Neconstitutionalitatea art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind imobilele preluate abuziv in perioada 1945-1989

Exceptia de neconstitutionalitate, solutionata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1055/2008, din 9 octombrie 2008, a vizat prevederile art.2 alin.(1) lit.i), art.45 alin.(2) si art.47 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Prin Decizia sa, Curtea Constitutionala a decis:
- Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.47 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Mihaela Romanita in Dosarul nr.23861/3/2005 (nr. format vechi 2571/2007) al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie.
- Respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.2 alin.(1) lit.i) si art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata in acelasi dosar de acelasi autor.

Decizia Curtii este definitiva si general obligatorie si a fost trimisa spre publicare in Monitorul Oficial.


Argumentele Curtii Constitutionale:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.2 alin.(1) lit.i), art.45 alin.(2) si art.47 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, in urma adoptarii Legii nr.247/2005, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmatorul continut:
Art.2 alin.(1) lit.i):”In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:
[…]
i) orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.”;

Art.45 alin.(2):”Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.”;

Art.47:”Persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile prezentei legi.”

I. Examinand exceptia, Curtea retine ca s-a pronuntat prin mai multe decizii cu privire la art.2 alin.(1) lit.i) si art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001, constatand ca aceste texte de lege sunt constitutionale.

Astfel, cu privire la constitutionalitatea art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.10/2001, Curtea, prin Decizia nr.556 din 25 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.046 din 24 noiembrie 2005, a decis ca solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia anterioara.

Referitor la prevederile art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001, prin Decizia nr.145 din 25 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a constatat ca acest text de lege nu incalca dispozitiile constitutionale privind protectia proprietatii private si s-a statuat ca prevederea legala criticata recunoaste validitatea titlului de proprietate al dobanditorului de buna-credinta al unui imobil preluat de stat fara titlu valabil, recunoscand, in acelasi timp, si titlul proprietarului initial, insa in conditiile art.2 alin.(2) din acelasi act normativ. In ceea ce priveste pretinsa contrarietate cu dispozitiile art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea a statuat, prin Decizia nr.191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, si prin Decizia nr.826 din 16 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1006 din 18 decembrie 2006, ca prevederile art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, nu consacra o solutie legislativa novatoare si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Cele statuate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Totodata, Curtea constata ca prevederile art.2 alin.(1) lit.i) si art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001 nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art.16 privind egalitatea in drepturi, intrucat acestea se aplica tuturor persoanelor aflate in situatia reglementata de ipoteza normelor juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare si nici nu prevad o restrangere a exercitiului unor drepturi sau suprimarea acestora.

II. Cat priveste prevederile art.47 din Legea nr.10/2001, acestea se refera la persoanele indreptatite care au formulat actiuni in justitie, pe calea dreptului comun, avand ca obiect bunuri imobile preluate abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, asa cum sunt acestea definite prin art.2 coroborat cu art.6 din Lege, actiuni care au fost respinse prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Astfel, potrivit textului de lege criticat, indiferent daca respingerea actiunii a fost facuta prin pronuntarea asupra fondului cauzei sau pe cale de exceptie, persoanele indreptatite vor putea solicita masuri reparatorii in natura sau prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001.

Totodata, Curtea retine ca, potrivit art.2 alin.(2) din Legea nr.10/2001 persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietari avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Curtea constata ca art.47 din Legea nr.10/2001 este neconstitutional, fiind contrar principiului garantarii si ocrotirii proprietatii astfel cum este consacrat de art.44 din Constitutie, fiind incalcat dreptul de proprietate al dobanditorului de buna-credinta in conditiile Legii nr.112/1995. Astfel, persoanele fizice si persoanele juridice carora li s-a recunoscut si consolidat prin hotarare judecatoreasca irevocabila dreptul de proprietate asupra unui imobil ce cade sub incidenta Legii nr.10/2001 nu pot fi obligate la restituirea acestora, atata timp cat aceasta masura nu are o justificare serioasa, intemeiata pe o cauza de utilitate publica, in sensul art.44 alin.(3) din Constitutie.

Curtea retine ca art.47 din Legea nr.10/2001 nu poate constitui temei juridic nou pentru introducerea unei alte actiuni de restituire a aceluiasi imobil, intrucat legiuitorul nu poate sa dispuna nici chiar prin lege asupra unui drept castigat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila decat daca ar avea loc o expropriere pentru cauza de utilitate publica.

Totodata, Curtea retine ca textul de lege criticat retroactiveaza, in masura in care lipseste de orice efecte juridice, respectiv de puterea lucrului judecat, hotarari judecatoresti irevocabile prin care persoanelor indreptatite sau altor persoane vatamate intr-un drept al lor li s-au respins cereri de revendicare sau de anulare a unor contracte de vanzare-cumparare avand ca obiect imobile preluate de stat sau de alte persoane juridice. Astfel, legea noua nu poate, fara a retroactiva, sa se aplice si situatiilor litigioase rezolvate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Chiar daca principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constitutional, incalcarea lui, prin textul de lege criticat, contravine principiului separatiei puterilor in stat, intrucat legiuitorul nu poate desfiinta hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, intervenind, astfel, in procesul de realizare a justitiei.

In acest sens, Curtea a retinut prin Decizia nr.6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.48 din 4 martie 1993, ca, in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei. Dreptul de control al Parlamentului se exercita asupra modului cum functioneaza organele puterii judecatoresti, el stabilind, in acest scop, regulile dupa care se desfasoara activitatea de judecata.

Potrivit Constitutiei, acest drept, insa, se poate exercita numai cu respectarea autoritatii de lucru judecat si fara a impiedica instantele judecatoresti de a-si exercita atributiile prevazute de art. 124 din Constitutie, de realizare a justitiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati.

De aceea, o dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala.

_____

Decizia Curtii Constitutionale nr. 1055/2008 poate fi vizualizata integral aici.