Cluster sau mãnunchi de firme

Cine nu a auzit de Sillicon Valley de lîngã San Francisco care dominã în ultima perioadã piaþa mondiala a IT. Însã faptul ca Sillicon Valley este un cluster, nu stie foarte multã lume, cum nici noþiunea de cluster nu este înþeleasã de multe persoane.

Termenul de cluster este nou, însã foarte la folosit în þãrile dezvoltate, nu are o traducere exacta în limba romanã dar poate fi tradus prin expresia "ciorchine sau manunchi de firme"

Definiþia de bazã a cluster-ului este "o concentrare geograficã de firme care au avantajul mãriri performanþei datoritã aproprierii".

Acest termen a fost introdus de cãtre Michael Porter în cartea sa "The competitive Advantage of Nations (1990) ºi reprezintã o concentrare geograficã de firme interconectate, avînd furnizori ºi prestatori specializati, firme care activeazã într-un domeniu ºi o arie de produse apropriate.

Desvoltarea de astfel de zone "cluster" reprezintã un element important pe agenda guvernelor, deoarece reprezintã o directie clarã a dezvoltãrii economiei mondiale prin reducerea preþurilor ºi deschiderea pieþelor.

Definiþia datã de Porter nu este general acceptatã, existand o mare diversitate de abordãri a noþiunii de cluster, însã toate au scos în evidenþã importanþa localizãrii acestor firme într-o zona geograficã restrînsã.

Michael Porter a consacrat pentru prima datã în anul 1990 termenul de "cluster" ca fiind un fenomen economic modern ºi dar foarte puþin cercetat pînã la el ºi reprezintã concentrarea, aglomerarea spaþialã de firme mici ºi mijlocii specializate într-un anumit domeniu cum ar fi servicii, producþie, comert, cercetare, etc.

Politicile ºi teoriile despre cluster sunt în prezent un trend foarte la modã în economia mondialã. Aceste politici reprezintã o schimbare majorî a noþiunilor clasice din economie, ºi recunoaste faptul cã firmele ºi industriile sunt interconectate între ele atît în mod direct cît ºi indirect ºi se influenteazî puternic unele pe altele.
Michael Porter a scos în evidenþã faptul cã campetiþia este forþa care stã în spatele dezvoltãrii unui cluster. Aceastã competiþie forteazã firmele sã inoveze ºi sã se dezvolte, stimuleazã cercetarea ºi introduce noi forme de dezvoltare economicã.

În final aceste firme ajung sã domine piaþa internaþionalã în acel sector în care s-au specializat. Aceste manunchiuri de firme se pot dezvolta în orice fel de zona sau comunitate, cum ar fi orase, regiuni în stat sau regiuni de la graniþã care aparþin mai multor state, atata timp cat exista un avantaj care sã stea la baza dezvoltãrii.
Clusterele sunt importante deoarece ele permit firmelor sã fie productive si pline de inovatii mult mai usor decat daca ele ar fi izolate, in aceelasi timp reduc barierele la intrarea unei firme pe piata si la gasirea de furnizori ºi clienti.

Clusterele au cateva trãsãturi specifice, cum ar fi:
1. Proximitatea, firmele sunt situate într-un spaþiu geografic restrîns care conduce la o strînsã colaborare ºi impãrþire a resurselor, a furnizorilor ºi a clienþilor. Aceastã apropriere este însã vãzutã de cãtre firme ca fiind un lucru bun ºi stimulant în activitatea lor.

2. Domenii de activitate identice sau interconectate, chiar dacã domeniile în care se pot dezvolta clustere sunt foarte diverse ºi acoperã aproape toatã gama acestora, cum ar fi turismul, software, componente ºi subansamble industriale, în respectiva zona acel tip specific de activitate devine dominant ºi prin urmare activitatea este foarte performanta.

3. Interactiunea dintre firme, deºi existã relaþii de concurenþã ºi iar ele sunt specializate pe produse similare, între ele existã o puternicã cooperare ºi colaborare, care le asigurã un spor de competitivitate. Astfel apare conceptul de competiþie cooperativã, care asigurã avantaje competitive pentru toate firmele ce fac parte din cluster, ajungand la dominarea pietei. Astfel se întamplã cu firmele din clusterul italian de fabricare a bocancilor de ski din zona Montebelluna – Treviso, format din firme mici ºi mijlocii, dar care detin în prezent doua treimi din producþia mondialã.

4. Capacitatea de productie, o zona devine un cluster în momentul în care numarul de firme este suficient de mare încat sã influenteze economia mondialã, ºi în aceelaºi timp aceastã concentrare sã influenþeze gradul de performanþã ºi productivitate a firmelor din cluster.

În activitatea acestor firme apar foarte frecvent fenomene de mimetism ºi de copiere rapidã a inovaþiei, dar ºi folosirea comunã a surselor de inovatie, cum ar fi universitaþile ºi centrele tehnologice.

La baza dezvoltãrii puternice a acestor firme stã capacitatea de asociere ºi încrederea existente între ele, cooperarea între ele fiind foarte puternicã în domenii cum ar fi pregatirea profesionalã, tehnici de management, ºi de marketing, cercetare –dezvoltare, toate întãrind relatiile dintre ele ºi încrederea existentã pe piaþã.

În Europa, în ultimi cinci ani s-au luat mãsuri importante pentru dezvoltarea a cît mai multe clustere. O treime din tãrile europene au luat masuri efective pentru promovarea ºi dezvoltarea sistematicã a clusterelor, ajungîndu-se la un proces numit "cluster mapping".

