Revenirea la serviciu a mamelor cu copii de pana la un an, prin munca la domiciliu

Potrivit art. 2 alin. 1 - 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:

a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, precum si de o indemnizatie lunara care se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara care se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 1.200 lei.

Daca persoanele opteaza pentru primul tip de concediu si obtin veniturile mentionate mai sus inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 500 lei pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, plata indemnizatiei fiind suspendata, dupa cum dispune art. 7 alin. 1 si 4 din aceeasi ordonanta.

Astfel ca mama poate cumula stimulentul de insertie profesionala si cu salariul obtinut in temeiul unuia dintre cele cinci categorii de contracte individuale de munca la domiciliu ce se pot incheia in tara noastra ca, de altfel, in majoritatea tarilor lumii:
a) contractul individual de munca la domiciliu potrivit dreptului comun;
b) conventia individuala de munca la domiciliu a membrului cooperator;
c) contractul individual de munca al asistentului maternal profesionist;
d) contractul individual de munca al asistentului personal profesionist;
e) contractul individual privind telemunca.
In ceea ce priveste contractul individual privind telemunca, precizam ca din prisma legislatiei romane a muncii, acesta apare ca un contract nenumit. In lipsa unei reglementari distincte, el se poate incheia doar in temeiul principiului libertatii contractuale, ceea ce nu este o rezolvare chiar adecvata in raport cu Acordul-cadru european privind telemunca din 2002.

Avantajul alegerii unui tip de contract de munca la domiciliu este evident - permite concilierea vietii de familie cu cea profesionala.

El poate fi o solutie si dupa implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.

Totusi, acesta apare ca fiind util mai ales in aceasta perioada in care mamele sunt nevoite dupa un an de la nasterea copilului sa revina la serviciu, pentru ca revenirea se poate materializa tocmai intr-o munca la domiciliu.

Desigur, poate fi modificat si un contract individual de munca „standard” printr-un act aditional de munca la domiciliu.
Totul este ca activitatea profesionala sa fie compatibila cu specificul muncii la domiciliu (reglementata in dreptul comun de art. 105 – 107 din Codul muncii) iar angajatorul sa fie de acord cu o astfel de modalitate de organizare si de realizare a muncii, cu sublinierea ca nu orice tip de salariat face fata din punct de vedere profesional si psihologic izolarii de locul obisnuit de munca pe termen lung sau chiar scurt. Pentru altii este o adevarata binecuvantare.

Ar trebui ca munca la domiciliu sa fie prin lege un drept al parintilor care au copii in varsta de pana la 2 ani (macar). Caracterul exceptional al unei astfel de reglementari ar fi in consens cu preocuparea Uniunii Europene de a incuraja statele sa adopte masuri care sa permita concilierea vietii de familie cu cea profesionala.

__
Nota: Autorul va publica in curand la Editura Universul Juridic cartea cu titlu: Munca la domiciliu si telemunca – drept intern si comparat