precum si masurile de luat pentru a face fata, atunci când se impune, nevoii de lichiditati. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Curtii de Conturi.
3. Consiliul hotaraste în unanimitate pâna la 31 decembrie 200
6 în toate cazurile prevazute în prezentul articol.

Articolul III-413 Parlamentul European, Consiliul si Comisia vegheaza la disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii sa-si îndeplineasca obligatiile juridice cu privire la terti.

Articolul III-414 Întâlniri periodice între presedintii Parlamentului European, Consiliului si Comisiei sunt convocate la initiativa Comisiei în cadrul procedurilor bugetare prevazute în prezentul capitol. Presedintii iau toate masurile necesare pentru a promova concertarea si apropierea pozitiilor institutiilor pentru facilitarea punerii în aplicare a dispozitiilor prezentului capitol.
Sectiunea 5 – Combaterea fraudei

Articolul III-415
1. Uniunea si statele membre combat frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin masuri adoptate conform prezentului articol. Aceste masuri sunt de descurajare si ofera o protectie efectiva în statele membre.
2. Statele membre adopta aceleasi dispozitii pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ca si acelea pe care le adopta pentru combaterea fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.
3. Fara sa aduca atingere altor dispozitii ale Constitutiei, statele membre îsi coordoneaza actiunea pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii contra fraudei. În acest scop, statele membre organizeaza împreuna cu Comisia, o colaborarea strânsa si periodica între autoritatile competente.
4. Legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile necesare în domeniul prevenirii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii si al combaterii fraudei, pentru a oferi o protectie efectiva si echivalenta în statele membre. Aceasta se adopta dupa consultarea Curtii de Conturi.
5. Comisia, în cooperare cu statele membre, prezinta în fiecare an Parlamentului European si Consiliului un raport privind masurile si dispozitiile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului articol.
Capitolul III –Cooperarea consolidats (articolele III-416 - III-423)

Articolul III-416 Cooperarea consolidata preconizata respecta Constitutia si dreptul Uniunii. Ea nu poate aduce atingere pietei interne si nici coeziunii economice, sociale si teritoriale. Ea nu poate sa constituie nici o bariera si nici o discriminare în schimburile dintre statele membre, nici sa provoace o denaturare a concurentei între ele.

Articolul III-417 Cooperarea consolidata preconizata respecta competentele, drepturile si obligatiile statelor membre neparticipante. Acestea nu împiedica punerea lor în aplicare de catre statele membre participante.

Articolul III-418
1. Din momentul instaurarii acesteia, cooperarea consolidata este deschisa tuturor statelor membre, cu conditia de a respecta conditiile eventuale de participare stabilite prin decizia europeana de autorizare. Ea ramân de asemenea deschisa în oricare alt moment cu conditia de a respecta, pe lânga cele de mai sus, actele deja adoptate în acest cadru. Comisia si statele membre participante la o cooperare consolidata vegheaza la facilitarea participarii unui numar cât mai mare de state membre.
2. Comisia si, daca este cazul, ministrul afacerilor externe al Uniunii informeaza cu regularitate pe toti membrii Consiliului , precum si Parlamentul European despre evolutia cooperarilor consolidate.

Articolul III-419
1. Statele membre care doresc sa instaureze între ele o cooperare consolidata într-unul din domeniile prevazute prin Constitutie, cu exceptia politicii externe si de securitate comune, înainteaza Comisiei o cerere precizând domeniul de aplicare si obiectivele urmarite prin cooperarea consolidata preconizata. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. Daca Comisia nu prezinta o propunere, Comisia comunica motivele statelor membre interesate. Autorizarea de a începe o cooperare consolidata se acorda printr-o decizie europeana a Consiliului la propunerea Comisiei, dupa aprobarea Parlamentului European.
2. În cadrul politicii externe si de securitate comune, cererea statelor membre ce doresc sa instaureze între ele o cooperare consolidata este adresata Consiliului . Aceasta este transmisa ministrului afacerilor externe care îsi da avizul asupra coerentei cooperarii consolidate cu politica externa si de securitate comuna a Uniunii, precum si Comisiei, care îsi da avizul în special asupra coerentei cooperarii consolidate preconizate cu celelalte politici ale Uniunii. Cererea este transmisa, de asemenea, Parlamentului European, pentru informare. Autorizarea de a începe o cooperare consolidata este acordata printr-o decizie a Consiliului , adoptata în unanimitate.

