Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS) a elaborat Proiectul de Hotarare privind aprobarea Strategiei nationale in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati pentru perioada 2010-2012 si a Planului general de actiuni pentru implementarea sa.

Astfel, dintr-o scurta analiza a contextului romanesc actual reiese ca “problema discriminarii pe criteriul sex inca se mentine in sfera provocarilor cu care se confrunta societatea per ansamblu, existand o serie de diferente vizibile in ceea ce priveste accesul, participarea si implicarea femeilor si barbatilor la nivelul vietii sociale, politice, economice, a pietei muncii si vietii culturale”.

Prin urmare, implementarea principiilor incluse in proiectul Strategiei vizeaza, in principal, accesul la ocuparea fortei de munca, egalitatea salariala, protectia maternitatii, concediul parental, de asigurari sociale si profesionale, securitatea sociala, sarcina probei in cazurile de discriminare si de auto-ocupare a fortei de munca, avand in vedere ca “egalitatea de sanse intre femei si barbati este “un drept fundamental.

Proiectul contine mai multe directii de interventie, stabilind si obiective specifice domeniilor propuse. Printre directiile de interventie stabilite se numara: cadrul legislativ, capacitatea institutionala, viata economica, viata sociala, participarea la luarea deciziei, roluri si stereotipuri de gen, monitorizarea si evaluarea Planului General de Actiuni pentru implementarea Strategiei pentru Egalitatea de Sanse intre femei si barbati.

Potrivit notei de fundamentare, obiectivul general consta in imbunatatirea cadrului de implementare a politicilor de egalitate de gen la nivelul tuturor politicilor si programelor nationale in vederea atingerii de facto a egalitatii intre femei si barbati la toate nivelurile vietii economice, sociale, politice si culturale.

De asemenea, printre obiectivele propuse se numara:
- armonizarea legislatiei nationale cu cea internationala si in special cu cea europeana in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati;
- intarirea capacitatii institutionale a ANES;
- sprijinirea accesului egal al femeilor si barbatilor pe piata muncii;
- concilierea vietii de familie cu viata profesionala;
- facilitarea insertiei pe piata muncii a femeilor aflate in situatie sau risc de marginalizare; - promovarea participarii egale a femeilor si barbatilor in comunitate, in familie si la procesul de luare a decizie;
- sustinerea masurilor de prevenire si combatere a traficului de persoane, a violentei de gen, a hartuirii sexuale;
- combaterea rolurilor si stereotipurilor de gen din invatamant, din cultura si mass-media si nu in ultimul rand abordarea integratoare a perspectivei de gen in programarea, elaborarea, implementarea si evaluarea tuturor politicilor publice.

Problematica egalitatii de gen si a nediscriminarii ar urma sa fie abordata prin actiuni concentrate pe sensibilizarea si constientizarea tuturor persoanelor privind importanta promovarii egalitatii de sanse intre femei si barbati la nivel social, precum:
- organizarea unor conferinte derulate la nivel national cu privire la rolul politicilor de reducere a diferentei salariala intre femei si barbati, cu participarea organizatiilor sindicale si asociatiilor patronale, precum si reprezentanti ai mediului de afaceri;
- elaborarea si editarea de materiale promotionale si informative;
- promovarea in presa a evenimentelor organizate.

Din informatiile prezentate de MMFPS, diferentele dintre sexe sunt vizibile din datele statistice la nivel national, femeile fiind in permanenta defavorizate.

“La nivelul pietei muncii inca persista segregarea profesionala pe sexe, in sensul ca in anumite domenii de activitate economica sunt implicate preponderent femeile (domenii cum ar fi sanatatea, educatia, administratia publica, etc.). in timp ce alte domenii sunt dominate de barbati (domenii cum ar fi industria grea, armata, etc.)”, se arata in document.

Astfel, sunt determinate diferentieri de remunerare intre femei si barbati, avand in vedere ca domeniile puternic feminizate sunt mai prost platite decat domeniile preponderent masculine.

De asemenea, tot la nivelul pietei muncii se poate observa o diferenta intre rata de ocupare a femeilor cu cea a barbatilor. Aceasta diferenta se perpetueaza in timp, astfel, daca in anul 2004 rata de ocupare a femeilor cu varsta cuprinsa intre 15-64 de ani era de 52,1% mult mai mica decat cea a barbatilor cu aceleasi varste 63,6%, pentru anul 2007 se inregistreaza tot o diferenta considerabila intre sexe - rata de ocupare a femeilor (15-64 de ani) este de 51,7% fata de cea a barbatilor 64,1%.

Conform MMFPS, in anul 2004 rata somajului la femei era mai mica decat cea a barbatilor (6,9 la femei, fata de 7,7%), in trimestru IV al anului 2007 se inregistra o diferenta semnificativa intre rata de ocupare a femeilor si cea a barbatilor (4,9% cea a femeilor comparativ cu 7,2% cea a barbatilor).

Si in domeniul participarii la nivelul decizional, se observa o disproportie clara intre reprezentarea femeilor in structurile parlamentare si guvernamentale si cea a barbatilor de la aceleasi niveluri.


Proiectul poate fi consultat aici.