Angajatorul functiei de baza vs. angajatorul functiei la care se cumuleaza

Acesta semnifica, de fapt, un alt angajator – in intelesul art. 14 din acelasi cod. Nimic nu interzice insa cumulul de functii la acelasi angajator³.

Precizam ca schimbarea functiei de baza nu inseamna incetarea contractului individual de munca cu cel dintai angajator, la care ramane sa lucreze in continuare⁴, ci doar “trecerea” carnetului de munca sub „autoritatea” angajatorului la care a fost aleasa functia de baza, urmata de incheierea unui nou contract care, de asemenea, trebuie inregistrat la inspectoratul teritorial de munca.

Deci, intr-o atare situatie, exista doua (sau, dupa caz, mai multe) contracte individuale de munca si un singur carnet de munca, deoarece, pe de o parte, cumulul de functii este permis in temeiul art. 35 din Codul muncii, dar, pe de alta parte, conform art. 2 alin. (2) si art. 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca⁵ pentru fiecare persoana se poate intocmi un singur carnet de munca - atunci cand persona s-a incadrat pentru prima data in munca, in termen de cel mult 30 de zile.

Oricare dintre angajatorii la care cel in cauza presteaza munca, in afara celui unde exercita functia de baza, are calitatea de ”angajator la care se cumuleaza” ⁶.

S-a apreciat⁷ ca alegerea functiei de baza nu este un act discretionar al salariatului, ci este necesar si consimtamantul angajatorului vizat, intrucat acesta poate stabili, cu prioritate atributii suplimentare (de exemplu, in caz de necesitate etc.) care pot afecta desfasurarea activitatii in cadrul celorlati angajatori.

Problema de mai sus se pune mai cu seama atunci cand in contractul individual de munca intervine asa-numita clauza de restrictie a timpului liber⁸, in baza careia salariatul se obliga sa fie la dispozitia angajatorului iar cel din urma se obliga sa ii plateasca, in schimb, un spor salarial cunoscut sub denumirea de “spor de dispozitiv”. Doar prin renuntarea la o asemenea clauza se poate schimba titulatura “functie de baza” in “functie la care se cumuleaza” (desigur, nu avem in vedere cazurile cand restrictia timpului liber intervine prin legi speciale care au la baza doar vointa angajatorului).

“Trecerea” carnetului de munca sub “autoritatea” noului angajator se marcheaza prin efectuarea urmatoarei inregistrari: „declarat functia de baza la S.C..... conform art. 35 alin. (3) din Codul muncii”.

Daca sub imperiul reglementarii anterioare (Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii⁹), functia de baza avea semnificatia locului de munca la care se pastra carnetul de munca dar se si virau, respectiv plateau in exclusivitate contributiile sociale si se acordau tot in exclusivitate drepturile de personal specifice (concedii de odihna, spor de vechime, concedii pentru incapacitatea de munca etc.), in prezent functia de baza vizeaza doar primul aspect, intrucat legislatia muncii si securitatii sociale nu mai “scuteste” angajatorul la care se cumuleaza de obligatiile mentionate¹⁰.

Astfel, angajatorul la care a fost aleasa functia de baza poate pastra si completa carnetul de munca - conform art. 3 din Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca¹¹, sau are obligatia de a depune la inspectoratul teritorial de munca, la care se pastreaza carnetul, actele privind executarea, suspendarea, modificarea si incetarea contractului de munca, in vederea completarii – conform art. 2 din legea mentionata. In ambele situatii, potrivit art. 2 alin. (2) lit. b), respectiv art. 3 alin. 2 lit. a) din aceeasi lege, angajatorul trebuie sa depuna dovezile de calculare a drepturilor salariale, precum si sa retina, respectiv sa plateasca contributiile sociale.

Celalalt angajator are obligatia de a depune la inspectoratul teritorial de munca, actele privind executarea, suspendarea, modificarea si incetarea contractului de munca, in vederea completarii, precum si dovezile de calculare a drepturilor salariale, in baza art. 2 din Legea nr. 130/1999, sa retina, respectiv sa plateasca contributiile sociale aferente cerute de lege si sa acorde, la randul sau, drepturile de personal specifice (concedii de odihna, spor de vechime, concedii pentru incapacitatea de munca etc.).

Asa fiind, legiuitorul, prin actualul Cod al muncii, si-a insusit propunerile formulate si a creat un regim de egalitate intre toþi angajatorii, inclusiv cei unde salariatul cumulard isi exercita functia, care vor trebui sa-i acorde toate drepturile, nu numai pe cele salariale¹² .

Diferenta consta in faptul ca numai la angajatorul de baza are loc deducerea personala din venitul net lunar salarial, conform art. 56 alin. (1) din Codul fiscal¹³.

Activitatea care se desfasoara la angajatorul la care se cumuleaza va fi dovedita printr-o adeverinta de vechime in munca - eliberata de acesta la incetarea raportului de munca si certificata de inspectoratul teritorial de munca. Ea se va inregistra in carnetul de munca de catre “pastratorul” legal al acestuia.

Solutia de mai sus se intemeiaza pe:
• art. 16 alin. (3) din Codul muncii care dispune ca “munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca” coroborat cu art. 34 alin. (5) din acelasi cod potrivit caruia “la solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate”;
• art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976 conform caruia “datele privind activitatea depusa pe baza unui contract de munca se inscriu in carnetul de munca, asa cum acestea rezulta din contract sau din actele originale eliberate de unitati pe baza scriptelor pe care le detin” coroborat cu art. 1 alin. (1) din acelasi act normativ potrivit caruia carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca.

___________
¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
²A se vedea A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 449-454.
³Ibidem, p. 442.
⁴Curtea de Apel Cluj, s.civ., dec. nr. 887/2002, cu Nota de R. Gidro, Adriana Iliut, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 1/2003, p. 101-108.
⁵Publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 26.04.1976, in prezent abrogat de Codul muncii.
⁶A. Ticlea, op.cit., p. 456.
⁷Ibidem, p. 455.
⁸Ibidem, p. 438.
⁹Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 08.01.1991, in prezent abrogata de Codul muncii.
¹⁰A se vedea pentru detalii: A. Ticlea, op. cit., p. 456, si A. Cioriciu, I. Petrea, Timpul partial de munca si asigurarea riscurilor sociale, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 1/2006, p. 63.
¹¹Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 20.03.2007.
¹²A. Ticlea, op. cit., p. 456.
¹³Legea nr. 571/2003 – Codul Fiscal (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 972 din 23.12.2003).