Articolul III-420
1. Orice stat membru care doreste sa participe la o cooperare consolidata într-unul din domeniile prevazute în art. III-419 alin. 1 îsi notifica intentia Consiliului si Comisiei. Comisia, în termen de patru luni de la data primirii notificarii, confirma participarea statului membru în cauza. Daca este cazul, ea constata îndeplinirea conditiilor eventuale de participare si adopta masurile tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul cooperarii consolidate. Totusi, în cazul în care considera ca nu sunt îndeplinite conditiile eventuale de participare, Comisia indica dispozitiile ce trebuie adoptate pentru îndeplinirea lor si fixeaza un termen pentru a reexamina cererea de participare. Comisia reexamineaza cererea, conform procedurii prevazute în paragraful precedent. În cazul în care Comisia considera ca nici acum nu sunt întrunite conditiile eventuale de participare, statul membru în cauza poate sesiza în aceasta privinta Consiliul , care hotaraste conform art. I-44 alin. 3. Consiliul poate, de asemenea, sa adopte, la propunerea Comisiei, masurile tranzitorii prevazute în al doilea paragraf.
2. Orice stat membru care doreste sa participe la o cooperare consolidata în cadrul politicii externe si de securitate comune notifica intentia sa Consiliul , ministrului afacerilor externe al Uniunii si Comisiei. Consiliul confirma participarea statului membru în cauza, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. El constata, daca este cazul, îndeplinirea conditiilor eventuale de participare. Consiliul , la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, poate, de asemenea, sa adopte masurile tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul cooperarii consolidate. Cu toate acestea, când considera ca nu sunt îndeplinite conditiile de participare, Consiliul indica dispozitiile care trebuie adoptate pentru îndeplinirea acestor conditii si fixeaza un termen pentru reexaminarea cererii de participare. În sensul prezentului alineat, Consiliul hotaraste conform art. I-44 alin. 3.
#PAGEBREAK#
Articolul III-421 Cheltuielile pentru punerea în aplicare a unei cooperari consolidate, altele decât costurile administrative ale institutiilor, sunt în sarcina statelor membre participante, în cazul în care Consiliul , hotarând în unanimitatea membrilor sai, dupa consultarea Parlamentului, nu decide altfel.

Articolul III-422
1. Atunci când o dispozitie a Constitutiei, care poate fi aplicata în cadrul cooperarii consolidate prevede adoptarea hotarârii în unanimitate a Consiliului, Consiliul, hotarând în unanimitate conform modalitatilor prevazute în art. I-44 alin. 3, poate, din proprie initiativa, sa decida adoptarea hotarârii cu majoritate calificata.
2. Atunci când o dispozitie a Constitutiei, care poate fi aplicata în cadrul unei cooperari consolidate prevede adoptarea de catre Consiliu a legilor sau legilor-cadru europene conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul, hotarând în unanimitate conform modalitatilor prevazute în art. I-44 alin. 3, poate, din proprie initiativa, sa decida adoptarea hotarârii conform procedurii legislative ordinare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
3. Paragrafele 1 si 2 nu se aplica deciziilor ce au implicatii militare sau în domeniul apararii.

Articolul III-423 Consiliul si Comisia asigura coerenta actiunilor întreprinse în cadrul unei cooperari consolidate, precum si coerenta acestor actiuni cu politica Uniunii, si coopereaza în acest scop.

Articolul III-424 inând cont de situatia economica si sociala structurala a departamentelor franceze de peste mari, Azore, Madeira si Insulele Canare, agravata de departarea lor, insularitatea, mica întindere, relieful si climatul dificil, dependenta economica fata de un mic numar de produse, factori a caror permanenta si combinare dauneaza în mod grav dezvoltarii lor, Consiliul , la propunerea Comisiei, adopta regulamente si decizii europene vizând în special stabilirea conditiilor de aplicare a Constitutiei în aceste regiuni, inclusiv politicile comune. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European. Masurile prevazute în primul paragraf se refera în special la politicile vamale si comerciale, politica fiscala, zonele libere, politicile în domeniul agriculturii si pescuitului, conditiile de aprovizionare cu materii prime si bunuri de prima necesitate, ajutoarele de stat si conditiile de acces la fonduri structurale si la programele orizontale ale Uniunii. Consiliul adopta masurile prevazute în primul paragraf tinând cont de caracteristicile si constrângerile specifice ale regiunilor ultra-periferice fara ca aceasta sa dauneze integritatii si coerentei ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piata interna si politicile comune.