Aceste regiuni au devenit cele mai bogate din þãrile respective datoritã dezvoltãrii puternice.

Una din primele regiuni din Europa, în care s-a dezvoltat conceptul de cluster a fost "Basque country" din Spania.

În anii 1990 în mijlocul unei crize puternice economice aceastã zonã ºi-a dezvoltat puternic industria de construcþie de vapoare, iar dupã un deceniu aceasta zona este cea mai bogatã din Spania ajungînd la un produs pe cap de locuitor egal cu nivelul superior existent în Uniunea Europeanã.

Dupã aceastã primã experienþã, diferite tipuri de clustere s-au dezvoltat în mai multe zone ale Europei, cum ar fi: Catalonia unde s-a dezvoltat industria ceramicii sau Kista in Suedia.

Clusterul Kista este considerat centrul industiei suedeze de IT, cunoscutã ºi sub denumirea de "Mobile Valley" sau "Wireless". Avînd peste 375 de companii de înaltã tehnologie în teritoriul lui, majoritateadintre ele au ajuns sã domine piaþa internaþionalã. Companiile care îºi desfasoarã activitatea aici sunt Ericsson, IBM, Nokia, TietoEnatro, Oracle, Agilent, Intel, HP, Apple si ADC.

Un alt cluster foarte dezvoltat ºi cunoscut este "Symbion Science Park" de lîngã Copenhaga, care este axat în principal tot pe tehnologia IT, biotehnologie ºi medicinã. Acest cluster gazduieste în jur de 80 de companii care conlucreaza între ele.

Alte astfel de clustere la fel de cunoscute ºi dezvoltate sunt: în Bavaria (Germania), Valencia (Spania) sau Bangalore (India) toate specializate pe producþia de software, Lombardia (Italia) specializatã pe aparatura electronicã, sau zona Montebelluna – Treviso (Italia) specializatã în producþia de încaltaminte de ski, cît si "Medicon Valley" din euroregiunea Oresund (sudul Suediei ºi insula Zeelanda din Danemarca).

Însã aceste regiuni apar în special ca urmare a extinderii procesului de liberalizare a pietelor nationale în cadrul Uniunii Europene, la nivel regional ºi international, cît ºi ca urmare a dezvoltãrii educaþiei ºi cresterii rapiditãþii schimbului de informaþii în activitatea economicã.

Aceste clustere în general nu pot fi create artificial ele trebuie sã plece de la cerinþa pieþei, modernizarea acesteia, însã în aceelaºi timp ºi autoritatile pot încuraja ºi stimula crearea ºi dezvoltarea de clustere.

Politica la nivelul Uniunii Europene încurajeazã dezvoltarea de clustere, ceea ce a condus la dezvoltarea unui numar de 34 de clustere în Europa.

Eforturi de sustinere a acestora existã ºi la nivelul þãrilor europene separat faþã de eforturile Uniunii, acestea adoptînd politici de sprijinire a clusterelor.

Olanda ºi Danemarca au o puternica tradiþie în stimularea clusterelor. Anglia în ultimii ani a devenit foarte activã în acest domeniu, la fel ºi Irlanda, Suedia ºi Finlanda.
Exista ºi la noi astfel de încercãri de dezvoltare de parcuri industriale cum este cel de la Galaþi, unde s-a intenþionat sã se adune companii de IT.

Aceastã tendinþã de aglomerare de firme dintr-un anumit domeniu este prezentã ºi în Romania, asa cum este cazul zonei din jurul Timisoarei, unde a fost externalizatã producþia de lohn din Cluster-ul Montebeluna – Treviso din Italia, fapt ce a dus la crearea de circa 300.000 de locuri de muncã în judeþul Timis.

Acest lucru este rezultatul tendinþei de externalizare la maximum a activitatilor care nu se aflã la baza profitului ºi pastrarea doar a celor cu valoare adaugatã mare, cum ar fi inovaþia,noile tehnologii, toate celelalte activitaþii de rutinã fiind plasate în þãri cu forþã de muncã ieftinã.

În ultima perioadã clusterele din Germania ºi Italia sunt într-o permanentã cautare de parteneriate cu concentrari de producãtori care acceptã sã lucreze în lohn, inclusiv cu cei din Romania, generînd astfel concentrari de firme slab competitive în þãrile cu forþã de muncã ieftinã.

Aceste firme fac o producþie la comandã folosind tehnologia ºi marca firmelor din clusterele mari din Europa.

Þinînd cont de restructurarea economiei mondiale ºi de schimbãrile aparute în producþie, rezultã cã cluster-ele reprezintã o strategie puternicã prin care se poate obþine dezvoltarea anumitor sectoare dorite, sectoare care pot aduce venituri importante unei zone.

Politicile economice care se adreseazã anumitor firme sau industrii nu mai sunt operative ºi viabile, acum producþia trece printr-o etapã de descentralizare ºi externalizare a etapelor mai putin productive ºi cu valoare adaugatã micã, iar politicile se adreseazã acum zonelor de dezvoltare ºi sectoarelor economice.

În schimb, astfel se deschid noi oportunitãþi pentru mici producãtori care functioneazã în cadrul unui cluster ºi care astfel pot beneficia de avantajele competitivitatii ºi în aceelaºi timp pot duce la îmbunãtãþirea calitãþii vieþii ºi dezvoltarea economicã a unei regiuni.