Reclamantul s-a plans in fata Curtii Europene pentru faptul ca, in urma condamnarii sale penale la pedeapsa inchisorii, a fost automat decazut din drepturile parintesti fata de fiul sau minor si ca nu a dispus de nicio cale de atac impotriva acestei decaderi automate.

In plus, in timpul executarii pedepsei inchisorii, a introdus o actiune civila pentru stabilirea unui drept de vizita a minorului, dar aceasta actiune a fost respinsa, in apel si in recurs, pentru neplata taxelor de timbru.

Curtea Europeana a constatat, in primul rand, incalcarea dreptului de acces la o instanta, componenta a dreptului la un proces echitabil, datorita faptului ca instantele de apel si recurs au respins cererea reclamantului de stabilire a unui drept de vizita pentru neplata taxelor de timbru si nu au analizat in niciun fel fondul cererii, neluand in considerare situatia particulara a reclamantului care nu dispunea de niciun fel de resurse materiale.

Curtea Europeana a mai remarcat ca instantele romane nu i-au explicat reclamantului ca putea cere scutirea de la plata acestor taxe de timbru.

In al doilea rand, Curtea Europeana a constatat incalcarea dreptului la respectarea vietii de familie si a dreptului la un recurs efectiv datorita decaderii automate a reclamantului din drepturile sale parintesti.

Curtea a aplicat in acest caz analiza sa din cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei (hotararea din 28 septembrie 2004) in care a constatat ca aplicarea automata de catre instantele romane a pedepsei accesorii a decaderii din drepturile parintesti, fara o analiza a circumstantelor concrete ale cazului, nu urmareste un scop legitim in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului si reprezinta o ingerinta nejustificata in dreptul la respectarea vietii de familie.

Curtea Europeana a mai constatat ca legea romana nu ii punea reclamantului la dispozitie nicio cale de atac pentru a contesta aceasta decadere.

Intr-un comunicat de presa, APADOR-CH atrage atentia asupra faptului ca, in aceasta hotarare, Curtea Europeana a considerat ca decaderea automata din drepturile parintesti reprezinta o „situatie continua”.

Or, in cazul situatiilor continue nu se aplica regula conform careia Curtea Europeana nu poate fi sesizata decat in termen de sase luni incepand cu data deciziei interne definitive. De aceea, orice pedeapsa accesorie a decaderii din drepturile parintesti aplicata automat de instantele romane inainte de 2006, cand Codul Penal a fost modificat in urma hotararii Sabou si Parcalab, este susceptibila sa atraga noi condamnari ale Romaniei de catre Curtea Europeana.

In plus, APADOR-CH subliniaza ca acelasi rationament se aplica si in cazul decaderii automate din dreptul de a alege (a se vedea hotararea Calmanovici impotriva Romaniei din 1 iulie 2008) si solicita modificarea de urgenta a Codului penal pentru inlaturarea aplicarii automate a pedepsei accesorii de decadere din dreptul de a alege.

Textul integral al hotararii este disponibil in limba franceza si poate fi vizualizat aici.