Articolul III-425 Constitutia nu aduce atingere regimului proprietatii în cadrul statelor membre.

Articolul III-426 În fiecare din statele membre, Uniunea poseda capacitatea juridica cea mai larg recunoscuta persoanelor juridice de catre legislatiile nationale; ea poate în special dobândi sau înstraina bunuri mobile si imobile si poate sta în justitie. În acest scop, ea este reprezentata de catre Comisie. Cu toate acestea, ea este reprezentata de catre fiecare institutie, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la functionarea lor.

Articolul III-427 Legea europeana stabileste statutul functionarilor Uniunii si regimul aplicabil celorlalti agenti ai Uniunii. Ea este adoptata dupa consultarea institutiilor interesate.

Articolul III-428 Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredintate, Comisia poate primi orice informatie si poate face orice verificare necesara, în limita si conditiile fixate printr-un regulament sau o decizie europeana adoptata de Consiliul cu majoritate simpla.

Articolul III-429
1. Fara sa aduca atingere art. 5 din protocolul privind statutele Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, legea sau legea-cadru europeana stabileste masurile pentru întocmirea de statistici, atunci când aceasta este necesara pentru îndeplinirea activitatilor Uniunii.
2. Întocmirea de statistici se face cu respectarea impartialitatii, fiabilitatii, obiectivitatii, independentei stiintifice, eficacitatii cu privire la costuri si la confidentialitatea informatiilor statistice; aceasta nu trebuie sa antreneze costuri excesive pentru agentii economici.

Articolul III-430 Membrii institutiilor Uniunii, membrii comitetelor, precum si functionarii si agentii Uniunii au obligatia, chiar dupa încetarea functiilor lor, de a nu divulga informatii care, prin natura lor, constituie secret profesional, si în special datele privind întreprinderile, relatiile lor comerciale sau elemente ale pretului de cost.

Articolul III-431 Raspunderea contractuala a Uniunii este reglementata de dreptul aplicabil contractului în cauza. În materie de raspundere non contractuala, Uniunea trebuie sa compenseze, conform principiilor generale comune ale statelor membre, toate daunele cauzate de catre institutiile sale sau prin agentii sai, în exercitarea functiilor lor. Prin derogare de la paragraful 2 Banca Centrala Europeana trebuie sa compenseze, conform principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre, prejudiciile cauzate de ea însati sau de catre agentii sai în exercitarea functiilor lor. Raspunderea personala a agentilor fata de Uniune este reglementata în dispozitiile care stabilesc statutul lor sau regimul care li se aplica.

Articolul III-433 Consiliul adopta în unanimitate un regulament european care stabileste regimul lingvistic al institutiilor Uniunii, fara sa aduca atingere Statutului Curtii de Justitie. Sunt reluate identic dispozi iile articolului 290 TCE referitoare la regimul lingvistic.

Articolul III-434 Uniunea se bucura pe teritoriul statelor membre de privilegii si imunitati necesare îndeplinirii misiunii sale în conditiile definite în Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene. Acelasi lucru este valabil pentru Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii.

Articolul III-435 Drepturile si obligatiile rezultând din conventiile încheiate anterior datei de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele în curs de aderare, anterior datei aderarii lor, între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, si unul sau mai multe state terte, pe de alta parte, nu sunt afectate de Constitutie. În masura în care aceste conventii nu sunt compatibile cu Constitutia, statul sau statele membre în cauza recurg la toate mijloacele necesare pentru eliminarea incompatibilitatilor constatate. În caz de nevoie, statele membre îsi acorda asistenta reciproca pentru a atinge acest scop si, daca este cazul, adopta o atitudine comuna. În aplicarea conventiilor prevazute în primul paragraf, statele membre tin cont de faptul ca avantajele acordate prin Constitutie pentru fiecare din statele membre fac parte integranta din Uniune si sunt, din acest motiv, legate inseparabil de crearea de institutii comune, de atribuirea de competente în favoarea lor si de acordarea de avantaje egale pentru fiecare din statele membre.

