Principiul "la munca egala, salariu egal" - componente, precizari

Avand in vedere aceste reglementari, atragem atentia ca principiul „la munca egala, salariu egal” are doua componente:

• Principiul enuntat ca atare, expres si generic, de art. 1 alin. 2 lit. i) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata: „Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi: (…) dreptul la … la un salariu egal pentru munca egala”;

• Principiul „la munca egala, salariu egal, fara nicio discriminare”, enuntat expres in art. 154 alin. (3) din Codul muncii care dispune ca „La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala” si particularizat de principiul „la munca egala, salariu egal intre femei si barbati” enuntat in art. 7 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, republicata: „Prin egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati in relatiile de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la: (…) venituri egale pentru munca de valoare egala.

Intre prima si cea de-a doua componenta exista o relatie gen-specie, in sensul ca interdictia generala de a diferentia salariului pentru munca de valoare egala cuprinde si interdictia specifica.

Aceasta din urma fiind cea mai cunoscuta si dezbatuta in doctrina si practica, nu trebuie sa conduca la concluzia ca se poate stabili salariul diferentiat pentru munca de valoare egala intre persoane de acelasi sex, aceeasi orientare sexuala, aceleasi caracteristici genetice etc..

__
¹A se vedea pentru detalii: Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, p. 612.-613; Andrei Popescu, Dreptul international al muncii, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 393.