Articolul III-436
1. Constitutia nu este incompatibila cu urmatoarele norme:
a) nici unul din statele membre nu este obligat sa furnizeze date a caror divulgare o considera contrara intereselor esentiale ale securitatii sale;
b) orice stat membru poate adopta dispozitiile pe care le considera necesare pentru protejarea intereselor esentiale ale securitatii sale si care se raporteaza la productia sau la comertul de arme, munitii, material de razboi; aceste dispozitii nu trebuie sa modifice conditiile de concurenta pe piata interna în ce priveste produsele care nu sunt destinate unor scopuri specific militare.
2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta în unanimitate o decizie europeana de modificare a listei întocmite la 15 aprilie 1958, cu produsele carora li se aplica dispozitiile alin. 1 lit. b).

Articolul IV-437: „Înlocuirea tratatelor anterioare”
1. Prezentul Tratat de instituire a unei Constitutii pentru toata Europa abroga Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul privind Uniunea Europeana, precum si, în conditiile stabilite de Protocolul relativ la actele si tratatele care completat sau modificat Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul privind Uniunea Europeana, si actele si tratatele care le-au completat sau modificat, sub rezerva alin. 2 si 3.
2. Tratatele referitoare la aderare:
a) al Regatului Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;
b) al Republicii Elene;
c) al Regatului Spaniei si al Republicii Portugheze;
d) al Republicii Austriece, Republicii Finandei si Regatul Suediei si
e) al Republicii Cehe, Republicii Estoniei, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei si Republicii Slovace. sunt abrogate. Totusi - dispozitiile Tratatelor la care se refera lit.a) la d) si stabilite sau la la care se refera Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare ale Regatului Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Republicii Elene, Regatului Spaniei si al Republicii Portugheze, Republicii Austriece, Republicii Finandei si Regatul Suediei vor ramâne învigoare si îsi vor produce efectele conform acestui Protocol. - dispozitiile Tratatului la care se refera lit. e si care sunt stabilite sau la care se refera Protocolul cu privire la Tratatul sau Actul de aderare al Republicii Cehe, Republicii Estoniei, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei si Republicii Slovace ramân în vigoare si îsi vor produce efectelel lor juridice conform acestui Protocol.

Articolul IV-438: „Succesiunea si continuitatea juridica” în relatia cu Comunitatea Europeans si Uniunea Europeana, aceasta din urma înfiintata prin Tratatul de la Maastricht.
1. Uniunea Europeana stabilita prin acest Tratat va succede Uniunii Europene, constituite prin Tratatul Uniunii Europene, si Comunitatii Europene.
2. Sub rezerva art.IV-439, institutiile, organele,organismele si agentiile existente la data intrarii în vigoare a prezentului Tratat, îsi exercita atributiile în sensul acestui Tratat în componenta lor de la acea data, pâna la adoptarea de noi dispozitii pentru aplicarea acestui Tratat sau pâna la sfârsitul mandatului lor.
3. Actele institutiilor, organelor, organismele si agentiile, adoptate în baza tratatelor si si actelor abrogate de la art. IV-437 ramân în vigoare. Efectele lor juridice se vor produce pâna la data abrogarii, anularii sau modificarii lor prin aplicarea acestui Tratat. Aceste prevederi se aplica si întelegerilor dintre statele membre încheiate în temeiul tratatelor si actelor abrogate prin art. IV-437. Celelalte elemente ale acquis-ului comunitar si al Uniunii, existente la data intrarii în vigoare a acestui Tratat, mai ales întelegerile interinstitutionale, deciziile si acordurile la care au ajuns reprezentantii guvernelor statelor membre, în cadrul reuniunilor Consiliului sau acordurile încheiate de statele membre privind functionarea Uniunii sau a Comunitatii sau legate de actiunea acestora, declaratiile, inclusiv cele facute în contextul conferintelor interguvernamentale, precum si rezolutiile sau alte pozitii adoptate de Consiliul European sau de Consiliu si cele referitoare la Uniune sau la Comunitate, adoptate de comun acord de statele membre, vor ramâne în vigoare pâna la abrogare sau amendare.
4. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtea de Prima Instanta referitoare la interpretarea si aplicarea tratatelor si actelor abrogate prin art. IV-437, precum si actele si conventiile adoptate pentru punerea lor în aplicare, ramân, mutatis mutandis, sursa de interpretare a legislatiei Uniunii si în mod special a dispozitiilor comparabile ale Constitutiei.
5. Continuitatea procedurilor administrative si judiciare existente în momentul intrarii în vigoare a acestui Tratat este asigurata in conformitate cu dispozitiile Constitutiei. Institutiile si organele responsabile pentru îndeplinirea acestor proceduri vor lua toate masurile necesare în acest scop.

Articolul IV-439: „Dispozitii tranzitorii cu privire la anumite institu ii”
Dispozitiile tranzitorii referitoare la componenta Parlamentului European, definirea majoritatii calificate în cadrul Consiliului european si a Consiliului , inclusiv acele cazuri în care nu toti membrii Consiliului European si ai Consiliului i voteaza, si la componenta Comisiei, inclusiv cele referitoare la Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii vor fi prevazute în Protocol la punctul referitor la dispozitii tranzitorii cu privire la institutiile si organismele Uniunii.

Articolul IV-440: „Domeniu de aplicare”

1. Prezentul Tratatul se aplica Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Federale a Germaniei, Republicii Estoniei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Maltei, Regatului arilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Poloniei, Republicii Portugheze, Republicii Finlanda, Regatului Suediei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
2. Acest Tratat se aplica Guadeloupe, Guianei Franceze, Martinique, Réunion, Ayore, Madeira si Insulelor Canare conform art. III-424.
3. arile si teritoriile de peste mari a caror lista figureaza în Anexa II fac obiectul regimului special de asociere definit în Partea a III-a, Titlul IV al prezentului Tratat. Prezentul Tratat nu se aplica tarilor si teritoriilor de peste mari care au relatii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord care nu sunt precizate în lista mentionata anterior.
4. Prezentul Tratat se aplica teritoriilor europene de ale caror relatii externe este responsabil un stat membru.
5. Prezentul Tratat se aplica insulelor Åland în conformitate cu dispozitiile care figurau original la art. IV-437(2)(d) din Tratat si care au fost reproduse în Sectiunea V a Titlului V din Protocolul privind Tratatele si Actele de de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei, a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Prtugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei.
6. Prin derogare de la alineatele precedente:
a) Tratatul de instituire a Constitutiei nu se aplica insulelor Feroe;
b) Prezentul Tratat nu se aplica Akrotiri si Dhekelia, zone de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru, decât în masura în care este necesar în vederea implementarii regimului prevazut initial în Protocolul nr. 3 referitor la Zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru, anexate Actului de aderare care este parte integranta a Tratatului la care se refera art. IV-437(2)(e) din Constitutie, si care a fost reprodus în Protocolul cu privire la Tratatul si Actul de aderare al Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungaria, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia si Republicii Slovacia;
c) Prezentul Tratat nu se aplica Insulelor Normande (Channel Islands) si Insulei Man decât în masura necesara pentru a asigura aplicarea regimului prevazut pentru aceste insule prevazut în Tratatul la care se refera art. Iv-437(2)(a) din Constitutie si care a fost reprodus în Protocolul cu privire la Tratatul si la Actul de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei si al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, al Republicii Elene, Al Regatului Spaniei si Republicii Portugheze, al Republicii Austria, al Republicii Finlanda si al Regatului Suediei. 7. Consiliul European poate, al initiativa statului membru interesat, adopta o decizie europeana de amendare a statutului, cu privire la Uniune, al unei tari sau teritoriu francez, olandez sau danez la care se refera alin. 2 si 3. Consiliul European hotaraste cu unanimitate dupa ce consulta Comisia.
#pagebreak#
Articolul IV-441: „Uniunile regionale”
Tratatul de instituire a Constitutiei nu se opune existentei si realizarii uniunilor regionale între Belgia si Luxemburg, precum si între Belgia, Luxemburg si Olanda, în masura în care nu se aduce atingere obiectivelor acestor uniuni regionale prin aplicarea Tratatului mentionat.

Articolul IV-442: „Protocoale”
Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integranta din acesta.

Articolul IV-443: „Procedura ordinara de revizuire”

1. Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot prezenta Consiliului proiecte de revizuire a Tratatului de instituire a Constitutiei. Aceste proiecte se notifica Consiliului European de catre Consiliu si Parlamentelor nationale ale statelor membre.
2. Daca Consiliul European, dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, adopta cu o majoritate simpla o decizie favorabila examinarii modificarilor propuse, presedintele Consiliului European convoaca o Conventie compusa din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre, din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, din Parlamentul European si din Comisie. Banca Centrala Europeana este, de asemenea, consultata în cazul modificarilor institutionale în domeniul monetar. Conventia examineaza proiectele de revizuire si adopta prin consens o recomandare Conferintei reprezentantilor guvernelor statelor membre prevazuta în alin. 3. Consiliul European poate sa decida cu majoritate simpla, dupa aprobarea Parlamentului European, sa nu convoace Conventia în cazul modificarilor a caror amploare nu o justifica. În acest ultim caz, Consiliul European stabileste mandatul pentru Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre.
3. Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre este convocata de catre presedintele Consiliului în vederea deciderii de comun acord a modificarilor ce trebuie aduse Tratatului de instituire a Constitutiei. Amendamentele vor intra în vigoare dupa ce au fost ratificate de catre toate statele membre în conformitate cu dispozitiile lor constitutionale.
4. Daca în termen de doi ani de la semnarea tratatului de modificare a Tratatului de instituire a Constitutiei, patru cincimi din statele membre au ratificat Tratatul mentionat, iar unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultati pentru a proceda la ratificarea respectiva, chestiunea este deferita Consiliului European.

Articolul IV-444: „Procedura simplificata de revizuire”

1. Atunci când Constitutia prevede în Partea a III-a ca, într-un domeniu determinat, Consiliul hotaraste în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie europeana prin care sa autorizeze Consiliul sa hotarasca în domeniul respectiv cu majoritate calificata. Acest par. nu se aplica deciziilor cu inplicatii militare sau a celor din domeniul apararii.
2. Atunci când Constitutia prevede în Partea a III-a ca legile europene si legile-cadru europene sunt adoptate de Consiliul conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul European poate sa adopte o decizie prin care sa autorizeze adoptarea acestor legi sau legicadru conform procedurii legislative ordinare. Consiliul European hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si informarea parlamentelor nationale.
3. Orice initiativa luata de Consiliul European pe baza alin. 1 sau 2 este notificata parlamentelor nationale ale statelor membre. Daca parlament national îsi exprima opozitia în termen de sase luni de la data notificarii, decizia europeana la care se refera alin. 1 si 2 nu va fi adoptata. În absenta opozitiei, Consiliul European poate adopta decizia. Pentru adoptarea deciziei la care se refera alin. 1 si 2, Consiliul European hotaraste în unanimitate, dupa obtinerea aprobarii Parlamentului European, care trebuie data cu votul majoritatii membrilor sai.

Articolul IV-445: „Procedura simplificata de revizuire cu privire la politicile interne ale UE”

1. Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot înainta Consiliului European propuneri de revizuire, în întregime sau partial, a dispozitiilor din Partea a III-a, Titlul III, referitor la politicile interne ale Uniunii.
2. Consiliul European poate adopta decizii Europene de amendare integrala sau partiala a Partii III, Titlul III. Consiliul European decide în unanimitate dupa consultarea Parlamentului European,a Comisiei si a Bancii Centrale Europene în cazul modificarilor institutionale din domeniul monetar. Astfel de decizii nu vor intra în vigoare decât dupa ratificarea lor de catre statelel membre, conform dispozitiilor lor constitutionale.
3. Deciziile europene la care se refera alin. 2 nu vor spori competentele atribuite Uniunii prin acest Tratat.

Articolul IV-446: „Durata”
Tratatul de instituire a Constitutiei se încheie pe o durata nelimitata.

Articolul IV-447: „ Ratificare ti intrare în vigoare”

1. Tratatul de instituire a Constitutiei va fi ratificat de catre Înaltele Parti Contractante, în conformitate cu dispozitiile lor constitutionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la guvernul Republicii Italiene.
2. Acest Tratat va intra în vigoare la 1 noiembrie 2006, cu conditia ca toate instrumentele de ratificare sa fi fost depuse, sau în prima zi a lunii ce urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul stat semnatar care îndeplineste aceasta formalitate.

Articolul IV-448: „Textele cu valoare autentica”

1. Acest Tratat, redactat într-un exemplar unic, în limbile daneza, germana, engleza, finlandeza, franceza, greaca, irlandeza, italiana, olandeza, portugheza, spaniola, suedeza, ceha, estoniana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, poloneza, slovaca, slovena, textele stabilite în fiecare din aceste limbi având aceeasi forta juridica, va fi depus în arhivele guvernului Republicii Italiene, care va transmite câte o copie certificata pentru conformitate fiecaruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
2 Tratatul poate fi tradus si în alte limbi, stabilite de statele membre, care, conform dispozitiilor lor constitutionale, sun limbi oficiale pe tot teritoriul lor sau într-o parte a acestuia. O copie certificata a acestor traduceri va fi transmisa de statele interesate spre depozitare în arhivele Consiliului.